Movatterモバイル変換


[0]ホーム

URL:


Sari la conținut
Wikipediaenciclopedia liberă
Căutare

Iordania

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iordania
Regatul Hașemit al Iordaniei
arabăأردنّ,El Urdun)
(arabăEl-Mamlaka el-Urdunia el-Hașemia, المملكة الأردنّيّة الهاشميّة)
Drapelul IordanieiStema Iordaniei
Drapelul IordanieiStema Iordaniei
'Deviză: 'Dumnezeu (arabăAlla, الله، الوطن، الملك),Patria (arabăel-vatan),Regele (arabăel-malik)
șiÎn primul rând, Iordania (arabăEl Urdun Aualan, الأردن أول)
Imn: „Pace regatului Iordanian”
(înarabăAs-salam el-malaki el-urdoni)
Localizarea Iordaniei
Localizarea Iordaniei
Localizarea Iordaniei
Geografie
Suprafață 
 - totală89,342 km² (locul 112)
Cel mai înalt punctJabal Umm ad Dami (1.854 m)Modificați la Wikidata
Cel mai jos punctMarea Moartă[5] (−440,74 m)Modificați la Wikidata
Cel mai mare orașAmman
VeciniIsrael
Arabia Saudită
Siria
Irak
Cisiordania
Statul PalestineiModificați la Wikidata
Fus orarUTC (UTC+ 2)
Ora de varăAST (UTC+ 3)
Populație
Densitate114 loc/km²
 - Estimare 201910.428.241
Limbi oficialeArabă Levantină
EtnonimIordanian
Guvernare
Sistem politicMonarhie constituțională
Regele Iordaniei⁠(d)Abdullah al II-leaModificați la Wikidata
Prim-ministrul IordanieiJafar HassanModificați la Wikidata
CapitalaAmman
Istorie
Stat independent
Sfârșitul mandatuluiLigii Națiunilor administrat deRegatul Unit25 mai1946
Economie
PIB (PPC)2018
 - Total93.159.000.000 $[1]
 - Pe cap de locuitor9.406$[2] (locul 86)
PIB (nominal)2018
 - Total41.869.000.000 $ (locul 92)
 - Pe cap de locuitor (locul 95)4.228 $[3]
Gini (2010)35.4 (mediu)
IDU (2014) 0.745[4] (ridicat) (locul 77)
MonedăDinarul iordanian (JOD)
Coduri și identificatori
CodCIOJORModificați la Wikidata
Cod mobil416Modificați la Wikidata
Prefix telefonic962
ISO 3166-2JOModificați la Wikidata
Domeniu Internet.jo
Prezență online
hasthtag
Modificădate / text Consultați documentația formatului

Iordania (înarabăAl-'Urdunn, الأُرْدُنّ), oficialRegatul Hașemit al Iordaniei (arabăالمملكة الأردنية الهاشمية,Al-Mamlakah Al-'Urdunniyyah Al-Hāshimiyyah)[7] este o țarăarabă dinOrientul Apropiat. Se învecinează cuSiria în nord, cuIrak în nord-est, cuArabia Saudită la est și la sud și cuIsrael șiAutoritatea Națională Palestiniană la vest. Împreună cu Israelul împarte coastaMării Moarte și pe cea aGolfului Akaba (Eilat) alMării Roșii, împreună cu Arabia Saudită, Israel șiEgiptul, micul portAkaba fiind singura sa ieșire la mare. Principala religie esteislamul de ritsunit. Limba oficială estearaba.

Istorie

[modificare |modificare sursă]

Teritoriul Iordaniei, sărac în resurse, dar bogat în istorie, a început să fie menționat în jurul anului 2000 î.Hr. cândsemiții amoriți s-au stabilit pe malul estic alrâului Iordan, în timp cecanaaniții (care aparțineau defilisteni) s-au așezat pe malul vestic al Iordanului. Printre invadatorii și coloniștii care au trecut prin Iordania se numără, în ordine cronologică, anatolienii, egiptenii, israeliții, asirienii, babilonienii, perșii, grecii, caldeenii, romanii, arabii musulmani, cruciații creștini, otomanii și britanicii.

Acordul Sykes–Picot

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Acordul Sykes–Picot

În timpulPrimului Război Mondial, pentru a submina dominanțaotomană dinOrientul Apropiat și a prelua sub dominație britanică teritoriile extirpate dintrupul omului bolnav (sintagmă care caracterizaImperiul Otoman în descompunere),Regatul Unit a sprijinit declanșarea revoltelor arabe din anii 1916-1918. Un rol deosebit în unirea unor triburi dispersate în regate ad-hoc cu câte un șeic colaborator cu britanicii, numit peste noapte rege, l-a jucat locotenent-colonelul britanic de informațiiT. E. Lawrence (1888–1935), mai cunoscut ca Lawrence al Arabiei (înenglezăLawrence of Arabia).[8]. Documentele acordului secret Sykes–Picot, care venea să reglementeze dezideratele colonialiste franceze și britanice înOrientul Mijlociu, au încăput pe mâinile otomanilor (s-a lansat zvonul că dupăRevoluția Sovietică din 1917 documentele acordului au fost găsite de sovietici în arhivele ministerului de externe alRusiei și transmiseotomanilor în schimbul unor avantaje) au fost transmise șeicilor arabi, fapt care a destrămat marea insurecție arabă anti-otomană organizată de britanici.


În timpulcelui de-al II-lea război mondial,Regatul Unit a organizat, instruit și înarmat armata transiordaniană. Sub comandageneraluluiJohn Bagot Glubb (Glubb Pașa) și a altor 47 de ofițeri britanici, Legiunea Arabă iordaniană a devenit cea mai performantă, mai bine antrenată și mai utilată forță din zonă.

Războiul arabo-israelian din 1948

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Războiul arabo-israelian din 1948

După ceRegatul Unit a fost nevoit, în 1947, să retrocedeze mandatul asupraPalestineiOrganizației Națiunilor Unite, ca urmare a hotărârii (Rezoluția 181 din noiembrie 1947) Adunării Generale a ONU de a împărți Palestina întreevrei șiarabi, „Legiunea Arabă” a fost una dintre cele 6 armate arabe care au invadat Statul Israel nou-format. Conform planurilor regelui Abdullah I, ea a primit ordinul să ocupe - pentru alipirea de Iordania - toată zona de vest a Iordanului (Cisiordania) șiIerusalimul, cu locurile sfinte. Legiunea Arabă s-a angajat în lupte în mai 1948 și a fost singura, dintre toate armatele arabe invadatoare, care a izbutit să-și execute sarcinile în marea lor majoritate.[9][10][11][12]

În urma retragerii mandatului britanicParlamentul transiordanian l-a proclamat peAbdullah I al Iordaniei din dinastiabeduină hașemită ca primulrege al Regatului Transiordania. Abdullah I și-a încheiat cariera în 1951, fiind împușcat de un arab palestinian pe când ieșea de la rugăciune, în fațaMoscheii Al-Aqsa dinIerusalim.

Deoarece fiul lui Abdullah, Talal, avea probleme de sănătate (de natură psihică), a fost numit ca urmaș la tron prințulHussein, nepotul lui Abdullah și fiul lui Talal.

Acordul de armistițiu arabo-israelian din 1949 menționează afiliereaCisiordaniei, cucerită de iordanieni și redenumită „Malul de Vest” (alIordanului, înenglezăWest Bank) Iordaniei, care se unificase politic și geografic cu populația palestiniană din zonă prin „Acordul de laIerihon” (sau, „A II-a Conferință Arabo-Palestiniană”) din 1 decembrie 1948, și care l-a proclamat peAbdulah I-ul al Iordaniei Rege al Palestinei.[13][14]

Guvernul Transiordanian a ratificat această unificare cu palestinienii la 7 decembrie 1948, iar la 13 decembrie Parlamentul transiordanian a votat pentru transformarea «Transiordaniei» în «Regatul Hașemit al Iordaniei», regele Abdullah devenindRege al Iordaniei. Unificarea a fost definitivată de nouaAdunare Națională Iordaniană formată la 24 aprilie 1950 din 20 de reprezentanți ai malului de Est al Iordanului și 20 de reprezentanți ai malului de Vest. Actul de unificare conținea și oclauză protectivă care venea să asigure drepturile arabe asupraîntregului teritoriu arab (clauza includea și teritoriul Israelului).[15][16]. Numai Regatul Unit a recunoscut oficial această unire.Pakistanul a susținut adesea că a recunoscut și el această unire, deși faptele dovedesc contrariul[17] Mai multe state, inclusivSUA au menținut consulate „atașate Iordaniei”, pe teritoriulIerusalimului de Est, fapt care poate fi considerat ca un fel de recunoaștere de facto[18][19] Această stare de ambiguitate a fost perpetuată de împotrivirea multora dinte statele arabe[20][21]

Petra, oraș antic, una din celeȘapte noi minuni ale lumii

Ulterior, surse legate deLiga Arabă și iordaneze au căutat să prezinte acest document ca o garanție că „Malul de Vest” a fost preluat de Iordania provizoriu, în custodie, pentru a se putea crea un stat palestinian[22][23]

Bill Clinton,Ițhak Rabin șiregeleHussein la semnarea tratatului de paceisraeliano-iordanian

După S. R. Silverburg afirmațiile precum căPakistanul ar fi recunoscut și el alipirea Cisiordanei erau false[24]. Thomas Kuttner constată că recunoașterea de facto a fost cel mai clar evidențiată prin menținerea de consulate în Ierusalimul de Est de către mai multe țări, inclusivStatele Unite[25].

Patrimoniu

[modificare |modificare sursă]

Între 1985-2011 pelista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 4 obiective culturale sau naturale din Iordania.

Din anul 2005 tradițiile culturale ale beduinilor din zona Petra și Wadi Rum figurează pe listapatrimoniului cultural imaterial al umanitățiiUNESCO.

Diviziuni administrative

[modificare |modificare sursă]

Guvernorate

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Guvernoratele Iordaniei
Harta guvernoratelor Iordaniei

Iordania este împărțită administrativ în 12guvernorate (muhafazah), care la rândul lor sunt împărțite în 52 denawahi.Cele 12 guvernorate sunt:

Geografie

[modificare |modificare sursă]
Wadi Rum

Iordania, situată în nord-vestulPeninsulei Arabice, este o țară cu o proporție mare dedeșert și poate fi împărțită, de la vest la est, în trei peisaje majore.Riftul Iordanului, care se întinde de la nord la sud, atinge la Marea Moartă cel mai adânc punct uscat de pe suprafața pământului (425 m sub nivelul mării).Valea Marelui Rift continuă spre sud, pesteGolful Akaba înMarea Roșie. Aici țara are acces laocean printr-o fâșie de coastă îngustă în jurul orașuluiAqaba. Țara muntoasă a Iordaniei de Est se înalță într-un zid accidentat, zimțat peste Riftului Iordanului. Acest pliu muntos atinge 1754 de metri peJabal Ram (al doilea cel mai înalt munte din țară dupăJabal Umm ad-Dami, lângă Akaba) și este împărțit prin mai multe platouri. Partea de nord este formată din MunțiiGalaad, pe ale căror platouri se află orașeleAmman,Zarqa șiIrbid. Pământurile deșertice adiacente regiunii muntoase din est ocupă aproximativ două treimi din Iordan.

Singuragraniță naturală a Iordaniei este râulIordan, care împarte teritoriul înMalul de vest al Iordanului (Cisiordania) șiMalul de est (Transiordania). Celelalte granițe, la nord, cuSiria, la est, cuIrakul și la sud-est, cu Saudia, au fost trasate cu rigla, după bunul plac și interesele colonialiste cuprinse înAcordul Sykes–Picot.

Economie

[modificare |modificare sursă]

Economia Iordaniei

Demografie

[modificare |modificare sursă]

Populația

[modificare |modificare sursă]
Beduin din zona Wadi Rum

Populația Iordaniei se împarte în:

- 99,2%arabi, dintre care peste 80%musulmanisuniți. Aproape 80% dintre arabi se autoidentifică a fi palestinieni, iar elita conducătoare militară și politică este în mare partebeduină (beduinii reprezentând circa 20% din populație), ca și dinastia hașemită iordaniană.
- 0,5%cerchezi
- 0,1%armeni
- 0,1%turci
- 0,1%kurzi[30].

Comunitatea creștină din Iordania a scăzut de la 20% la aproximativ 3% în decurs de 100 de ani, de la sfârșitul secolului al XX-lea.

Refugiații palestinieni

[modificare |modificare sursă]
Vezi și:Războiul arabo-israelian din 1948.

Refugiații irakieni

[modificare |modificare sursă]

În urmaRăzboiului din Golf (1991) s-au refugiat în Iordania și circa 200.000 de refugiați irakieni.

Note

[modificare |modificare sursă]
  1. ^„Prosperity Index”. Legatum Institute. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  2. ^Human Development of the Arab World
  3. ^„Jordan Country Report”. Global Finance. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  4. ^„Human Development Report 2010”(PDF). United Nations.. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  5. ^https://data.gov.il/he/datasets/water_authority/https-www-data-gov-il-dataset-683. Accesat în. Lipsește sau este vid:|title= (ajutor)
  6. ^http://dosweb.dos.gov.jo. Lipsește sau este vid:|title= (ajutor)
  7. ^Horia C. Matei ().Enciclopedia Statelor Lumii. București: MERONIA. pp. 229–230.ISBN 978-973-7839-38-1. 
  8. ^en Wilson, Jeremy:Lawrence of Arabia, The Authorised Biography, Appendix 1T. E. Lawrence: family historyArhivat în, laWayback Machine.
  9. ^en Pollack, Kenneth Michael: Arabs at War: Military Effectiveness, 1948-1991
  10. ^en Karsh, Efraim: The Arab-Israeli Conflict. The Palestine War 1948, p. 27, Osprey Publishing, 2002.ISBN 1-84176-372-1
  11. ^en Ma'an Abu Nawar,Ma'an:The Jordanian-Israeli war, 1948-1951: a history of the Hashemite Kingdom of Jordan, p.393
  12. ^fr Morris, Benny:Victimes : histoire revisitée du conflit arabo-sioniste, 2003, pp.241, 247-255.
  13. ^enJericho Declaration, în prima pagină din Palestine Post, 14 decembrie 1948,http://jpress.tau.ac.il/Default/Scripting/ArticleWin.asp?From=Archive&Source=Page&Skin=TAUEn&BaseHref=PLS/1948/12/14&PageLabelPrint=1&EntityId=Ar00106&ViewMode=HTMLArhivat în, laArchive.is
  14. ^en Camera ComunelorenglezăBritish House of Commons:Iordania și Israel - Decizie Guvernamentală (Jordan and Israel - Government Decision),474:1137-41, HC Deb, 27 aprilie 1950http://hansard.millbanksystems.com/commons/1950/apr/27/jordan-and-israel-government-decisionArhivat în, laWayback Machine.
  15. ^en Shehadeh, Raja:From Occupation to Interim Accords, Kluwer Law International, pp. 77-78, 1997
  16. ^en Whiteman, Marjorie M.:Digest of International Law, vol. 2, US State Department, Washington, DC, U.S. Gov. Printing Office, pp. 1163-68, 1963
  17. ^en S. R. Silverburg, SR:Pakistan and the West Bank: A research note, Middle Eastern Studies,19:2, pp.261-263, 1983.
  18. ^en Kuttner, Thomas S:Israel and the West Bank - Israel Yearbook on Human Rights 1977, Vol. 7, edited byYoram Dinstein, Kluwer Law International, 1989,ISBN 0-7923-0357-1,[1]
  19. ^en Weiler, Joseph:Israel and the creation of a Palestinian state: a European perspective, Croom Helm, Ltd., p. 48, 1985,ISBN 0-7099-3605-2,[2]
  20. ^en Massad,IP:Colonial Effects: The Making of National Identity in Jordan, New York: Columbia University Press, p. 229, 2001,ISBN 0-231-12323-X,
  21. ^The policy of the U.S. Department, was stated in a paper on the subject prepared for the Foreign Ministers meetings in London in May was in favor of the incorporation of Central Palestine into Jordan, but desired that it be done gradually and not by sudden proclamation. Once the annexation took place, the Department approved of the action "in the sense that it represents a logical development of the situation which took place as a result of a free expression of the willof the people.... The United States continued to wish to avoid a public expression of approval of the union." See Foreign relations of the United States, 1950. The Near East, South Asia, and AfricaVolume V (1950), page 1096[3]
  22. ^en ***:Palestine and International Law, P.42, ed. Sanford R. Siverburg, McFarland, 2002,ISBN 0-7864-1191-0,
  23. ^en Routledge,Allan Gerson:Israel, the West Bank and international law, P.77, 1978,ISBN 0-7146-3091-8,
  24. ^Silverburg, S.R.:Pakistan și West Bank: O notă de cercetare, Orientul Mijlociu - Studii, 19:2, 261-263, 1983
  25. ^Kuttner, Thomas S.Israel și Cisiordania, Anuarul privind drepturile omului, Israel - 1977, vol 7, editat de Yoram Dinstein, Kluwer Internațional, 1989,ISBN 0-7923-0357-1,# v = onepage & q = & f =
  26. ^enPrezentare pe site-ul UNESCO
  27. ^enPrezentare pe site-ul UNESCO
  28. ^enPrezentare pe site-ul UNESCO
  29. ^enPrezentare pe site-ul UNESCO
  30. ^de ***:Auswärtiges Amt - Länderinfo Jordanien,http://www.auswaertiges-amt.de/diplo/de/Laenderinformationen/01-Laender/Jordanien.html

Lectură suplimentară

[modificare |modificare sursă]
  • El-Anis, Imad.Jordan and the United States: The Political Economy of Trade and Economic Reform in the Middle East (I.B. Tauris, distributed by Palgrave Macmillan; 2011) 320 pages; case studies of trade in textiles, pharmaceuticals, and financial services.
  • Robins, Philip.A History of Jordan (2004)
  • Salibi, Kamal S.The Modern History of Jordan (1998)
  • Teller, Matthew.The Rough Guide to Jordan (4th ed. 2009)

Legături externe

[modificare |modificare sursă]
Puteți găsi mai multe informații despreJordan prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de„proiecte surori”:
Definiții și traduceri în Wikționar
Imagini și media la Commons
Citate la Wikicitat
Texte sursă la Wikisursă
Manuale la Wikimanuale
Resurse de studiu la Wikiversitate

Vezi și

[modificare |modificare sursă]


SubiecteIordaniaIordanieniLimba arabă
v  d  m

Apărare •Așezări •Capitala •Climă •Conducători •Cultură •Demografie
Economie •Educație •Faună •Floră •Geografie •Hidrografie •Istorie •Orașe •Politică
Sănătate •Sport •Steag •Stemă •Subdiviziuni •Turism • •Cioturi • •Formate • •Imagini • •Portal

Membri
Politica Ligii Arabe
Observatori
Membri suspendați
Candidați
Diplomație
Viața
Orientul Mijlociu
Orientul Mijlociu cel Mare
1 În întregime în Asia, dar din punct de vedere istoric este considerat european  · 2 Parțial sau în întregime în Asia, în funcție de definirea graniței  · 3 Stat transcontinental
Țări după continent:Africa  · America de Nord  · America de Sud  · Asia  · Europa  · Oceania
 v  d  m Cele mai mari orașe dinIordania
Conform recensământului din 2015
LocNumele orașuluiGuvernoratulPop.
Amman
Amman

Zarqa
Zarqa

1AmmanGuvernoratul Amman4,302,730Irbid
Irbid

Russeifa
Russeifa

2ZarqaGuvernoratul Zarqa635,160
3IrbidGuvernoratul Irbid502,714
4RusseifaGuvernoratul Zarqa472,604
5Al QuwaysimahGuvernoratul Amman296,763
6Tilā' al-'AlīGuvernoratul Amman251,000
7Wadi al-SeerGuvernoratul Amman241,830
8Al JubayhahGuvernoratul Amman197,160
9 Khuraybat as-SūqGuvernoratul Amman186,158
10SahabGuvernoratul Amman169,434
Control de autoritate
Adus de lahttps://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Iordania&oldid=17030890
Categorie:
Categorii ascunse:

[8]ページ先頭

©2009-2026 Movatter.jp