Ionia (îngreaca vecheἸωνία sauἸωνίη) era o regiune alumii grecești antice situată în vestulAsiei Mici, pe litoralulMării Mediterane. Ea corespunde unei zone cu o rază de circa 170 km în jurul actualului orașIzmir. Numele provine de la eroul legendarIon, presupusul strămoș al populației din această regiune.
Litoralul mediteraneean al Ioniei prezenta multe avantaje economice: refugii naturale care favorizau amenajarea de porturi (deci comunicații facile pe calea mării), o climă agreabilă, văi largi cu terenuri agricole care se pretau la cultivarea cerealelor și la creșterea animalelor domestice (îndeosebi caii ionieni, renumiți în antichitate), coline pe care creșteau pomi fructiferi, mai ales măslini.
Dintreorașele-stat (polisuri) din Ionia, cel mai renumit a fostMiletul, acolo unde au apărut și primele forme alefilozofieipresocratice, reprezentate mai ales prin scrierile luiThales din Milet. O altă cetate ioniană renumită a fost șiPhoceea.
RegelepersanCyruscel Mare (558-528 î.Hr.) cucerise în546 î.Hr., printre alte provincii dinAsia Mică, și regatulLidiei, de care depindeau, cel puțin nominal, toate coloniile grecești din Ionia, unde se înfiripase o confederație de douăsprezecepolisuri deosebit de înfloritoare din punct de vedere economic și cultural. Urmașul acestuia,Darius I a înăsprit însă modul de stăpânire a acestor orașe grecești, impunând condiții mai dure. Astfel, Ionia a fost integrată cu Lidia într-o singură provincie (satrapie) cu sediul laSardes, iar în locul unor contribuții neregulate se instituie tributuri anuale fixe, ceea ce a stârnit mari nemulțumiri.[1]
Între anii499 și493 î.Hr., polisurile ioniene s-au răsculat împotriva Imperiului Persan. Revolta lor (cunocută în istorie ca „Revolta ioniană(d)”) a fost însă zdrobită de către imensele armate ale lui Darius. Zadarnic s-au adresat ionienii celorlalte polisuri grecești pentru ajutor armat; singurele cetăți care au răspuns pozitiv au fost doarAtena șiEretria.[2] Expediția navală organizată de acestea în anul498 î.Hr. a debarcat trupe în Asia Mică, dar după ce au înaintat până laSardes (unde au incendiat palatul satrapului persan șitemplulzeițeiCybele, atenienii și eretrienii au fost învinși[3], nevoiți să se retragă și să se reîmbarce în mare grabă.[2]
Lăsați singuri, și incapabili de altfel să se înțeleagă între ei, ionienii au fost învinși decisiv în bătălia de la insulaLade (494 î.Hr.).[3] Miletul, cel mai dezvoltat și bogat oraș al confederației ioniene, a fost luat cu asalt și distrus din temelii. Astfel, perșii pun din nou stăpânire pe Ionia, asupra căreia instituie un regim de teroare.[4]
Acesta a fost și pretextulRăzboaielor medice, terminate în final cu păstrarea independenței polisurilor din Grecia continentală, dar cu supunerea completă a ionienilor de cătreImperiul Ahemenid.[5]
