După școala de arte și meserii unde a mers la măsari în loc de lăcătuși-mecanci cum ar fi vrut tutorele său, de laTârgu-Mureș și-a continuat studiile la Academia de Arte Frumoase dinCluj (1928 – 1930) la clasa profesoruluiRomulus Ladea, pe care nu a absolvit-o, neavând bani să-și plătească taxele de studii. La 24 de ani avea deja prima expoziție personală un succes real cultural și material, de sculptură la Târgu Mureș după o vară de clinciuri cu Moșu și purtând încălțările Bunei cărora le-a rupt tocurile cu cleștele, ducându-și Operele cu o căruță de ocazie din sat, care, ca și cele care au urmat, s-a bucurat de caracterizări pozitive în presa scrisă și achiziții din partea notabilităților mureșene.[3]
Orfan de mic, lechințean, ținut de Moșu și Buna din Ogra, a restaurant ca asistent biserica orrtodoxă de lângĂ cetatea Devei în capitolele în care o menționează pe fiica preotului ortodox al acelei biserici pe care o numește Ochi-Verzi și a fost un timp și profesor de desen la Facultattea de pictură din Parcul Mare Cluj, după care a pierdut postul și a stat lângă bazinul din marginea parcului, ca vagabond artistic, cu o bucată de plastelină în mână, pe care o lucra în fiecare zi, după cum narează în cartea autobiografică semnată cu data Paris, 1938 - „Am plecat din sat”.
A fost profesor la Academia de arte frumoase din Timișoara (1938).
A lucrat ca redactor șef al revisteiArta (1966 – 1969).
Casa memorială a sculptorului Ioan Vlasiu se află în localitateaBistra Mureșului.
titlul deArtist Emerit al Republicii Populare Romîne (18 august 1964) „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”[4]
Ordinul „Meritul Cultural” clasa I (20 aprilie 1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[6]
Ordinul Muncii clasa a II-a (29 aprilie 1983) „pentru contribuția adusă la înfăptuirea politicii partidului și statului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră și rezultatele deosebite obținute în întrecerea socialistă pentru îndeplinirea și depășirea planului național unic de dezvoltare economico-socială pe anul 1982”[7]
Monumentul luiConstantin Romanu Vivu — martir al Revoluției de la 1848–1849 — este opera artistului, fiind dezvelit înSângeorgiu de Mureș, în septembrie 1989, localitatea în care revoluționarul a fost executat.
^Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 514 din 18 august 1964 pentru conferirea de titluri unor cadre artistice, publicat înBuletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 12, 27 august 1964, p. 94.
^Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 640 din 1968 privind conferirea de ordine și medalii unor membri ai Uniunii artiștilor plastici din Republica Socialistă România, publicat înBuletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 140, Partea I, luni 4 noiembrie 1968, p. 1264.
^Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 4.
^Decretul prezidențial nr. 117 din 29 aprilie 1983 privind conferirea de distincții ale Republicii Socialiste România, publicat înBuletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XIX, nr. 35 bis, Partea I, luni 16 mai 1983, p. 3.
http://cleopatra-lorintiu.net/vlasiu/ Un interviu de Cleopatra Lorințiu :Prin misteriosul domeniu Ultimul interviu acordat de maestrul Ion Vlasiu(1908-1997)
România
.jpg)
