| Ineu | |||
| Borosjenő Jenopol | |||
| — oraș — | |||
.jpg) Cetatea Ineului | |||
| |||
  Ineu Ineu (România) | |||
| Coordonate:46°26′N 21°50′E ({{PAGENAME}}) / 46.433°N 21.833°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  România | ||
| Județ |  Arad | ||
| SIRUTA | 9538 | ||
| Atestare documentară | 1295 | ||
| Reședință | Ineu[*] | ||
| Localități componente | Ineu[*],Mocrea | ||
| Guvernare | |||
| - primar al orașului Ineu[*] | Călin-Ilie Abrudan[*][1][2] (PNL,) | ||
| Suprafață | |||
| - Total | 116 km² | ||
| Altitudine | 116 m.d.m. | ||
| Populație (2021) | |||
| - Total | 8.807 locuitori | ||
| Fus orar | UTC+2 | ||
| Localități înfrățite | |||
| - Seynod | Franța | ||
| - Ialoveni | Republica Moldova | ||
| Prezență online | |||
site web oficial GeoNames | |||
 | |||
Modificădate / text  | |||
Ineu (maghiară: Borosjenő; sârbă: Јенопоље; turcă: Yanova) este unoraș înjudețul Arad,Crișana,România, format din localitatea componentă Ineu (reședința), și din satulMocrea.[3] Situat la o distanță de 57 km față de municipiulArad, orașul Ineu ocupă o suprafață de 116,6 km2 la contactulDepresiunii Crișului Alb cuCâmpia Crișurilor. Ineul este principala poartă de intrare înȚara Zarandului.
Ineul este atestat documentar din anul 1214 sub denumirea deVilla Ieneu.
Orașul este situat în partea de vest a României, pe cursul Crișului Alb, întreMunții Zărand șiMunții Codru Moma. La 3 km sud, se ridică până la o înălțime de 372 m, mamelonul vulcanicMocrea.
Istoria medievală a Ineului se suprapune cu istoricul cetății, situată pe Calea Traian, operă a arhitecturii Renașterii târzii. Aici încă din1295 este atestată documentar o fortăreață ridicată în centrul unui cnezat românesc. Mai târziu importanța cetății crește, devenind centrul unui mare domeniu feudal, compus din 51 de sate.
Adevărata importanță o capătă însă după1541, odată cu constituireaTransilvaniei ca principat autonom și când, alături deCaransebeș,Lugoj șiOradea, devine o verigă însemnată în centura vestică de apărare antiotomană a principatului. În1566, după o rezistență eroică, este cucerită de otomani. În1595 armatele ardelene au căutat sa recucerească Câmpia Aradului.
Tocmai în timpul recuceririi Bucureștilor de către otomani a sosit vestea că trupele ardelenești au ajuns sub zidurile Ineului. La22 octombrie1595 garnizoana otomană de la Ineu a fost silită să capituleze.
În noiembrie 1599, ca urmare a victoriei luiMihai Viteazul înbătălia de la Șelimbăr, cetatea a intrat sub stăpânirea acestuia. Pârcălabul trimis din Țara Românească exercita jurisdicție în tot cuprinsulComitatului Zarand. În luptă, garnizoana Ineului participă la bătălie alături deMihai Viteazul. Peste câteva luni voievodul a trecut prin aceste părți în drum sprePraga, pentru a duce tratative cu împăratulRudolf al II-lea, care se aliase cu nobilimea transilvană împotriva domnitorului.
Dezvoltarea tehnicii militare, în special a artileriei, reclamă construcția cetății potrivit noilor condiții de luptă. De aceea, începând cu anul 1645, lucrările se execută sub conducerea luiGabriel Haller, așa cum o arată placa așezată atunci pe poarta cetății. Acesta studiase arhitectura militară în Italia și adopta soluții originale adecvate stilului Renașterii târzii.
Cetatea se compunea de fapt din două elemente. Primul, cetatea interioară cu două nivele, existentă până astăzi, are formă de pătrat, la colțuri fiind străjuită de patru bastioane circulare etajate, care permiteau acțiunea eficace a artileriei, încă văzându-se urmele unor deschizături adaptate pentru gurile de foc. Al doilea element situat în exterior, la o distanță de câteva sute de metri, forma brâul de ziduri din piatră, tot în formă de pătrat, cu bastioane la colțuri. Din acestea nu ne-au rămas decât puține urme, între care se remarcă rămășițele bastionului dinspre Crișul Alb, situat în grădina școlii. Zidurile erau înconjurate din trei părți de șanțuri cu apă, pe cea de a patra latură curgând Crișul Alb. Cucerită din nou de turci în 1658, fapt relatat pentru importanța lui și deMiron Costin, aceștia o stăpânesc până la sfârșitul secolului, când este cucerită de către trupele habsburgice.
După o scurtă perioadă de folosire de către grănicerii mureșeni (1700–1745), cetatea a fost lăsată în părăsire, doar cea interioară fiind refăcută pe la 1870, în mare măsură deformată. În această perioadă Ineul devine un important centru economic, politic și cultural. Aici s-a așezat în anul1706 episcopul ortodoxIsaia Diacovici, care a murit în1708 laViena. Urmașii săi în scaunul episcopal s-au mutat la Arad, unde a luat ființăEpiscopia Aradului, subordonată inițialMitropoliei de Carloviț, apoiPatriarhiei de Carloviț.
Componența etnică a orașului Ineu
Români (82,88%)
Romi (5,71%)
Maghiari (2,6%)
Alte etnii (0,25%)
Necunoscută (8,56%)
Componența confesională a orașului Ineu
Ortodocși (74,79%)
Penticostali (5,52%)
Romano-catolici (4,08%)
Baptiști (2,12%)
Adventiști (1,79%)
Alte religii (2,59%)
Necunoscută (9,11%)
Conformrecensământului efectuat în 2021, populația orașului Ineu se ridică la 8.807 locuitori, în scădere față derecensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 9.260 de locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor suntromâni (82,88%), cu minorități deromi (5,71%) șimaghiari (2,6%), iar pentru 8,56% nu se cunoaște apartenența etnică.[5] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor suntortodocși (74,79%), cu minorități depenticostali (5,52%),romano-catolici (4,08%),baptiști (2,12%) șiadventiști (1,79%), iar pentru 9,11% nu se cunoaște apartenența confesională.[6]
 | Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc laPhabricator și lawiki-ul MediaWiki. |
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Orașul Ineu este administrat de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul,Călin-Ilie Abrudan[*], de laPartidul Național Liberal, este în funcție din. Începând cualegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Național Liberal | 10 | |||||||||||
| Partidul Social Democrat | 4 | |||||||||||
| Alianța pentru Unirea Românilor | 1 | |||||||||||
Arheologii au scos la lumina vestigii aparținând neoliticului (topoare cu gaură, silexuri, ceramică), civilizației dacice, perioadei de ocupație romană (linii de fortificații, podoabe, arme, pietre de moară), izvoare ce atestă continuitatea locuirii acestor meleaguri.
Reședință a unor cnezate românești, Ineul este cunoscut ca un puternic centru fortificat. Cetatea Ineului este menționată ca și fortificație încă din anul 1295. Având o poziție strategică pentru apărarea Transilvaniei, cetatea Ineului a avut o istorieextrem de zbuciumată. A făcut parte din fortificațiile lui Iancu de Hunedoara, a fost ocupată de turci în mai multe rânduri, a fost reședință de sangeac, a intrat în posesia luiMihai Viteazul, a fost cucerită de habsburgi, a fost centru de regiment grăniceresc, aceste perioade și evenimente punându-și adânc amprenta asupra dezvoltării orașului. Rămasă în ruină, după anul 1870 cetatea este reconstruită în stil neoclasic cu elemente ale renașterii târzii și ale barocului. În perioada revoluției pașoptiste (1848-1849) Ineul este un important centru al mișcării naționale românești. În 1849 aici a depus armele armata condusă de generalul Vécsey Károly. În parohia reformată din Ineu se poate vedea placa memorială a acestui eveniment.
Potențialul turistic al orașului este unul de excepție. Cetatea Ineului, ansamblul arhitectural din centrul istoric al orașului, Poiana cu narcise dinPădurea Rovina siBalta Rovina sunt obiective turistice de prim rang care nu trebuie ocolite de turiștii care vizitează această parte de țară.
Popasuri turistice: Dezna, Ineu, Moneasa
În zonele rurale există cabane și case țărănești intrate în circuitul agroturistic. Zonele de vânatoare dispun de cabane speciale și de dotarile aferente.
Subdiviziunile administrative alejudețului Arad | ||
|---|---|---|
| Reședința | Arad(159.074 loc.) | |
| Orașe | ||
| Comune | Almaș · Apateu · Archiș · Bata · Bârsa · Bârzava · Beliu · Birchiș · Bocsig · Brazii · Buteni · Cărand · Cermei · Chisindia · Conop · Covăsânț · Craiva · Dezna · Dieci · Dorobanți · Fântânele · Felnac · Frumușeni · Ghioroc · Grăniceri · Gurahonț · Hălmagiu · Hălmăgel · Hășmaș · Ignești · Iratoșu · Livada · Macea · Mișca · Moneasa · Olari · Păuliș · Peregu Mare · Petriș · Pilu · Pleșcuța · Săvârșin · Secusigiu · Seleuș · Semlac · Sintea Mare · Socodor · Șagu · Șeitin · Șepreuș · Șicula · Șilindia · Șimand · Șiria · Șiștarovăț · Șofronea · Tauț · Târnova · Ususău · Vărădia de Mureș · Vârfurile · Vinga · Vladimirescu · Zăbrani · Zădăreni · Zărand · Zerind · Zimandu Nou | |
| Sate | ||
