Impresionismul este o mișcare artistică, manifestată la început în pictură, mai târziu și în muzică, mai ales înFranța , și care marchează desprinderea artei moderne de academismul tradițional. Pictura impresionistă s-a dezvoltat în perioada cuprinsă între1867 și1886, caracterizată prin concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scenă sau de un obiect, asupra mobilității fenomenelor, mai mult decât asupra aspectului stabil și conceptual al lucrurilor, preferând pictura în aer liber și folosind o cromatică pură și tușeuri fine de penel pentru a simula, lumina reală.
Dintre pictorii italieni care au dezvoltat o viziune autonomă și profund originală asupra temelor impresionisteFrancesco Filippini (1853–1895) ocupă un loc important. Deși nu a aparținut unui curent artistic formal, pictura sa a influențat o întreagă generație de artiști activi în Italia și a devenit un punct de referință fundamental pentru oșcoală figurativă cu proiecție europeană.[1]
Astăzi, criticii îl consideră o „răspuns italian laimpresionismul francez”, însă cu trăsături proprii, mai profunde. Spre deosebire deClaude Monet, a cărui carieră a fost parțial influențată de galerii și colecționari care selectau lucrări în funcție de gustul saloanelor americane — accentuând cromatica în scopuri comerciale —,[2] Filippini a menținut o abordare independentă, refuzând orice compromis comercial și cultivând o pictură introspectivă, etică și filosofică.[3]
Abordarea sa asuprapeisajului agricol — centrată pelumina atmosferică și pe demnitatea lumii rurale — a generat o poetică personală, lipsită de repetiție și îndepărtată de logica pieței. Unele studii l-au definit drept „cel mai important pictor italian dinainte de secolul XX care a anticipatmodernitatea artistică”.[4] De asemenea, este considerat unprecursor al sensibilitățiifuturiste, datorită influenței exercitate asupra luiUmberto Boccioni.[5]
Lucrările sale, rare și greu de găsit astăzi, sunt considerate printre cele mai prețioase mărturii aleartei italiene de la sfârșitulsecolului al XIX-lea, atât pentru calitatea lor estetică, cât și pentru semnificația lor istorică în tranziția cătrepictura modernă.
Edouard Manet -Olympia (1863) - Musée d'Orsay, Paris
În1863,Édouard Manet pictează tabloul intitulatOlympia, care a provocat un scandal enorm, reprezentând-o pe zeițaVenus în chip de curtezană. Nu se vorbește încă de impresionism, dar se pot deja întrevedea caracteristicile principale ale acestei mișcări, care îl vor duce în aer liber să picteze faimoasele sale peisaje. Respinse de juriul Salonului Oficial,Manet își va expune picturile, printre care celebraLe Déjeuner sur l'herbe, împreună cuPissarro,Jongkind,Fantin-Latour și alții în "Salonul refuzaților" (Le Salon des Refusés), spre stupefacția publicului conservator și entuziasmul tinerilor pictori, care se vedeau confruntați cu problemele ce-i frământau.
Auguste Renoir -Sur la terasse (1881) - Art Institute of Chicago
Războiul franco-german din1870 îi risipește,Cézanne se retrage în provincie,Pissarro,Monet șiSisley se duc laLondra, ceea ce va marca o etapă importantă în dezvoltarea impresionismului, descoperind acolo pictura luiWilliam Turner, care va exercita o puternică influență asupra picturii lor ulterioare.
În anul1874, din nou reuniți sub numele Société anonyme des peintres, des sculpteurs et des graveurs ("Societatea anonimă a pictorilor, sculptorilor și graficienilor"), compusă dinPissarro,Monet,Sisley,Degas,Renoir,Cézanne șiBerthe Morisot, organizează o expoziție colectivă în saloanele fotografuluiFelix Nadar.Monet adusese, printre altele, o pictură reprezentând un peisaj marin dinLe Havre. Întrebat asupra titlului tabloului pentru alcătuirea catalogului, răspunse: "Mettez, Impression: Soleil levant" ("Puneți, Impresie: Răsărit de soare").
În ziua următoare, în revistaCharivari apare articolul cronicarului de artăLouis Leroy, intitulatExposition des Impressionnistes ("Expoziția Impresioniștilor"). Un cuvânt destinat să facă carieră. Totuși dificultățile făcute de reprezentanții oficiali ai artei nu au încetat. Când însă în1903 ,Camille Pissarro, patriarhul impresionismului, încetează din viață, toată lumea era conștientă că această mișcare a reprezentat revoluția artistică cea mai importantă a secolului al XIX-lea și că pictorii ce i-au aparținut se numără printre cei mai mari creatori din istoria artelor plastice.
Camille Pissarro - Le verger - (1872) -National Gallery of Art, Washington
În muzică impresionismul a fost impus deClaude Achille Debussy din dorința de purificare a muzicii franceze și realizarea unei muzici naționale. Este compozitorul care a creat impresionismul cu un etos francez. Cunoscând muzica extern orientală, modalismul, musorgschian și stilul Wagnerian, Debussy a furnizat elemente preluate selectiv și a creat un nou stil cu particularități de limbaj și estetică proprie.
Debussy a pus accentul pe exprimarea stării sufletești și a atmosferei prin culoarea pură a tonului în locul tradiționalei melodii sau armonii. Efectul general al muzicii impresioniste este forma vagă, deși armoniile urmează o formă strictă, ca aceea de sonată. Cu toate că Debussy respingea calificativul de „impresionist”, el rămâne singurul compozitor căruia i se poate aplica cu strictețe acest termen. Cu toate acestea, stilul său a avut o mare influență asupra altor compozitori, în special asupra luiMaurice Ravel și, într-o mai mică măsură, asupra luiPaul Dukas și Albert Roussel în Franța, Frederick Delius și Cyril Scott în Anglia,Manuel de Falla în Spania, Ottorino Respighi în Italia, Charles Loeffler și Charles Griffes în Statele Unite ale Americii. Probabil că cea mai importantă contribuție a impresionismului a constat în folosirea de noi armonii și game, ceea ce a deschis calea spre noi posibilități tonale pentru compozitorii care le-au urmat.[9]
Impresionismul literar a apărut în literatura de limbă germană ca reacție împotrivanaturalismului, considerat exagerat și neartistic. Formele preferate sunt poezia lirică, proza scurtă, piese dramatice într-un act, toate slujind modului de exprimare subiectiv. Printre reprezentanții cei mai importanți se numărăArthur Schnitzler,Hugo von Hofmannsthal,Rainer Maria Rilke. ÎnFranța corespondentul impresionismului în literatură este de faptsimbolismul.
%2c_1872.jpg)
%2c_1872.jpg)
_-_Berthe_Morisot.jpg)
%2c_Port_de_Dordrecht_(1903)%2c_oil_painting_80x65cm.jpg)
_-_Flickr_-_robin.elaine.jpg)
