Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Imperiul Rus (înrusa veche:Россійская Имперія; înrusa modernă:Российская империя;translit:Rossiiskaia Imperia) sauImperiul țarist respectivRusia țaristă (i.e. de lațar) a fost unimperiu care a existat din1721 până larevoluția din1917.[1] Unul dintre celemai mari imperii din istorie, întinzându-se pe trei continente, Imperiul Rus a fost întrecut doar de imperiileBritanic șiMongol. A avut un rol important în distrugerea ambițiilor luiNapoleon din1812–1814, iar din cauza acestui lucru, s-a extins în vest și sud. Era, mai mereu, în conflict cuImperiul Otoman (care era aliat cu cel britanic).
La începutul secolului al XIX-lea, Imperiul Rus se întindea de laOceanul Arctic (în nord) până laMarea Neagră (în sud), și de laMarea Baltică (în vest) până laOceanul Pacific, și,până în 1867, cuprindea teritoriulAlaska, dinAmerica de Nord (în est).[2] Cu o populație de 125,6 de milioane de locuitori la recensământul din1897, era a treia cea mai mare țară după populație, dupăChina și Imperiul Britanic. Asemenea altor imperii, avea o gamă largă în termeni economici, etnici, și religioși. Conținea numeroase elemente disidente, ceea ce ducea, uneori, la revolte și asasinate; fiind urmăriți îndeaproape de poliția secretă, mulți erau trimiși în exil, înSiberia.
Economic, imperiul era, în mare parte, rural, productivitatea fiind joasă în rândulșerbilor, până laeliberarea lor din 1861. Economia era ușor industrializată cu ajutorul investitorilor străini în domeniul căilor ferate și făbricilor. Statul era controlat de o nobilitate numităboieri, începând cu secolul al X-lea și terminând cu secolul al XVI-lea, atunci când a venit la putere unîmpărat intitulat „Țar”.Ivan al III-a (1462–1505) a pus bazele unui imperiu care avea să apară mai târziu. El a triplat suprafața statului său, a încheiat dominațiaHoardei de Aur, a renovatMoscova, și a început expansiunea teritoriului rus. ȚarulPetru cel Mare (1682–1725) a luptat în numeroase războaie și a condus un imperiu ce a devenit o putere majoră europeană. A mutat capitala de la Moscova laSt. Petersburg, și a condus o revoltă ce a distrus sistemul tradițional, medieval, și a început unul științific, european, modern și raționalist.
Ecaterina cea Mare (1761–1796) a condus imperiul într-o epocă de aur. Ea a extins națiunea prin cuceriri, colonizări și diplomație. Ea a continuat politica de modernizare a legăturilor cu Europa de Vest începută de Petru cel Mare. ȚarulAlexandru al II-lea (1855–1881) a promovat numeroase reforme, cea mai dramatică fiind emanciparea tuturor celor 23 de milioane de șerbi din 1861. Politica sa era protejarea religiei ortodoxe din Europa de Est împotrivaislamului otoman. Implicarea Rusiei înprimul Război Mondial a început în 1914, de partea Franței, Marii Britanii, și Serbiei, împotriva imperiilorGerman,Austro-Ungar și celuiOtoman. Rusia a fost omonarhie absolutistă până larevoluția din 1905, după aceea devenind monarhie constituțională. Imperiul a decăzut în timpulrevoluției din 1917, din cauza eșecurilor făcute în timpul primului Război Mondial.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, suprafața imperiului era de aproximativ 22.400.000 km². În conformitate cu rezultatele recensământului din 1897, populația imperiului era de 128.200.000 oameni, cu majoritaea lor (93,4 milioane) trăind în partea europeană aRusiei. În imperiu, trăiau mai mult de 100 de grupuri etnice, în condițiile în care rușii reprezentau cam 45% din populație. Populația băștinașă dinSiberia șiAsia Centrală era înregistrată într-o clasă separată, numităinorodțî (инородцы), adică „născuți străini”. Față de teritoriul de astăzi al Rusiei, până în anul 1917 erau cuprinse și țările și teritoriile de azi:Estonia,Letonia,Lituania,Ucraina,Belarus, o parte aPoloniei,Basarabia,Caucazul,Finlanda, și cea mai mare parte aAsiei Centrale.
.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
