Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită. Consultațimanualul de stil șiîndrumarul, apoidați o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în2005
Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Ar fi foarte util dacă am putea vorbi cu oameni din alte țări sau coresponda cu aceștia la fel cum o facem cu oamenii din propria noastră țară. Foarte des însă, bariera lingvistică îngreunează acest lucru făcându-l chiar imposibil.
Mulți oameni văd soluția acestei probleme în învățarea limbiiengleze. În mod cert engleza este cea mai răspândită limbă în lume. Cu toate acestea, învățarea limbii engleze necesită mult timp și presupune o anumită înclinație. În plus, limba engleză este departe de a fi vorbită în toată lumea.
Mai mult, fiind limba oficială a anumitor țări, engleza nu este o limbă neutră. Acceptarea limbii engleze ca limbă universală ar reprezenta o soluție atractivă pentru vorbitorii nativi ai acestei limbi, însă pentru francezi, de exemplu, altfel ar sta lucrurile.
De aceea Organizația Națiunilor Unite are cinci limbi oficiale iarUNESCO opt. Uniunea Europeană are un număr și mai mare de limbi oficiale și cheltuie foarte mulți bani pentru traduceri și interpretări. Chiar dacă engleza și franceza sunt limbile vorbite cu preponderență în Uniunea Europeană, germanii cer acum ca limba germană să fie utilizată mai mult.
Soluția la această problemă este folosirea unei limbi inventate, universale și neutre cum ar fi Esperanto sau Ido. Un asemenea limbaj nu ar înlocui limbile naturale (aceasta ar însemna vandalism) ci ar fi folosit ca punte de legătură între oameni care altfel nu ar putea comunica. Aceasta ar fi o soluție de compromis care prezintă puține avantaje (poate chiar nici unul) pentru diferitele grupuri implicate.
Limba aleasă nu ar trebui să facă exces de termeni artificiali. Vocabularul ar trebui să fie bazat pe limbile existente (câteva dintre cele care au multe cuvinte în comun, în ciuda ortografiei și pronunției diferite). Gramatica ar trebui să fie cât mai simplă cu putință, fără toate excepțiile și idiomurile care îl suprasolicită pe cel care studiază limbile naționale existente.
Aceasta idee a inspirat printre alții și pe părintele Schleyer, inventatorul limbiiVolapük și pe Dr.L. L. Zamenhof, inventatorullimbiiEsperanto, care, la mai bine de unsecol de când a fost lansată, a ajuns să fie cea mai cunoscutălimbă de acestgen. După mai mulți ani de utilizare practică, diferite ameliorări au fost sugerate și în acest caz.
Ca exemplu, Zamenhof a făcut ca adjectivele în esperanto să se acorde obligatoriu în număr și caz cu substantivele pe care le determină, în așa fel încât un adjectiv are patru terminații posibile. De fapt, nu este nevoie de o asemenea complicație, așa cum demonstrează limba engleză șilimba maghiară, și cum însuși Zamenhof a recunoscut ulterior. Totuși, din diferite motive nici o schimbare nu a fost efectuată în regulile limbiiesperanto.
Pornind de la ameliorări ca aceasta, un grup de oameni de știință și lingviști a creat limba Ido. Comitetul respectiv a fost format de ligvistul danez, ProfesorulOtto Jespersen și de matematicianul și filozoful francez, profesorulLouis Couturat. Aceștia au luat ce are mai bun esperanto și o altă invenție, Idiom Neutral, creând o limbă care este probabil cea mai ușoară din lume și în același timp cea mai precisă.
Altă ameliorare a fost una pe care Zamenhof însuși o observase ca fiind foarte logică și convenabilă. În limba esperanto cuvintele folosite pentru oameni sau animale (cuvinte ca „actor” sau „leu”) aveau tendința de a se referi la forma masculină, forma feminină fiind derivată prin intermediul unui sufix. Alternativa preferată de Zamenhof ulterior, pe care din păcate nu a implementat-o, era aceea de a face aceste cuvinte neutrale și de a deriva atât masculul cât și femela prin sufixele potrivite.
Limba Ido are de asemenea un pronume util, ca șifinlandeza, care înseamnă atât el cât și ea și poate fi folosit ca urmare când nu este necesar să fim foarte specifici. În opinia unora, ar fi fost de dorit să existe un asemenea pronume și înlimba română.
În limba Ido, de aceea, însă nu în esperanto, acestea și alte ameliorări au fost adoptate, iar rezultatul este preferat aproape de toți aceia care au studiat în aceeași măsură aceste două limbi internaționale semi-artificiale sau dialecte care în rest au destul de mult în comun – chiar inspirația lui Schleyer și mai ales a lui Zamenhof.
Este de apreciat mișcarea esperanto care prin indubitabila sa fervoare a contribuit mult pentru a face binecunoscută ideea unei limbi neutre internaționale. Totuși, în ciuda faptului că multă lume a auzit vorbindu-se despre esperanto, o limbă relativ ușoară, literele sale accentuate și complicațiile gratuite au respins multe persoane care se simțeau atrase de ideea pe care o reprezintă. Ido funcționează acolo unde esperanto a eșuat.
Aceia care au încercat limba Ido știu ce bine este să te poți concentra asupra lucrului pe care vrei sa-l spui fără a fi nevoie să te gândești în același timp la „cum” trebuie spus.
Atât despre teorie. Cum funcționează însă în practică? Reuniuni internaționale de vorbitori ai limbii Ido au avut loc în multe țări și au demonstrat că această idee poate fi pusă în practică cu adevărat.
Există multe publicații în limba sau despre limbajul Ido, chiar manuale și dicționare pentru vorbitori ai diverselor limbi, de la suedeză la japoneză. Există chiar o mulțime de poezii în limba Ido, chiar și o fantastică poveste comico-eroică în versuri (La Serchado de Andreas Juste). Un mic cosmos așteaptă să fie descoperit de fiecare care face micul efort necesar pentru a-și însuși și a înțelege acest limbaj deosebit.
Folosirea acestui limbaj poate fi considerată desigur atât un „hobby” cât și un mod de a contribui la o mai bună înțelegere între oameni.
Limba Ido are 5foneme vocale. Vocalele e și ɛ, precum și o și ɔ se pot înlocui reciproc, aceasta fiind la latitudinea vorbitorului. Combinațiile /au/ și /eu/ devin diftongi în radicalii cuvintelor, dar nu atunci când le alăturăm afixe.[1]
Toate cuvintele polisilabice au accentul pe penultima silabă cu excepțiainfinitivelor, care au accentul pe ultima silabă — deciskolo, kafeo șilernas pentru "școală", "cafea" și timpul prezent al verbului "a învăța", dar irar, savar și drinkar pentru "a merge", "a ști" și "a bea". Dacă uni sauu precedă altă vocală, perechea se consideră a face parte din aceeași silabă atunci când aplicăm regula accentelor — deciradio, familio șimanuo pentru "radio", "familie" și "mână", cu excepția cazului în care cele două vocale sunt singurele din cuvânt, caz în care "i"-ul sau "u"-ul poartă accentul:dio,frua pentru "zi" și "devreme".[2]
Limba Ido utilizează 26 de litere, ca în limba latină. Deși trebuia să fie o limbă neutră, se văd influențele celor care au participat la perfecționarea limbii esperanto. Față de esperanto, ido are cele mai multe cuvinte provenite din franceză. Literaj se pronunță ca în limba română. În schimb, literac se pronunțăț ca în limbile slave.[3]
litera în Ido
IPA
în limba româna
a
/a/
asemănator cua din "casă"
b
/b/
b ca în "cabană"
c
/t͡s/
ț ca în "hoț"; utilizat și în digrafulch pentru sunetelece sauci
d
/d/
d ca în "cadă"
e
/e/, /ɛ/
e ca în "pere"
f
/f/
f ca în "afară"
g
/g/
g ca în "gol"
h
/h/
h ca în "hol"
i
/i/
i ca în "inel"
j
/ʒ/, /d͡ʒ/
j ca în "cojoc" sauge ca în "geam"
k
/k/
c ca în "scop"
l
/l/
l ca în "lac"
m
/m/
m ca în "amar"
n
/n/
n ca în "analiză"
o
/o/, /ɔ/
o ca în "orb"
p
/p/
p ca în "spin"
q
/k/
la fel cak; utilizat numai în digrafulqu
r
/ɾ/
r ca în "iarbă"
s
/s/
s ca în "iască"; utilizat și în digrafulsh pentru sunetulș
t
/t/
t ca în "stat"
u
/u/
u ca în "dulap"
v
/v/
v ca în "avar"
w
/w/
u ca u în "râu" (introdus pentru cuvintele englezești)
Informații suplimentare despre sau în propriul limbaj Ido sunt disponibile în „Ido Book Service”. Mișcarea voluntară în favoarea acestui limbaj este bineînțeles internațională iar cărțile în Ido sunt disponibile în diverse limbi naționale. În plus, în afara societăților naționale există și o organizație internațională, Uniunea pentru Limba Internațională (Ido). Această organizație publică un magazin întitulat „Progreso”. Pentru a intra în contact cu utilizatori ai Ido, vă rugăm să vă adresați următorilor reprezentanți:
^De Beaufront, Louis (). Fernando Tejón, ed.„Pronunco dil vokali”(PDF) (în ido). Ponferrada, Spain: Krayono. p. 7. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în.
^De Beaufront, L ().„Acento tonika” [Tonic accent](PDF).Kompleta Gramatiko Detaloza di Ido. pp. 11–12. Accesat în.
Euyasik / Ido: 'La Promoco di Projetlingui' En la rubriko l'administranto deziras kolektar kontributuri a la temi "komunikado" e "linguo". La baricentro dil afero esez ye to la promoco di projetlingui, qui future povus servar kom linguo di komunikado.
