Cea mai bogat documentată explicație este că numele orașului își are originea înEvul mediu timpuriu, de la poporulalanic aliașilor, dar istoriciiprotocroniști au altă teorie referitoare la originea numelui „Iași”. Ei afirmă că numele provine de la un tribsarmat mult mai vechi:iazigii dinAntichitate, menționați deOvidiu ca „Ipse vides onerata ferox ut ducata „Iasyx”/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas” și „„Jazyges” et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur aquis”.
Atâtiazigii, cât șialanii (dintre care făceau parteiașii) erau două ramuri din cele trei ale sarmaților, a treia fiindroxolanii. Alanii (care erau creștinați) au dat în trecut Prutului denumirea deAlanus fluvius iar orașului Iași,Forum Philistinorum (posibil Târgul amatorilor de vin). De la această populație derivă forma la pluralIașii sauTârgu' Ieșilor. De asemenea, Moldova a fost numită și Alania la 1320 în harta lui Giovanni di Carignano.[11][12][13] Gh. Ghibănescu a arătat în cartea sa că în 1238, Berke, fratele lui Batu han (conducătorul Hoardei de aur), zdrobește armata alanilor conduși de Caciar Ogala (lângă Marea de Azov) și determină exodul a aproape 10.000 de alani în Moldova[13]. Alanii (iașii) se stabilesc în zona în care va fi menționat orașul Iași. După aproape 60 de ani, în 1299-1302, majoritatea alanilor părăsesc Moldova și trec înImperiul Bizantin, conform unor date furnizate de bizantinul Nichifor Gregoras. Au mai trecut și alte triburi de alani prin Moldova dar s-au stabilit în final în Ungaria, împreună cu cumanii. Urmașii alanilor dinCaucaz suntosetinii.
Un alt istoric a arătat că Iașii au format un popor care a trăit printre Cumani și care a părăsit Caucazul după invazia mongolă terminată cubătălia de la Kalka; de asemenea a arătat că numele este derivat din "Äs", un nume etnic din zona Osetiei.[14] În limbilesanskrită șihindi, care au origine comună cu limba sarmaților, "yash" înseamnă "faimă".
O inscripție astăzi pierdută pe obornă miliarăromană descoperită în apropiere deOsijek înCroația în secolul al XVIII-lea menționează existența unuiJassiorummunicipium[15]. Numelemaghiar al orașului (Jászvásár) înseamnă mot-a-mot "Piața (Târgul) Iașilor"; numele vechi românesc,Târgu' Ieșilor (și forma alternativăIașii), ar putea avea aceeași semnificație[[16].
În Ungaria, iașii au lăsat denumirea de Jász unui comitat și mai multor localități; pe de altă parte, sarmații erau arcași reputați, ori în limba maghiarăíjász înseamnă tocmaiarcaș, de unde presupunerea că acest cuvânt s-ar trage tot de la iași[17]. Etimologie eronată totuși,íjász fiind derivat diníj (respectivív, ambele cu sens de arc) și sufixul de profesie-ász/-ész care dă spre ex. și cuvintelekertész ('grădinar'),halász ('pescar') etc.
Veche vedere aeriană a centrului orașului (zona Piața Unirii)Imagine veche a Străzii Ștefan cel Mare (cu biserica Trei Ierarhi în partea stângă)Imagine veche a Străzii LăpușneanuParcul Copou, perioada antebelicăSinagoga Mare din Iași
Cercetările arheologice[18] au dus descoperirea unor amfore romane în strada Ciurchi, în zona viilor din Copou și la câțiva km de Iași, la Holboca. De asemenea, s-au descoperit monede imperiale romane lângă Dealul Cetățuia. LaValea Lupului (lângă Antibiotice SA) s-au descoperit morminte sarmatice, vase dacice și obiecte de podoabă. Din perioada de trecere spre feudalism s-au identificat pe teritoriul Iașului, 19 așezări cu resturi de locuire din sec. IV, neîntărite. Locuințele erau colibe de suprafață și bordeie.
Din secolele VII-X s-au descoperit locuințe rectangulare prevăzute cu cuptoare în formă de potcoavă precum și numeroase unelte, piese de veșminte și podoabe, încadrate în cultura de tip Dridu. Din secolele X-XI s-a descoperit o ceramică cu elemente de tehnică și forme specifice Moldovei de nord.
Gheorghe Ghibănescu[13] a arătat că în 1238, tătarii determină exodul a aproape 10.000 de alani în Moldova. Alanii (iașii) se stabilesc în zona în care va fi menționat orașul Iași. Între 1299-1302, majoritatea alanilor părăsesc Moldova și trec în Imperiul Bizantin.
Din aceste date rezultă că Iașul a fost în antichitate un sat care s-a dezvoltat ajungând prin secolele VII-X un mic târg cu locuințe dreptunghiulare care a crescut o dată cu venirea triburilor iașilor (alani) în secolul al XIII-lea. Târgul Iașilor a fost ocupat în timp de pecenegi, cumani, alani și tătari.
Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial (acordat negustorilor din Liov), emis în1408 de domnul MoldoveiAlexandru cel Bun:[19][20]
„Din mila lui Dumnezeu, noiAlexandru voievod,domn alȚării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi că am încheiat cu sfetnicii și cu orășenii din târgulLiov și cu tot poporul lor și am făcut
așezământ despre vămi, în țara noastră, și am încheiat cu dânșii ca să umble în țara noastră cu mărfurile lor. Și le-am rânduit vămi și le-am ușurat să dea vamă, în țara noastră, astfel. Mai întâi vama principală de laSuceava, la descărcare, pentrupostav, de hrivnă trei groși.... ...Iar cine merge spre părțile tătărești va plăti pentru 12 cântare, înSuceava, o rublă de argint, înIași treizeci degroși și înCetatea Albă o jumătate de rublă de argint, iar cine nu merge la Cetatea Albă va da laTighina ca și la Cetatea Albă, afară de plata trecătorii, iar la strajă de fiecare car câte doisprezece groși. Iar cine va duce vite la tătari va plăti la vama principală, înSuceava, de vită patru groși, iar înIași doi groși, iar laTighina doi groși, iar pentru o sută de oi, în Suceava șaizeci de groși, iar în Iași treizeci de groși, iar la Tighina treizeci de groși. Aceasta este vama acestora ce se duc la tătari. ... Și spre întăritură tuturor acestora, am poruncit credinciosului nostru, Brateiulogofătul, să scrie și să atârne pecetea noastră cea mare către această carte a noastră.
Copia slavonă după pergamentul original, fost în Arhiva orașuluiLiov, a fost realizată deIoan Bogdan și se păstrează laBiblioteca Academiei Române (nr. 5231). Documentul era întărit cu pecetea domnească, „+ Pecetea luiIo Alexandru voievod <domn> al Țării Moldovei“[19].
Deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană construită în1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată, fapt dovedit și de zidurile Curții Domnești.
DomnitoriiMoldovei, prevăzători în fața atacurilor ce puteau interveni asupra capitalei (Suceava în acele timpuri), din partea polonezilor sau ungurilor, și-au ridicat în timp și alte curți domnești laHârlău,Cotnari,Vaslui și Iași. Astfel tot în timpul domniei luiAlexandru cel Bun (1400-1432), Iașul este pomenit ca fiind una din curțile domnești, înhrisovul ce i-l da unui anume Iurja Atoc, unde aceasta este numită „Curtea noastră dela Iași”[21].
În1564,domnitorulAlexandru Lăpușneanu a mutat aici capitalaMoldovei de laSuceava. Schimbarea statutului dintr-un simplu târg , în cel de curte domnească în sec. XV și apoi in capitală în sec. XVI, duce la dezvoltarea accelerată a orașului, prin atragerea de meșteșugari, negustori, cei mai mulți dintre ei străini. Astfel un misionar catolic, Remond, găsește în 1636 la Iași armeni, unguri, polonezi, dar și francezi și venețieni[22]. O perioadă de intensă înflorire a vieții economice, comerciale și culturale se înregistrează în sec. XVII, în timpul domniei lui Vasile Lupu. În1640,Vasile Lupu a înființat aici prima școală înlimba română și otipografie înbiserica Trei Ierarhi. În1643, prima carte tipărită înMoldova a apărut la Iași.
Palatul Ocârmuirii din Iași în timpul unei procesiuni militare. Litografie de epocă
Orașul a fost incendiat de mai multe ori, detătari în1513, deotomani în1538, decazaci în 1650 și depolonezi în1686. Unul din cele mai dramatice momente pentru oraș a fost distrugerea din 1650, când cazacii și tătarii au atacat Moldova, răspunzând refuzului lui Vasile Lupu de a-și căsători fiica cu Timuș Hmelnițki. Miron Costin ne spune că „au ars atunce tot orașu", curtea fiind abandonată de dărăbanii (ostași pedeștri) lăsați de domn pentru pază. Singura salvare a locuitorilor erau Codrii Iașilor, din apropiere[23].
După jaful și incendiul din 1650, orașul trece printr-un alt mare incendiu, provocat de polonezi în 1686[24]. Oamenii se ascundeau prin mănăstiri, singurele locuri fortificate din oraș, alături de curte, însă chiar și așa nu scăpau de foc sau de pericolul robiei.
În1734, orașul a fost afectat de oepidemie de ciumă.
Între 1565 și1859, orașul a fost capitala Moldovei, apoi, între 1859 și 1862, atât Iași cât șiBucurești au fost capitalelede facto alePrincipatelor Unite aleMoldovei șiValahiei. În 1862, când uniunea celor două principate a devenit deplină sub numele deRomânia, capitala țării a fost stabilită laBucurești.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul era reședința județului Iași și avea o populație de 59.427 de locuitori[25]. În timpulprimului război mondial, pentru doi ani, autoritățile române și familia regală s-au refugiat la Iași, timp în care orașul a fost capitala României neocupate, după ceBucureștiul a căzut în mâinilePuterilor Centrale la6 decembrie1916. Administrația și familia regală au revenit la București în noiembrie 1918.
Al Doilea Război Mondial a reprezentat o perioadă neagră în istoria ieșeană. La cinci zile de la intrarea României în război,Antonescu a declanșat, cu concursul autorităților publice locale,Pogromul de la Iași din 27-29 iunie 1941 împotriva cetățenilor români de etnie evreiască. În conformitate cu datele prezentate de autoritățile române, în cele trei zile de pogrom, continuat cu victimele „trenurilor morții” au fost uciși 13.266 de evrei. Acest pogrom a fost unul dintre cele mai grave evenimente de acest fel din lume[26][27]. Cele două morminte comune ale victimelor pogromului, aflate în cimitirul evreiesc din oraș, sunt o mărturie veșnică a acestui masacru[28].
În mai1944, orașul a fost scena unor lupte grele între armatele româno-germane șiArmata roșie și o mare parte din zona istorică a orașului a fost distrusă. La 21 august 1944, Iașul a fost ocupat de forțelesovietice.
În perioada postbelică orașul a continuat să se dezvolte, construindu-se noi cartiere și întreprinderi industriale, continuând să fie un important centru universitar.
Evenimente istorice
Mănăstirea CetățuiaPalatul Cuza (azi Muzeul Unirii)
1646 – este publicată în tipografia de laMănăstirea Sfinții Trei Ierarhi prima carte de legi în limba română, intitulatăCarte românească de învățătură de la pravilele împărătești și de la alte giudețe
1659 - 1670 – înființarea Sinagogii Mari, cea mai veche din țară la acest moment (cele mai multe informații referitoare la acest edificiu se găsesc înDescrierea Moldovei a luiDimitrie Cantemir)
1698 – prima lucrare filozofică românească scrisă deDimitrie Cantemir,Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul
1755 – a fost tipărit la Mitropolia Moldovei primul abecedar în limba română din Moldova, la porunca Mitropolitului Iacob Stamati
1790 – a apărut la Iași,Courier de Moldavie, gazetă săptămânală, în limba franceză. Este primul periodic tipărit pe teritoriul Principatelor Române (18 februarie 1790 - 1 aprilie 1790).
1821 – izbucnește la Iași mișcarea de eliberare aGreciei de sub dominația otomană
1830 – este înființată prima bibliotecă publică din Moldova, Biblioteca Societății de Medici și Naturaliști din Iași
1833 – a luat ființă cea mai veche societate științifică românească:Societatea de Medici și Naturaliști din Iași (18 martie)
1834 – se pune în scenă primul spectacol muzical în limba română:Cantata pastorală sau Serbarea păstorilor moldoveni, deGheorghe Asachi. În acest spectacol își are debutul actoricescMatei Millo (11 aprilie).
1834 – Gheorghe Asachi scrie prima lucrare dramatică românească inspirată din istoria națională, cu ocazia încoronării luiMihail Sturdza:Dragoș, întâiul domn suveran al Moldovei.(26 august)
1857 – înființarea Băncii Nulandt, prima bancă de credit ipotecar din România.
1858 – la 8 iulie se introduc in circulație primele timbre poștale, celebrele „Cap de bour”, iar pe 15 iulie, s-au pus în circulație primele mărci poștale cu stema Moldovei
1877 –Naftali Herz Imber scrie la Iași poeziaTikvatenu (Speranța noastră), prima versiune a imnului Israelului (Hatikva/ Speranța). Poezia a fost publicată în 1886, la Ierusalim, într-un volum intitulatBarkayi (Luceafărul de Dimineață).
1941 – între 27 și 29 iunie,Pogromul de la Iași a fost unul din cele mai violentepogromuri contraevreilor din istoria României, inițiat de generalulIon Antonescu și secondat de autoritățile publice locale. Au fost uciși 13.266 de evrei.[29][30].
1976 – inaugurarea Muzeului Teatrului (26 decembrie 1976), singurul de acest gen din țară, în casa vornicului Alecsandri. După retrocedarea sediului Muzeului din str. V. Alecsandri (imobil de secol al XVIII-lea), muzeul a fost reorganizat sub formaColecției „Istoria teatrului românesc”, la etajul Muzeului „Mihai Eminescu” din Parcul Copou, expoziție inaugurată la 22 februarie 2009 .
Geografie
Așezare geografică
Hartă toponimică, topografică și arheologică pentru UAT Iași
În ansamblu, relieful Iașului oferă imaginea unui amfiteatru natural: imagine a arealului urban, dinspre dealul Repedea.
Pe partea stângă avăii Bahluiului se găsesc o serie de coline domoale, în timp ce în partea dreaptă a acestuia se aflădealuri sau platouri mai impunătoare incluse Coastei Iașilor.[32] Cele mai mari înălțimi se găsesc către limitele administrativ-teritoriale municipale nordică (dealurile La Coșări – 200 m, Rediului – 200 m, Șorogari – 202 m, Aroneanu – 218 m și sudică, Miroslava — 183 m, Galata 185 m, Cetățuia — 130 m, Socola 130 m, Căprița — 210 m, Vlădiceni — 200 m, Trelea — 344 m, Păun — 404 m). Atât descreșterea altitudinală cât și aplatizarea colinelor spre Bahlui se fac mai lent pe stânga decât spre dreapta,[33] unde versantul văii Bahluiului, scurt și puternic înclinat, domină valea retezând capetele de strat sub forma decuestă ale Coastei Iașilor.[38]
De ambele părți se orientează spre Bahlui pâraie cu șesuri inundabile frecvent: Valea Lupului, Rediu, Podgoria Copou, Cârlig, Ciric pe stânga (cu văi transversale mai lungi, de 3–16 km, energie medie de relief de 50–70 m și șesuri mai largi ce ating 500 m) și Ștefan Vodă, Galata, Nicolina, Manta Roșie, Vămeșoaia pe dreapta (cu văi în general scurte, de 1–5 km, cu energie de relief de până la 100 m, fără șesuri sau cu șesuri foarte înguste de 50–150 m, mai puțin Nicolina).[33] Valea Nicolinei are și aceasta tot șapte terase, situate pe stânga acesteia, terasele respective având aceleași vârstă cu cele ale Bahluiului și racordându-se, cu o singură excepție, la cele ale acestuia.[39]
În timp ce valea Bahluiului se orientează în arealul orașului pe direcția vest-nord-vest spre est-sud-est,interfluviile colinelor și majoritatea văilor secundare se orientează pe direcția nord-nord-vest spre sud-sud-est.[40]
Vezi și articolul:[[]]Vezi și articoleleCodrii IașilorșiColinele IașilorVezi și articolele[[{{{4}}}]],[[{{{5}}}]]și[[{{{6}}}]]Vezi și articolele[[{{{7}}}]],[[{{{8}}}]],[[{{{9}}}]]și[[{{{10}}}]]Vezi și articolele[[{{{11}}}]],[[{{{12}}}]],[[{{{13}}}]],[[{{{14}}}]]și[[{{{15}}}]]Vezi și articolele[[{{{16}}}]],[[{{{17}}}]],[[{{{18}}}]],[[{{{19}}}]],[[{{{20}}}]]și[[{{{21}}}]].
Repere simbolice
“
[...] și-i zice cetății Iașilor, [...], tot „oraș de pe șapte coline”, expresie deblazon, rostită cotidian și înscrisă în pagini, respectabile
”
— Iurie Cujbă, 2023
Unele dintre colinele Iașului sunt considerate reprezentative pentru tipologia arealului său urban. În imagine: colinaCetățuia.
Conform lucrăriiIași – șapte trasee turistice tematice. Manual de explorare urbană, înălțimile Galata, Cetățuia, Repedea, Bucium, Șorogari, Breazu și Copou au un rol distinctiv în arealul ieșean, constituind în acest moment un complex cu rol de spațiu de recreere și de cultură cu rol consistent în conturarea identitatății turistice a orașului și a temei culturale a colinelor Iașului.[41] Aprecierea privind compoziția acestui complex de coline din spațiul municipiului nu este una unitară, existând opinia că și alte înălțimi precum Ciric sau Tătărași ar trebuit incluse în arealul colinar reprezentativ urban.[42][43]
“
[...] aici este [...] irelevant câte dealuri are orașul cu adevărat, similar cu cazul Romei însăși, care poate avea mai multe sau mai puține din aceste dealuri; dar punctul important este atingerea heptadei sau a completitudinii.[44]
”
— Gosciwit Malinowski, 2017
Cele șapte forme de relief numite Breazu, Bucium, Cetățuia, Copou, Galata, Repedea și Șorogari[45] (menționate și în lucrareaIași – șapte trasee turistice tematice. Manual de explorare urbană)[41] sunt nominalizate ca fiind „Cele șapte coline ale Iașului”.[45] Rolul lor[46] este însă unul simbolic,[44] acesta fiind legat de aspirația de mai târziu a Iașului de a imita Roma[46] (în limbalatinăretro imitatio et aemulatio Romae),[47] dat find rolul acestuia de fostă capitală,[46] cu rol de microcosm ce a avut influență asupraîntregii regiuni.[45] Cu toate acestea, conform luiGościwit Malinowski(pl)[traduceți], asocierea simbolică poate fi în mod complet îndreptățită pentru un oraș doar dacă dacă acesta ar fi în același timp și foarte vechi.[44]
Vezi și articolul:Șapte coline ale RomeiVezi și articolele[[{{{2}}}]]și[[{{{3}}}]]Vezi și articolele[[{{{4}}}]],[[{{{5}}}]]și[[{{{6}}}]]Vezi și articolele[[{{{7}}}]],[[{{{8}}}]],[[{{{9}}}]]și[[{{{10}}}]]Vezi și articolele[[{{{11}}}]],[[{{{12}}}]],[[{{{13}}}]],[[{{{14}}}]]și[[{{{15}}}]]Vezi și articolele[[{{{16}}}]],[[{{{17}}}]],[[{{{18}}}]],[[{{{19}}}]],[[{{{20}}}]]și[[{{{21}}}]].
Vezi și articolul:[[]]Vezi și articoleleMișcarea Legionară#IstoricșiNaționalism etnicVezi și articolele[[{{{4}}}]],[[{{{5}}}]]și[[{{{6}}}]]Vezi și articolele[[{{{7}}}]],[[{{{8}}}]],[[{{{9}}}]]și[[{{{10}}}]]Vezi și articolele[[{{{11}}}]],[[{{{12}}}]],[[{{{13}}}]],[[{{{14}}}]]și[[{{{15}}}]]Vezi și articolele[[{{{16}}}]],[[{{{17}}}]],[[{{{18}}}]],[[{{{19}}}]],[[{{{20}}}]]și[[{{{21}}}]].
Este de menționat însă că numărul[50] simbolic[44] de 7 coline (nici mai mult, nici mai puțin)[50] nu corespunde numărului de coline sau dealuri real existente în arealul administrativ al municipiului.[38][51][52]
Topografie
Situat la nord deCodrii Iașilor, orașul vechi se află într-un patrulater delimitat de actualele străzi Ștefan cel Mare (Ulița Mare), Alexandru Lăpușneanu, Independenței (Podul Hagioaiei), Elena Doamna și Grigore Ghica (Ulița Rusească), nucleul orașului aflându-se în zonaPalatului Culturii (fostul Palat Domnesc) și Costache Negri (Ulița Veche).
Orașul nou s-a extins în toate direcțiile, cuprinzând în prima fază (secolele XVIII-XIX)cartiereleCopou,Sărărie,Țicău,Tătărași,Ciurchi, și parțialNicolina șiPăcurari. În a doua fază (secolul XX), au fost incluse cartierelePăcurari (partea nouă, de vest), Nicolina (partea nouă, de sud, azi numităC.U.G.), Frumoasa-Poitiers,Socola,Bucium,Canta,Galata,Mircea cel Bătrân,Alexandru cel Bun,Dacia și Grădinari, la acestea adăugându-se Zona Industrială. Orașul are ca suburbii câteva localități care, din punct de vedere administrativ, sunt considerate încă așezări rurale, dar, din punct de vedere edilitar, se prezintă ca așezări urbane:Dancu,Tomești,Ciurea șiLunca Cetățuii. Tendința urbană este de extindere a Iașilor, aceste localități fiind incluse înzona metropolitană, alături de alte localități:Păun,Bârnova,Horpaz,Miroslava (cuValea Adâncă șiBalciu),Valea Lupului șiBreazu. În urma exploziei fenomenului construcțiilor din ultimul deceniu, unele dintre aceste localități sunt astăzi practic unite cu orașul.
Clima
Clima prezintă un caracter continental pronunțat, fiind influențată de masele de aer cu proveniență răsăriteană. Vara predomină timpul secetos cu temperaturi ridicate, iar iarna se simte din plin efectul maselor de aer venite dinspre nord și nord-est, regiunea fiind frecvent bântuită de viscole. Secetele, brumele târzii de primăvară și timpurii de toamnă, aversele de ploaie însoțite de căderi de grindină, completează trăsăturile regimului climatic continental specific.
Conformrecensământului efectuat în 2021, populația municipiului Iași se ridică la 271.692 de locuitori, în scădere față derecensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 290.422 de locuitori.[55] Majoritatea locuitorilor suntromâni (73,75%), iar pentru 25,52% nu se cunoaște apartenența etnică.[56] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor suntortodocși (67,1%), cu o minoritate deromano-catolici (2,49%), iar pentru 26,93% nu se cunoaște apartenența confesională.[57]
Evoluție istorică
Palatul Roznovanu, sediul Primăriei Municipiului Iași
Iași este orașul primului spectacol de teatru în limba română, al primului muzeu literar memorial (Bojdeuca din Țicău) și al primului Muzeu de Istorie Naturală.
În oraș, pe dealul Copoului, se află cea mai veche universitate din România,Universitatea din Iași, numită în prezentUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza”. Întemeiată în 1860 prin decret de către principeleAlexandru Ioan Cuza, continuatoare a vechiiAcademii Mihăilene, universitatea are astăzi 15 facultăți, cu peste 40.000 de studenți. Clădirea principală, monument de arhitectură, a fost ridicată în 1896.
În Piața Eminescu, în perioada interbelică, s-a ridicat clădirea Fundației Culturale Regale, ce astăzi găzduiește cea mai veche bibliotecă universitară din țară,Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, cu un fond de carte ce se apropie de 3 milioane de exemplare, unele foarte rare.
Principalele campusuri studențești se află în Tudor Vladimirescu (22 cămine) – unde se află cel mai mare cămin din partea de sud-est a Europei – Codrescu (5 cămine și complexul internațional Gaudeamus), Titu Maiorescu (4 cămine), Târgușor-Copou (4 cămine) și Agronomie (5 cămine).
Iași este cel mai important centru economic alMoldovei și unul dintre cele mai importante ale României.[62]. Industriile principale sunt metalurgia (SC Arcelor Mittal Tubular Products, SC Tehno Steel), medicamentele (SC Antibiotice SA, Fiterman Pharma), componentele auto (BorgWarner,Lear Corporation, Conex Distribution), echipamentele industriale (BMT Aerospace, Agmus, ASAM), textilele (SC IasiConf SA,Benetton), materialele de construcții (Brikston, Build Corp) și industria alimentară.
Cine vrea să descopere Iașul va intra aici ca pe o imensă poartă a istoriei neamului românesc. La Iași „fiecare piatră vorbește de trecut", prin numărul mare de mănăstiri, muzee, case memoriale. De aceea, se poate spune că orașul Iași este un veritabil muzeu național, prin comorile de istorie și de artă pe care le are.
„Sunt români care n-au fost niciodată la Iași, deși n-ar trebui să fie nici unul, căci cine n-a fost aici nu poate să străbată cu înțelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviință de spiritul trecutului nostru care trăiește în acest loc mai viu și mai bogat decât oriunde aiurea [...]. În conștiința lui naționala ar fi o lipsa dacă el n-ar fi vazut orașul care a fost și-și zice încă astăzi, cu mândrie, capitala Moldovei...”
În zona de sud a orașului, în cartierul C.U.G.2 se află Parcul Tehnologic Iași și Centrul Expozițional Moldova. Din punct de vedere arhitectonic, Iașii de azi se prezintă ca un adevărat amestec de nou și vechi, de istorie și modernitate, de iarbă, beton și sticlă. Clădiri cu mare valoare istorică se află printre blocuri noi de locuințe (mai mult sau mai puțin moderne). În perioada anterioară regimului comunist s-au pierdut în elanul modernizator clădiri importante precum turnul mânăstirii Trei Ierarhi sau bisericile Dancu si Sf. Vineri. Însă adevăratele ravagii orașul le-a suferit în perioada comunistă, când s-a distrus o bună parte a centrului vechi, fără a se ține cont de faptul că multe din clădirile demolate dădeau o personalitate urbei. Au avut de suferit zonele Piața Unirii (grav afectată de bombardamentele din 1943-1944), Târgu Cucu, fost cartier evreiesc, Bulevardul Ștefan cel Mare și altele. Unele demolări aveau ca scop curățirea orașului de clădirile insalubre și mizere sau rămase în ruină de pe urma războiului, altele aveau alte scopuri. Chiar și în aceste condiții, au rămas în picioare multe clădiri importante și, pe bună dreptate, Iașii este considerat un adevărat muzeu; în fiecare colț al său se simt urmele trecerii unei personalități de seamă a literaturii, științei, filozofiei, istoriei sau politicii românești.
Orașul este renumit pentru numeroasele plantații de tei, arbore considerat un simbol local.[64] Numeroase exemplare deTilia tomentosa se regăsesc în aliniamente stradale, dar și în următoarele parcuri:
„…Călător și trecător, cum eram întotdeauna, Iașii sunt pentru mine un popas tihnit (…). Veselia lui îmi apare în fel cu totul intelectual, sub icoana amicilor mei literați, adunați în discuțiuni și lectură (…). O zi petrecută în Iași era pentru mine o sărbătoare discretă și ales nuanțată. Mă simțeam în Iași mai aproape de locul ideal unde fiecare ar vrea să-și petreacă viața ca nicăieri aiurea. Era, în acest oraș domnesc, cuprins de melancolia amintirilor prea mari, mai multă inteligență și mai mult cult pentru cele intelectuale, decât în oricare centru românesc…”
Odată cu stabilirea capitalei Moldovei la Iași, acesta cunoaște o dezvoltare accelerată pe toate planurile, urban, comercial și cultural. Astfel în secolul al XVI-lea, Despot Vodă inaugurează în Iași "Școala latină de la Cotnari", instituție care a promovat studiile de latină nu numai în Iași și în întreaga Moldovă, ci în întreg spațiul românesc.
În anul 1641 la Iași se înființează "Academia Vasiliană" și prima tipografie din Moldova, în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634 - 1653). ]n anul 1646 Mitropolitul Varlaam publică la Iași "Cazania" sau "Carte românească de învățătură". Tot în acest an apare primul cod de legi în limba română.
În anul 1835 la Iași este înființată „Academia Mihăileană", în anul 1836 se înființează Conservatorul Filarmonic Dramatic din Iași, iar în anul 1860 este înființată Universitatea „Al. I. Cuza". Celebra tragediană Agatha Bârsescu a fost una din profesoarele de la Conservatorul din Iași.
În continuare Iașul cunoaște o viață literară efervescentă, prin scriitorii care au trăit și au creat aici. Străzile orașului au fost străbătute de nume strălucite ale culturii românești cum suntMihai Eminescu,Ion Creangă,Titu Maiorescu,Costache Negruzzi, Ionel Teodoreanu,Otilia Cazimir,George Topârceanu,Nicolae Gane, Mihai Codreanu și alții. Aici a trăit o mare parte a vieții Mihai Sadoveanu și a compus o parte din opera sa, în „castelul din Copou”.
Viața teatrală cunoaște și ea o dezvoltare puternică. După primul spectacol în limba română dat de Gheorghe Asachi în casele boierului Ghica, spectacolele trupelor străine (italiene, franceze, rusești) se dădeau în săli special amenajate. În 1832, o altă trupă franțuzească de comedii și vodeviluri sosește în Iași sub direcția a doi frați Fouraux și preface în teatru casa doctorului Peretz din strada Goliei. Sala de teatru activa sub firma „Théâtre de varieté”. Pe scena acestui teatru, în 10 aprilie 1834, Gheorghe Asachi a organizat spectacolul în limba română intitulat „Serbarea păstorilor moldoveni”, în care „actorii” erau Gheorghe Asachi, Vasile Alecsandri, Matei Millo, Mihail Kogălniceanu, Al. Mavrocordat, N. Docan, Scarlat Vărnav și alți fii de boieri. În anul 1840 se înființează Teatrul Național, sub direcțiunea lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu, conducerea trupei românești fiind asigurată de Costache Caragiali. Teatrul Național a funcționat din 22 decembrie 1846 în noua sală a Teatrului cel Mare de la Copou. Aici se joacă „Baba Hârca", prima opereta românească, muzica semnată de A. Flechtenmacher, Matei Millo interpretând rolul principal, fiind și primul actor român care încearcă travestiul. Obține un triumf cum nu se mai pomenise pe scena ieșeană până atunci. Costumul este păstrat și astăzi la Muzeul Mihai Eminescu din Iași. Din numele mari care au jucat în trecut pe scenele teatrelor din Iași, se remarcă Matei Millo, Maria Filotti, Miluță Gheorghiu (inegalabil în rolul Chiriței), iar în zilele noastre Tamara Buciuceanu Botez, Draga Olteanu Matei, au urcat pe scena ieșeană pentru a da viață rolului Chiriței.
În noaptea de 17 spre 18 februarie 1888, în urma unui incendiu devastator, clădirea Teatrului de la Copou este distrusă. Demersurile pentru construirea unui nou local de teatru au durat până în 1894 când este aprobat contractul cu arhitecții vienezi Fellner și Helmer și a fost construită actuala clădire a teatrului, considerată a doua cea mai frumoasă clădire din lume a unui teatru, conform unui top întocmit de televiziunea BBC, realizat cu ocazia „Zilei mondiale a teatrului".[66]
În anul 2012, orașul și-a depus candidatura pentru a deveni Capitală Culturală Europeană în 2021, competiție câștigată deTimișoara[67], iar pentru a-și susține candidatura, a fost ales sloganul Iași 2021-Interfața răsăriteană a culturii europene, bazându-se în acest sens, pe relațiile culturale transfrontaliere cu Cernăuțiul și Chișinăul. Din anul 2013, pentru a putea intra în competiție, a fost organizat Festivalul Internațional al Educației (din luna mai) sau FILIT (în luna octombrie) care reunește scriitori renumiți din întreaga lume.
După reinstaurarea regimului democratic în România în anul 1990 au fost deschise la Iași mai multe centre culturale străine. În prezent funcționează în municipiul Iași:
Primul centru din zona Moldova pentru bolnavii de Alzheimer s-a deschis la Iași, în condițiile în care peste 6.000 de ieșeni sunt diagnosticați cu această boală.[necesită citare]
Calitatea aerului
Orașul Iași este al doilea cel mai poluat oraș din România.[69] În 2015, poluarea cu particule fine (PM10) a depășit în mod repetat pragurile legale.[69]. Traficul rutier, șantierele nesupravegheate și lipsa acută a spațiilor verzi (orașul deține în jur de 11 metri pătrați de spațiu verde pe cap de locuitor[69]) sunt câteva din motivele din spatele acestor probleme. În 2014,Comisia Europeană a lansat acțiuni legale împotriva României, citând situația din Iași,Brașov și București ca example de neconformitate cu legislația de mediu comunitară.[70]
Transporturi și comunicații
Gara Iași (2014)
Transportul feroviar
Iași este un nod feroviar aflat la intersecția dintre MagistralaFăurei -Tecuci - Iași -Ungheni, linia principală Iași -Pașcani și ramificațiile Iași -Dorohoi, Iași -Hârlău.
În prezent,Gara Iași se află într-un proces de renovare, început în anul1989, cu termen de finalizare neasumat.
Aeroportul Internațional Iași
Transportul aerian
În Iași, primele zboruri au avut loc în anul 1905. În anul 1926, odată cu inaugurarea curseiBucurești-Galați-Iași șiChișinău, Aerodromul Iași capătă statut de aeroport comercial.
În anul 1969 aeroportul este modernizat, se construiesc o pistă de beton în lungime totală de 1.800 m și un terminal pentru pasageri. O nouă modernizare a aeroportului are loc în anul 2001, când terminalul de pasageri este adus la o capacitate de procesare simultană de 150 pasageri/oră pentru traficul intern, respectiv 100 pasageri/oră pentru traficul extern. De asemenea, în 2005, pe aeroport a fost implementat un sistem instrumental de aterizare CAT II.
Rețeaua de străzi a orașului, dezvoltată în ultimii 50 ani, o continuă pe cea din evul mediu, asigurând un trafic fluent, cu excepția orelor de vârf, când numărul tot mai mare al mașinilor duce la producerea unor mari ambuteiaje (mai ales în intersecțiile dinPiața Unirii, Mircea cel Bătrân, Gară,Podu Roș,Podu de Piatră, Piața M. Eminescu, Elena Doamna, Baza 3, Țesătura).
Există planuri pentru realizarea unei autostrăzi Est-VestAutostrada Târgu Mureș-Ungheni (Autostrada A8, Montana), ce va face legătura cu „Autostrada Transilvania" (Autostrada A3), laTârgu Mureș[72], a unei șosele de centură, care să preia traficul greu din oraș[73], inaugurată parțial în 2012 și pentru realizarea pasarelei Octav Băncilă, care să facă legătura între cartierele Alexandru cel Bun și Păcurari, cu începerea lucrărilor planificată pentru începutul anului2008[74], finalizată în 2015. Legătura cu București este asigurată pe drumul european modernizat E583, care are ieșire la E85, tot pe aici fiind și principala cale de comunicație cu Transilvania și mai apoi cu Occidentul, de unde, în ultimul timp, vin foarte multe investiții.
În anul 1898 Primăria încheie primul contract cu firma germanăAEGBerlin, pentru realizarea transportului cu tramvaie electrice la Iași.
Astăzi, transportul în comun este asigurat prin tramvaie, autobuze și microbuze, de către SCTP Iași (fostă Regia Autonomă de Transport Public Iași)[75].
Liniile de tramvai fac legătura între majoritatea cartierelor orașului[76]. În 1989, rețeaua electrică de tramvai din Iași a atins maxima dezvoltare, cumulând 35 km de cale dublă activă pe trasee.[77] De asemenea, există o linie de tramvai spre localitateaDancu.
Rețeaua de tramvaie din Iași areecartament 1000 mm.
Trasee de tramvaie din Iași:
Linie
Traseu
Lungime
(dus-întors)
Operator
1
Rond Copou - T. Cucu - Podu Roș (1) - Tătărași - T. Cucu - Rond Copou
17,50 km
CTP Iași
3
Dancu - Tătărași - T. Cucu - Gară
15,6 km
CTP Iași
6
R. Dacia - Gară - T. Cucu
13 km
CTP Iași
7
Canta - Gară - T. Cucu - T. Vladimirescu - Baza 3 - Țuțora
14,7 km
CTP Iași
8
R. Copou - T. Cucu - T. Vladimirescu - Baza 3
14 km
CTP Iași
9
R. Copou - T. Cucu - Podu Roș (3) - Tehnopolis
20,2 km
CTP Iași
11
R. Dacia - Bd. N. Iorga - Baza 3 - Tătărași N
21,3 km
CTP Iași
13
R. Copou - T. Cucu - Tătărași - Podu Roș (1) - T. Cucu - R. Copou
17,5 km
CTP Iași
Parcul actual de tramvaie preluat de către CTP Iași cuprinde 153 tramvaie:
În 2006, circulația troleibuzelor a fost sistată, deși exista aici o rețea foarte extinsă, de 31,3 km.[77] Rețeaua a intrat în conservare, dar pe unele trasee s-a început dezafectarea acesteia.
Parcul de autobuze CTP Iași este format din aproximativ 150 de autobuze, dintre care 92 de autobuze Isuzu Citiport, 8 autobuze Eurobus Diamond, 10 autobuze MAN NL 313, 40 de autobuze Den Oudsten Alliance City B96.
Gara Socola - T.Vladimirescu - Sala Polivalentă - Podu Roș - Gara Socola
11,30 km
CTP Iași
52
Piața ACB - Pasaj O.Băncilă - Rond Copou
13 km
CTP Iași
Microbuze
Parcul de microbuze CTP Iași este format din 35 de microbuze care acoperă 3 trasee:
18 (3,5 km): Tătărași Sud - str. Ignat - str. Aurel Vlaicu - str. Șapte Oameni - str. Locotenent Popovici - str. Aviației - str. Moților - str. Mistrețului - str. Marginea - str. Aeroportului - str. Aurel Vlaicu - str. Ignat - Tătărași Sud
48 (8,5 km): Tg. Cucu - Cim. Sf. Petru și Pavel - Complex ”Roua” - Ciric (- Tătărași Sud)
49 (5,9 km): Tg. Cucu - Cim. Sf. Petru și Pavel - Complex ”Roua”
Municipiul Iași este administrat de un primar și un consiliu local compus din 27 consilieri. Primarul,Mihai Chirica, de laPartidul Național Liberal, este în funcție din. Începând cualegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[78]
Mihail Kogălniceanu (n. 1817 - d. 1891, Paris, Franța) om politic, prim-ministru al României
Nicolae Vogoride (n. 1820, Iași, Principatul Moldovei - d. 1863, București, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești), caimacam la conducerea Moldovei
Grigore M. Sturdza (n.1821 - d. 1901), prinț român, fiu al domnitorului Mihail Sturdza
Alexandru Flechtenmacher (n. 1823 - d. 1898, București), compozitor, autorul muzicii pentruHora Unirii
Lascăr Catargiu (n. 1823 - d. 1899, București) om politic, prim ministru al României
Alexandru Cihac (n. 1825 - d. 1887, Mainz, Germania), filolog, membru al Societății Junimea
Anton Naum (n. 1829 - d. 1906, Bucium, jud. Iași), om politic, publicist și poet, titular al Academiei Române
Ioan Grigore Ghica (n. 1830 - d. 1881, Sankt Petersburg, Rusia), politician și diplomat, ministru de externe al României
Grigore Cobălcescu (n.1831 - d. 1892), geolog și paleontolog, primul profesor de geologie și mineralogie la Universitatea din Iași.
Vasile Pogor (n. 1833 - d. 1906, Bucium, județul Iași), om politic, publicist și poet, membru al Societății Junimea, primar al municipiului Iași
Dimitrie Sturdza (n. 1833, Miclăușeni, jud. Iași – d. 1914, București), academician, om politic, prim-ministru al României
Eduard Caudella (n. 1841 - d. 1924), compozitor de muzică de operă, violonist, dirijor, profesor și critic de muzică
Eugeniu Voinescu (n. 1842 - d. 1909, București), om politic și pictor
Iacob Negruzzi (n. 1842 - d. 1932, București), scriitor, dramaturg, critic literar, membru al Societății Junimea, jurist, profesor, politician
A. D. Xenopol (n. 1847 - d. 1920, București), academician, istoric, filosof, economist, pedagog, sociolog, membru al Societății Junimea
Ludovic Russ junior (n. 1849 – d. 1911), medic primar la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iași, epitrop al Spitalului de copii „Caritatea”, medic diriginte al Stațiunii balneare Slănic Moldova și profesor de clinică medicală la Facultatea de Medicină din Iași
Spiru Haret (n. 1851 - d. 1912, București), matematician, astronom și pedagog origine armenească
Radu Rosetti (n. 1853 - d. 1926) scriitor, politician, istoric și genealogist
Constantin Meissner (n. 1854 - d. 1942), pedagog, om politic, membru al Societății Junimea
Leon Ghelerter (n. 1873 - d. 1945, București) doctor în medicină, a fost unul dintre fruntașii mișcării socialiste din România, ctitor de spitale, tribun și publicist
Mihai Eminescu (1850 - 1889), poet, socotit de cititorii români și de critica literară drept cel mai important scriitor romantic din literatura română[80].
Ion Creangă (1837 -1889), povestitor român, considerat drept unul dintre clasicii literaturii române. Recunoscut datorită basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă a intrat în istoria literaturii române, în principal, datorită operei autobiograficeAmintiri din copilărie. A locuit în cartierulȚicău, în așa-numitaBojdeucă[81].
George Emil Palade (1912 -2008), biolog american de origine română, născut la Iași, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină (1974) pentru descoperirile sale în biologie, în special pentru funcționarea și structura celulelor (ribozom).
Monterrey,Mexic din 1993 (relații relativ restrânse din cauza dificultăților de comunicare; reluare temporar colaborari in 2007)
Vinița,Ucraina din 1993 (relații relativ restrânse din cauza dificultăților de comunicare; în 2005 s-a reluat contactul prin intermediul Ambasadei Romane în Ucraina)
Atât înainte, cât și după Unirea Principatelor din anul 1859, au existat misiuni diplomatice permanente în capitala Moldovei, ca de exemplu un viceconsulat francez (deschis în 1798), consulatul Austriei sau cel al Statelor Unite ale Americii (1873).[83]
În prezent, funcționează la Iași următoarele reprezentanțe diplomatice:
^C. Cihodaru, G. Platon, Istoria orașului Iași, Editura Junimea, 1980, pp 30-50
^abAcest document a fost publicat în volumul I din Documente privitoare la istoria orașului Iași, vol. I, Acte interne (1408-1660), de Ioan Caproșu și Petronel Zaharciuc, Editura „Dosoftei”, Iași, 1999, pag. 1.
.svg)
.svg)
.svg)
.jpg)
.jpg)
.JPG)
