Hygophoraceae (Johannes Paulus Lotsy, 1907) este o familie de ciuperci cu global aproximativ peste 100 de specii și variații (în Europa mai puține), împărțite în 26 de genuri, preponderent din cele numiteHygrocybe șiHygrophorus (multe altele conțin doar o singură specie), făcând parte din diviziaBasidiomycota înRegnul Fungi și ordinulAgaricales. Acest gen include nu numai speciicomestibile de mare popularitate caGomphidius glutinosus, ci de asemenea câteva soiurinecomestibile, fiindmicorizante, atunci deseori în asociație demușchi sausaprofite . Speciiotrăvitoare, nu sunt cunoscute. ÎnRomânia,Basarabia șiBucovina de Nord se dezvoltă, ca și în toate alte țările Europei, în păduri (și montane) deconifere și/sau defoioase, dar, de asemenea, prin câmpii si pajiști, începând în mai până toamna târziu, în noiembrie, înainte de primul ger, depinde de soi.[1][2] Tip de gen esteHygrophorus.
Specia a fost descrisă pentru prima dată de micologul olandezJohannes Paulus Lotsy în volumul 1 al operei saleVorträge über botanische Stammesgeschichte: Algen und Pilze din 1907.[3] Acest taxon este valabil până în prezent (2019). Alte încercări de redenumire nu au fost făcute.[4]
Apartenența sau ne-apartenența unor genuri precum alipirea altora la această familie sunt discutate între micologi mult și divergent.[5][6] Nu sunt prelucrate sau revizuite în acest articol.
- Pălăria: are un diametru între 2 și 10 cm, este fragilă și ceroasă, higrofană (proprietatea unor ciuperci, de ași schimba culoarea, atunci când absorb sau pierd apă), inițial semisferică, la maturitate convexă, în formă de cupolă și în sfârșit aplatizată cu marginile neregulat ondulate și uneori crăpate, uneori cu gurgui. Cuticula este de obicei lipicioasă până vâscoasă, netedă sau păroasă, cu un strat exterior dehife aranjate radial, fiind foarte des colorată viu cu pigmențicaroteni. Nu reacționează după apăsare sau leziune.
- Lamelele: sunt spațiate, destul de groase și bulboase, inegale, cu lameluțe intercalate, lat aderate la picior, cu muchii nedințate, fiind ori de culoarea pălăriei ori mai deschise.
- Sporii: variază în mărime, sunt globuloși până lunguieț-elipsoidali, netezi, cu pereți subțiri, hialini (translucizi) șineamiloidozi (nu se decolorează cu reactivi deiod). Basidiile sunt alungite și filamentoase, în formă de măciucă, cu 2-4sterigme. Cistoidele (celule de obicei izbitoare și sterile care pot apărea între basidii și himen, stratul fructifer) nu există.[5]
- Piciorul: ușor detașabil de pălărie are o lungime medie de 6 cm și o grosime de până la 1,5 cm, este cărnos la cartilaginos, neted sau fibros, uneori cu un văl, cilindric, dar nu rar ceva compresat, adesea îndoit și gol pe dinăuntru. Coloritul seamănă celui al pălăriei, nu rar spre bază mai deschis. Nu se colorează prin rupere.
- Carnea: care nu se colorează în contact cu aerul după o secțiune este subțire până cărnoasă, mereu ceroasă și friabilă, slab apoasă, cu miros și gust imperceptibil.[1][2]
Micologul american D. Jean Lodge și colegii săi au definit 26 de genuri în această familie în anul 2004:[7]
- Aeruginospora
- Ampulloclitocybe
- Aphroditeola
- Arrhenia
- Cantharellula
- Cantharocybe
- Chromosera
- Chrysomphalina
- Cora
| | - Hygrocybe
- Hygrophorus
- Humidicutis
- Lichenomphalia
- Neohygrocybe
- Porpolomopsis
- Pseudoarmillariella
- Semiomphalina
|
Gliophorus minutulus
Gloioxanthomyces nitidus
Humidicutis marginata var. concolor
Lichenomphalia umbellifera
Neohygrocybe fornicata
Hygrocybe calyptriformis
Pseudoarmillariella ectypoides
- ^abBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 45,ISBN 3-405-12116-7
- ^abHans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 98 pp.,ISBN 978-3-440-14530-2
- ^Johannes Paulus Lotsy: „Vorträge über botanische Stammesgeschichte: Algen und Pilze, vol. 1, Editura Gustav Fischer, Jena 1907, p. 706
- ^Mycobank
- ^abP. F. Cannon, P. M. Kirk: „Fungal Families of the World”, Editura CAB International, Wallingford 2007, p. 165,ISBN 978-0-85199-827-5
- ^J. D. Lawrey și colaboratori: „High concentration of basidiolichens in a single family of agaricoid mushrooms (Basidiomycota: Agaricales: Hygrophoraceae)”, în: „Mycological Research”, vol. 113, nr.10, p. 1154-1171
- ^D. J. Lodge și colaboratori: (2014) „Molecular phylogeny, morphology, pigment chemistry and ecology in Hygrophoraceae (Agaricales)”, în: „Fungal Diversity”, vol. 64 (1), 2004, p. 1-99
- Marcel Bon: „Flore mycologique d'Europe”, vol. 1: „Les Hygrophores”, Editura Association d'ecologie et de mycologie, Lille 1990, p. 99
- Bruno Cetto: „ I funghi dal vero”, volumele 1-7
- Ernst Gäumann: „Vergleichende Morphologie der Pilze”, Editura Gustav Fischer, Jena 1926
- Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012,ISBN 978-3-8427-0483-1
- Meinhard Michael Moser: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983.
_Singer_176396_crop.jpg)
_H.E._Bigelow_%2526_A.H._Sm_752933.jpg)
_Redhead%2c_Ammirati_%2526_Norvell_176418.jpg)
_Bon_940456.jpg)
_Lodge%2c_Vizzini%2c_Ercole_%2526_Boertm_650114.jpg)
.jpg)
_Malloch_657633.jpg)
_Singer_259779.jpg)
Materiale media legate deHygrophoraceae laWikimedia Commons