Holmiu |

|
|
Informații generale |
---|
Nume,Simbol,Număr | Holmiu, Ho, 67 |
Serie chimică | lantanide |
Grupă,Perioadă,Bloc | 13, 6, f |
Densitate | 8790kg/m³ |
Culoare | alb-argintiu |
Număr CAS | 7440-60-0 |
Număr EINECS | |
Proprietăți atomice |
---|
Masă atomică | 164,9303u |
Rază atomică | 167pm |
Rază de covalență | 192±7 |
Rază van der Waals | pm |
Configurație electronică | [Xe] 4f115d106s2 |
Electroni penivelul de energie | [Xe] 11, 10, 2 |
Număr de oxidare | +3, +4 |
Oxid | substanță fluorescentă |
Structură cristalină | hexagonală |
Proprietăți fizice |
---|
Fază ordinară | solid |
Punct de topire | 1734 K (1461 °C; 2662 °F;) K |
Punct de fierbere | 2993 K (2720 °C; 4928 °F) K |
Energie de fuziune | 17 KJ/mol-1kJ/mol |
Energie de evaporare | 265 KJ/mol-1kJ/mol |
Temperatură critică | K |
Presiune critică | Pa |
Volum molar | m³/kmol |
Presiune de vapori | |
Viteza sunetului | m/s la 20°C |
Forțămagnetică | |
Informații diverse |
---|
Electronegativitate(Pauling) | 1,23 |
Capacitate termică masică | J/(kg·K) |
Conductivitate electrică | 1.1 ⋅ 106S/m |
Conductivitate termică | 16.2 W·m−1·K−1W/(m·K) |
Primaenergie de ionizare | 581 kJ/molkJ/mol |
A 2-aenergie de ionizare | 1140 kJ/molkJ/mol |
A 3-aenergie de ionizare | 2204 kJ/molkJ/mol |
A 4-aenergie de ionizare | - kJ/molkJ/mol |
A 5-aenergie de ionizare | {{{potențial_de_ionizare_5}}}kJ/mol |
A 6-aenergie de ionizare | {{{potențial_de_ionizare_6}}}kJ/mol |
A 7-aenergie de ionizare | {{{potențial_de_ionizare_7}}}kJ/mol |
A 8-aenergie de ionizare | {{{potențial_de_ionizare_8}}}kJ/mol |
A 9-aenergie de ionizare | {{{potențial_de_ionizare_9}}}kJ/mol |
A 10-aenergie de ionizare | {{{potențial_de_ionizare_10}}}kJ/mol |
Cei mai stabili izotopi |
---|
| |
Precauții |
---|
NFPA 704 | |
UnitățileSI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. |
Modificătext  |
Holmiu (simbol Ho) esteelementul chimic cunumărul atomic 67. A fost descoperit de Soret în 1878 .
Denumirea deholmiu provine din denumirealatină aorașuluiStockholm.[1]
Elementul chimic holmiu a fost descoperit de cătreJacques-Louis Soret șiMarc Delafontaine înanul1878. Soret a denumit noulelementElementul X. în1879,Per Teodor Cleve a descoperit independent faptul că oxidul deerbiu conține urme deholmiu și detuliu. Acesta a denumit noul elementholmia, după numele orașului său natalStockholm. Mai târziu, s-a remarcat faptul căholmia avea același spectru cu noulelement descoperit,X.[2]
Însă, nu s-a reușit izolarea holmiului relativ pur înaintea lucrărilor lui O Homberg din1911. Întreanii1911 și1945, s-a depus o muncă titanică pentru a putea separa holmiul de alte pământuri rare. Formametalică aelementului a fost produsă sub formă de pudră combinată cuclorură de potasiu de către savanții W. Klemm și H. Bommer în1934. Aceștia au redusclorura anhidră cuvapori depotasiu.[2]
La sfârșitulanilor1940 și1950, multe metode de separare au fost propuse de către LaboratoareleAmes. La momentul actual, unnumăr foarte mare de metode industriale folosesc schimbul deelectroni pentru a prepara holmiul, putând fi obținut în cantități comerciale.[2]
Ca și toatemetalele, holmiul este un colorat înalb-argintiu, ce este ușor, ductil (poate fi tras în fire cu diametru foarte mic) și maleabil (poate fi tras în foi subțiri). Amândouă proprietățile sunt valabile pentrumetale. Totodată, holmiul are câteva proprietăți magnetice și electrice; Holmiul are un punct de topire relativ ridicat, de 1 470°grade Celsius (2 680°Fahrenheit), și un punct de fierbere ridicat, de 2 720°grade Celsius (4 930°Fahrenheit).[3]
Înaerul umed și latemperaturi înalte, holmiul este ușor oxidat, formând un oxid deculoaregalbenă. În formă pură, holmiul posedă unluciumetalic, luminos șiargintiu.
O caracteristică foarte interesantă poate fi observată la oxidul de holmiu. Acestuia i se schimbăculorile în funcție de condițiile de iluminare la care a fost supus; la luminazilei, culoarea sa estegalbenă. Sub lumina tricromatică,culoarea sa esteportocalie spreroșie. Acest fenomen mai este prezent laelementul chimic numitfosfor. Când este combinat cuytriul, acesta formează uncompus foarte puternic magnetic.[1]
În următorul tabel sunt reprezentate valorilepresiuniiVaporilor la diferitetemperaturi.
[1]
Numărul de registru CAS al bromului este 7726-95-6.
Holmiul aresimbolul chimicHo.Holmiulmetalic are o tendință de a fi stabil la temperatura camerei. Holmiul devine mult mai reactiv atunci când este expusaerului umed, combinându-se cuoxigenul și formând oxidul de holmiu Ho2O3, dupăreacția:
- 4 Ho + 3 O2 → 2 Ho2O3
Ca multe altemetale,elementul se dizolvă înacizi, formândsăruri cu aceștia. De exemplu, reacția cuacidul sulfuric, în urma căruia se găsescioni Ho (III),galbeni.
- 2 Ho (s) + 3 H2SO4 (aq) → 2 Ho3+ (aq) + 3 SO2−4 (aq) + 3 H2 (g)
Holmiul nu este electropozitiv, fiind, în cele mai multe cazuri, trivalent. Reacționează greu cuapa rece relativ rapid cuapa fierbinte pentru a forma hidroxidul de holmiu:
- 2 Ho (s) + 6 H2O (l) → 2 Ho(OH)3 (aq) + 3 H2 (g)
Holmiulmetalic reacționează cu toțihalogenii, după reacțiile:
- 2 Ho (s) + 3 F2 (g) → 2 HoF3 (s) [roz]
- 2 Ho (s) + 3 Cl2 (g) → 2 HoCl3 (s) [galben]
- 2 Ho (s) + 3 Br2 (g) → 2 HoBr3 (s) [galben]
- 2 Ho (s) + 3 I2 (g) → 2 HoI3 (s) [galben]
[1]
- Vezi șiIzotopii holmiului
Abundența holmiului în crustaPământului este estimată la aproximativ 0,7 la 1,2 părți pe milion (1,1·10-4). Este unul dintre cele mai puțin comunemetale rare, dar este mult mai comun decâtiodul,argintul,mercurul sauaurul. Cele mai comuneminerale de holmiu suntgadolinitul șimonazitul. Locurile unde holmiul se găsește în cantități mai mari suntChina,Statele Unite ale Americii,Brazilia,India,Sri Lanka șiAustralia, cu rezerve estimate la peste 400 000 detone.[4]
Holmiul este extras comercial dinnisipul de monazit (ce conține 0,05% din acestelement), dar, până și astăzi, este foarte dificil să separi holmiul de altepământuri rare. Holmiul este relativ ieftin, pentru unmetal rar, vânzându-se cu un preț de 1000$ perKg.[5]
Nu se cunoscalimente ce pot conține holmiu.
|
---|
Metale alcaline | | |
---|
Metale alcalino-pământoase | |
---|
Metale tranziționale | |
---|
Metale post-tranziționale | |
---|
Metaloizi | |
---|
Nemetale | |
---|
Halogeni | |
---|
Gaze nobile | |
---|
Lantanide | |
---|
Actinide | |
---|
Superactinide | |
---|