Herzliya, (înebraică:הרצליה, se citește „Herțlia”, denumită astfel dupăTheodor Herzl, întemeietorul sionismului politic) este unoraș din centrulIsraelului, situat pe plajaMării Mediterane,în sudul câmpiei Șaronului (Sharon) la 15 kilometri nord deTel Aviv.Localitatea a fost întemeiată la13 decembrie1924 ca așezare agricolă (moșavá) la o altitudine între 0 și 120 metri deasupra nivelului mării. Ea se întinde dinspre țărm către răsărit, pe forme de teren felurite. De la bun început, planificarea localității a prevăzut suprafețe dedicate vilegiaturii,agriculturii și zonelor rezidențiale urbane. Herzliya a fost declarată oraș în anul1960 și aparține în prezent districtului Tel Aviv. În partea de vest pe litoralul mării orașul include la o distanță de 3 km de restul orașului zona numită Herzliya Pituah (adică „Herzliya-Dezvoltare”) unde se află reședințele multor ambasadori, diplomați și oameni de afaceri.
În zona orașului actual s-au găsit urmele unei așezări omenești temporare, precum unelte devânătoare, din anii 7000-5000 î.e.n. Cete devânători-culegători au parcurs în căutare de mâncare colinele de nisip roșu și marginilemlaștinei cunoscute înarabă sub numele Basa.Ulterior au existat în zonă câteva așezări mici permanente. După Biblia ebraică, regiunea a intrat în teritoriul atribuit tribului israelitManase (Menashe) care s-a întins până la rîulIarkon (Yarkon),În antichitate a ființat aici, sub dominația (persană ahemenidă), începând din secolele al VI-lea- al V-lea î.e.n. într-o zonă stâncoasă lângă mare, numită azi Tel Mihal, la sud demarina, din Herzliya actuală, un port mic pescăresc, iar mai apoi pe coasta numită azi Sidna Ali, portulfenician Arsuf. El se numea așa după zeul fenician-canaanean al focului, luminii și ciumei, Reshef . Locuitorii se ocupau mai ales cu comerțul și cu producția depurpură. Înperioada elenistică numele localității s-a schimbat în Apollonia, grecii identificându-l pe zeul Reshef cu zeulApollo. Principala ocupație a locuitorilor era comerțul de coastă și internațional..Așa cum scrieIosephus Flavius, localitatea a făcut parte, ulterior, dinregatul iudeu al luiAlexandru Ianai. În timpul protectoratului roman, Apollonia s-a rupt de regatul Iudeei/ Mai apoi, în timpul cuceririiromane în secolele al II-lea-al III-lea s-a extins mult, devenind prioncipalul centru comercial și meșteșugăresc principal al sudului câmpieiSharon. În jur au apărut sate ai caror locuitori creșteaumăslini șivița de vie și produceauulei șivinuri. S-au păstrat ruinele unor teascuri și fabrici de ulei.
Sub bizantini, în epocatalmudică, orașul Apollonia se întindea pe o suprafață de 6000 hectare. Cu ajutorul unui tunel roman-bizantin săpat în lanțul decalcar, mlaștina locală a fost drenată, permițând agricultura. I s-a adăugat și un canal către mare. În anul 614 localitatea a fost afectată de invazia persană (sasanidă) și ,după scurt timp, a căzut în mâinilearabilor care au numit-o Arsuf. Sub dominațiacalifatelor arabe suprafața lui s-a restrâns la 900 hectare.În1101cruciații au cucerit orașul și i-au schimbat numele în Arsour. Ei au întărit zidurile cetății și au construit aici un fort și un mic port. În anul1266, după unasediu de 40 zile, sultanul mamelucBaibars a cucerit cetatea cruciată și a distrus-o până în temelie. În locul ei s-a zidit pe litoral un punct de observație întărit iar la sud de el omoschee numită Abu al Hassan Ali, sau Sidna Ali, după un erou musulman căzut în lupta cu cruciații. Moscheea Sidna Ali a devenit un loc de pelerinaj.Ulterior pe teritoriul fostului oraș au apărut comuna arabă Arsuf - mai târziu cunoscută ca satele Sidna Ali și Al Haram.Moșieri arabi - effendi - care locuiau laJaffa, înLiban și înSiria au cumpărat terenuri în zonă. În jur aria era destul de pustie, iar mlaștina Basa a început din nou să se extindă, creând focare demalarie.
O parte din întemeietorii localității au fost membrii grupului Kehilat Tzion (Comunitatea Sionului) din S.U.A care a achiziționat pământuri pentru evrei americani care intenționau să emigreze inPalestina (Eretz Israel). Terenurile au fost cumpărate de activistul sionist Yehoshua Hankin de la Effendi-ul satelor arabe Ajlil și Sidna Ali. În anul1924 un grup de 7 coloniști au clădit o primă baracă pe o colină pustie din apropierea mlaștinei, care se află în prezent pe strada Weizmann, unde ulterior s-a ridicat un monument în amintirea fondatorilor. Primii dintre ei au fost perechea Tzvi și Irina Lanzett.În 1925 li s-au alăturat un grup numit Bnei Binyamin (Fiii lui Beniamin) alcătuit din agricultori veniți din așezări agricole mai vechi, precum și noi imigranți evrei. Aceștia au creat un cartier separat și prosper. Din grupul american au făcut parte Sh.Z. Levi, viitor președinte al consiliului local Herzliya și tatăl celui dintâi primar al orașului, Yossef Nevo. În 1924 localitatea număra 101 case și 35 de grajduri. Numărul locuitorilor a ajuns în câteva luni la 500.Cel dintâi plan al orașului a fost realizat de arhitectulRichard Kaufmann venit dinGermania . El cuprindea 4 sectoare principale:zona litoralului, destinată unor viitoare hoteluri, zona B - Herzliya Pituah din zilele noastre, zona rezidențială C - urbană cu grădini , un lanț decalcar - destinat unor spații comerciale municipale, și zona D agricolă.
La Herzliya Pituakh se află ambasadeleCoreei de Sud,Thailandei,Salvadorului,Uruguayului,Argentinei,Braziliei,Paraguayului, aPerului șiRepublicii Congo în Israel, de asemenea reprezentanța comercială aIrlandei. Până în 2009 a funcționat aici și ambasadaVenezuelei care a fost închisă din ordinul guvernului acestei țări.