| Henri-Edmond Cross | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Henri Edmond Joseph Delacroix |
| Născut | [2][3][4][5][6] Douai,Nord-Pas-de-Calais,Franța |
| Decedat | (53 de ani)[2][3][4][5][6] Le Lavandou,Provence-Alpes-Côte d'Azur,Franța[7] |
| Înmormântat | Le Lavandou |
| Cauza decesului | cauze naturale (cancer) |
| Căsătorit cu | Irma Clare[*] (–) |
| Cetățenie | |
| Ocupație | pictor litograf[*] desenator[*] grafician[*] |
| Limbi vorbite | limba franceză[4] |
| Activitate | |
| Pregătire | Émile Dupont-Zipcy[*][[Émile Dupont-Zipcy (pictor francez)|]] |
| Profesor pentru | Lucie Cousturier |
| Mișcare artistică | pointilism , neoimpresionism |
| Opere importante | Q15951308[*], Afternoon in Pardigon[*][[Afternoon in Pardigon (pictură de Henri-Edmond Cross)|]] , Q17491894[*] |
| Influențat de | Gustave Courbet[1], Claude Monet[1], Camille Pissarro[1] , Pierre Puvis de Chavannes[1] |
| Semnătură | |
| Modificădate / text | |
Henri-Edmond Cross, născutHenri-Edmond-Joseph Delacroix, (n.,Douai,Nord-Pas-de-Calais,Franța – d.,Le Lavandou,Provence-Alpes-Côte d'Azur,Franța) a fost unpictor șigravorfrancez. Este apreciat mai ales ca maestru alneoimpresionismului și a jucat un rol important în modelarea celei de-a doua etape a acelei mișcări. A avut o influență semnificativă asupra luiHenri Matisse și a multor alți artiști. Opera sa a fost esențială în dezvoltareafauvismului.
Henri-Edmond-Joseph Delacroix s-a născut laDouai,[9]comună în departamentulNord din nordul Franței, la 20 mai 1856. Nu a avut frați supraviețuitori. Părinții săi, cu un istoric de familie în domeniul fierăriei,[10] au fost Alcide Delacroix, un aventurier francez, și britanica Fanny Woollett.[11]
În 1865, familia s-a mutat într-o locație de lângăLille, un oraș din nordul Franței, aproape de granița cu Belgia. Vărul lui Alcide, Dr. Auguste Soins, a recunoscut talentul artistic al lui Henri și i-a susținut foarte mult înclinațiile sale artistice, finanțând chiar primele lecții de desen ale băiatului sub îndrumarea pictoruluiCarolus-Duran(d) în anul următor.[12] Henri a fost protejatul lui Duran timp de un an.[10] Studiile sale au continuat pentru o scurtă perioadă de timp la Paris, în 1875, cuFrançois Bonvin[12] înainte de a se întoarce la Lille. A studiat la École des Beaux-Arts, iar în 1878 s-a înscris la Écoles Académiques de Dessin et d'Architecture, studiind timp de trei ani în atelierul luiAlphonse Colas.[11][13] Educația sa artistică a continuat, sub îndrumarea colegului său din Douai, Émile Dupont-Zipcy,[11] după ce s-a mutat la Paris în 1881.[14]

Primele lucrări ale lui Cross,portrete șinaturi statice, erau în culorile întunecate alerealismului.[15] Pentru a se distinge de faimosul pictorromanticEugène Delacroix, și-a schimbat numele în 1881, scurtând și anglicizant numele său de naștere în „Henri Cross”. – cuvântul francezcroix înseamnăcruce.[14] 1881 a fost, de asemenea, anul primei sale expoziții laSalon des Artistes Français(d).[13] A pictat multe peisaje în timpul unei călătorii din 1883 înAlpes-Maritimes, însoțit de familia sa. Dr. Soins, care a fost și el în călătorie, a fost subiectul unei picturi pe care Cross a expus-o la Expoziția Universelle dinNisa mai târziu în cursul anului.[16] În timpul călătoriei în Marea Mediterană, Cross l-a întâlnit pePaul Signac,[14] care i-a devenit un prieten apropiat și o influență artistică.
În 1884, Cross a co-fondatSociété des Artistes Indépendants(d),[14] care era alcătuită din artiști nemulțumiți de practicileSalonului(d) oficial și a prezentat expoziții fără premii.[17] Acolo, a întâlnit și s-a împrietenit cu mulți artiști implicați în mișcareaneo-impresionistă, printre careGeorges Seurat,Albert Dubois-Pillet șiCharles Angrand.[13] În ciuda asocierii sale cu neoimpresionistii, Cross nu a adoptat stilul acestora timp de mulți ani. Lucrările sale au continuat să manifeste influențe asupra unor pictori precumJules Bastien-Lepage șiÉdouard Manet, precum și asupra pictorilorimpresioniștilor.[13] Schimbarea față de lucrările sale timpurii, sumbre și realiste, a fost treptată. Paleta sa de culori a devenit mai deschisă, lucrând în culorile mai vii ale impresionismului. A lucrat, de asemenea,en plein air. În ultima parte a anilor 1880, el a pictat peisaje pure care au arătat influența luiClaude Monet șiCamille Pissarro. În jurul anului 1886, încercând din nou să se diferențieze de un alt artist francez – de data asta, Henri Cros – și-a schimbat din nou numele, adoptând în cele din urmă „Henri-Edmond Cross”.[11]
În 1891, Cross a început să picteze în stil neo-impresionist și a expus prima sa lucrare de mari dimensiuni folosind această tehnică într-o expoziție a Independenților.[11] Acea pictură era un portretdivizionist al doamnei Hector France, născută Irma Clare,[18] pe care Cross o cunoscuse în 1888 și se va căsători în 1893.[12]Robert Rosenblum a scris că „tabloul este ușor încărcat cu o strălucire granulară, atmosferică”.[18]
Cross a iernat în sudul Franței începând cu 1883[19] până când, suferind dereumatism, s-a mutat în cele din urmă acolo definitiv în 1891.[13] Lucrările sale au fost expuse în continuare la Paris. Prima sa reședință în sudul Franței a fost în Cabasson, lângăLe Lavandou,[11] apoi s-a stabilit la mică distanță, în micul cătun Saint-Clair, unde și-a petrecut restul vieții, plecând doar pentru călătorii în Italia în 1903 și 1908 și pentru expozițiile sale anuale Indépendants la Paris.[13] În 1892, prietenul lui Cross, Paul Signac, s-a mutat în apropierede Saint-Tropez,[20] unde au organizat frecvent întâlniri în grădina lui Cross, la care au participat artiști precumHenri Matisse,André Derain șiAlbert Marquet.[21]

Afinitatea lui Cross cu mișcarea neo-impresionistă s-a extins dincolo de stilul de pictură și a inclus filozofia politică a acesteia. La fel ca Signac, Pissarro și alți neoimpresioniști, Cross credea în principiileanarhiste, cu speranța într-o societateutopică.[22] În 1896, Cross a creat olitografie,L'Errant (Rătăcitorul). Aceasta a fost prima dată când a lucrat cu un editor,[23] iar lucrarea a fost prezentată anonim înLes Temps Nouveaux, jurnalul anarhist al luiJean Grave(d).[22] Sentimentele anarhiste ale lui Cross i-au influențat alegerea subiectelor: a pictat scene care ilustrează o lume utopică care ar putea exista prin anarhism.[9]
Procesul de creare a picturilordivizioniste cu numeroase puncte mici de culoare a fost anevoios și a necesitat mult timp. Când Cross dorea să descrie impresii rapide, crea imagini în acuarelă sau creion colorat în caietele sale de schițe. El a scris despre o excursie rustică în Franța:
„„Oh! Ce am văzut într-o fracțiune de secundă în timp ce mergeam cu bicicleta în seara asta! Trebuia să notez aceste lucruri trecătoare... o notare rapidă în acuarelă și creion: o tamponare informală de culori, tonuri și nuanțe contrastante, toate pline de informații pentru a face o acuarelă frumoasă a doua zi, în liniștea atelierului.”[19]”

Picturile lui Cross de la începutul până la mijlocul anilor 1890 sunt caracteristicepointillismului, cu mici puncte de culoare poziționate strâns și regulat. Începând din jurul anului 1895, și-a schimbat treptat tehnica, folosind în schimb tușe largi, în bloc, lăsând mici zone de pânză goală între tușe.[9] Suprafețele rezultate semănau cu mozaicurile,[21] iar picturile pot fi văzute ca precursoare alefauvismului șicubismului.[15] În stilul pointillist se foloseau pete minuscule de vopsea pentru a amesteca armonios culorile;[9] în schimb, strategia în „neoimpresionismul de a doua generație”[13] era de a păstra culorile separate, rezultând „efecte vizuale vibrante și strălucitoare prin contrast”.[9] Cross a afirmat că neo-impresioniștii erau „mult mai interesați să creeze armonii de culori pure, decât să armonizeze culorile unui anumit peisaj sau ale unei scene naturale”.[24] Matisse și alți artiști au fost foarte influențați de Cross aflat la final de carieră,[9] iar astfel de lucrări au fost esențiale în formarea principiilor fauvismului.[13] Printre ceilalți artiști influențați de Cross s-au număratAndré Derain,Henri Manguin(d),Charles Camoin(d),Albert Marquet,Jean Puy(d) șiLouis Valtat(d).[15]


În 1905, Galerie Druet din Paris a organizat prima expoziție personală a lui Cross, care cuprindea treizeci de picturi și treizeci de acuarele.[25] Expoziția a avut un mare succes, fiind aclamată de critici, iar majoritatea lucrărilor au fost vândute. Poetulsimbolist belgianEmile Verhaeren, un susținător înfocat al neoimpresionismului în țara sa, a oferit prefața catalogului expoziției, scriind:
„„Aceste peisaje ... nu sunt doar pagini de o frumusețe pură, ci motive care întruchipează un sentiment liric al emoției. Armoniile lor bogate sunt satisfăcătoare pentru ochiul pictorului, iar viziunea lor somptuoasă și luxuriantă este o încântare pentru un poet. Cu toate acestea, această abundență nu ajunge niciodată în exces. Totul este ușor și fermecător...”[26]”

La începutul anilor 1880, Cross a început să aibă probleme cu ochii, care s-au agravat în anii 1900. De asemenea, a suferit din ce în ce mai mult deartrită. Cel puțin în parte din cauza acestor probleme de sănătate care l-au chinuit ani de zile, volumul de lucrări al lui Cross este relativ mic.[22] Cu toate acestea, în ultimii săi ani a fost productiv și foarte creativ, iar lucrările sale au fost prezentate în expoziții personale semnificative; a fost foarte apreciat de critici și s-a bucurat de succes comercial.[22]
În 1909, Cross a fost tratat de cancer într-un spital din Paris. În ianuarie 1910 s-a întors la Saint-Clair, unde a murit de cancer cu doar patru zile înainte de a împlini 54 de ani, la 16 mai 1910.[12] Mormântul său, în cimitirulLe Lavandou, prezintă un medalion de bronz pe care îl proiectase prietenul săuThéo van Rysselberghe(d).[26] În iulie 1911, orașul natal al lui Cross, Douai, a organizat o expoziție retrospectivă a operei sale.[26]

Pe lângă expozițiile menționate mai sus, Cross a participat la multe altele.Octave Maus(d) l-a invitat să își expună lucrările în cadrul mai multor expoziții anuale aleLes XX. Cross a participat la expoziția Libre Esthétique din 1895 la invitația lui Maus și, de asemenea, la cele din 1897, 1901, 1904, 1908 și 1909. În 1898 a participat, alături de Paul Signac,Maximilien Luce și Théo van Rysselberghe, la prima expoziție neo-impresionistă din Germania, organizată de Harry Kessler la Keller und Reiner Gallery (Berlin).[27] În 1907, Félix Fénéon a montat o retrospectivă Cross la Paris, la Galerie Bernheim-Jeune, cuMaurice Denis contribuind la prefața catalogului.[25] Printre alte spații în care au avut loc expoziții Cross se numărăL'Art Nouveau à Paris a luiSamuel Bing(d), Galerie Durand-Ruel (Paris), Galerie Cassirer (Hamburg, Berlin), expoziția Toison d'or (Moscova),Aquarelle et pastel de Bernheim-Jeune și diverse altele, inclusiv galerii din Paris, Dresda, Weimar șiMünchen.[28]
|title= (ajutor)