Movatterモバイル変換


[0]ホーム

URL:


Sari la conținut
Wikipediaenciclopedia liberă
Căutare

Henri-Edmond Cross

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Henri-Edmond Cross
Date personale
Nume la naștereHenri Edmond Joseph DelacroixModificați la Wikidata
Născut[2][3][4][5][6]Modificați la Wikidata
Douai,Nord-Pas-de-Calais,FranțaModificați la Wikidata
Decedat (53 de ani)[2][3][4][5][6]Modificați la Wikidata
Le Lavandou,Provence-Alpes-Côte d'Azur,Franța[7]Modificați la Wikidata
ÎnmormântatLe LavandouModificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer)Modificați la Wikidata
Căsătorit cuIrma Clare[*] (–)Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[8]Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
litograf[*]
desenator[*]
grafician[*]Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[4]Modificați la Wikidata
Activitate
PregătireÉmile Dupont-Zipcy[*][[Émile Dupont-Zipcy (pictor francez)|​]] Modificați la Wikidata
Profesor pentruLucie Cousturier Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăpointilism , neoimpresionism Modificați la Wikidata
Opere importanteQ15951308[*], Afternoon in Pardigon[*][[Afternoon in Pardigon (pictură de Henri-Edmond Cross)|​]] , Q17491894[*] Modificați la Wikidata
Influențat deGustave Courbet[1], Claude Monet[1], Camille Pissarro[1] , Pierre Puvis de Chavannes[1] Modificați la Wikidata
Semnătură
Modificădate / text Consultați documentația formatului

Henri-Edmond Cross, născutHenri-Edmond-Joseph Delacroix, (n.,Douai,Nord-Pas-de-Calais,Franța – d.,Le Lavandou,Provence-Alpes-Côte d'Azur,Franța) a fost unpictor șigravorfrancez. Este apreciat mai ales ca maestru alneoimpresionismului și a jucat un rol important în modelarea celei de-a doua etape a acelei mișcări. A avut o influență semnificativă asupra luiHenri Matisse și a multor alți artiști. Opera sa a fost esențială în dezvoltareafauvismului.

Context și educație

[modificare |modificare sursă]

Henri-Edmond-Joseph Delacroix s-a născut laDouai,[9]comună în departamentulNord din nordul Franței, la 20 mai 1856. Nu a avut frați supraviețuitori. Părinții săi, cu un istoric de familie în domeniul fierăriei,[10] au fost Alcide Delacroix, un aventurier francez, și britanica Fanny Woollett.[11]

În 1865, familia s-a mutat într-o locație de lângăLille, un oraș din nordul Franței, aproape de granița cu Belgia. Vărul lui Alcide, Dr. Auguste Soins, a recunoscut talentul artistic al lui Henri și i-a susținut foarte mult înclinațiile sale artistice, finanțând chiar primele lecții de desen ale băiatului sub îndrumarea pictoruluiCarolus-Duran⁠(d) în anul următor.[12] Henri a fost protejatul lui Duran timp de un an.[10] Studiile sale au continuat pentru o scurtă perioadă de timp la Paris, în 1875, cuFrançois Bonvin[12] înainte de a se întoarce la Lille. A studiat la École des Beaux-Arts, iar în 1878 s-a înscris la Écoles Académiques de Dessin et d'Architecture, studiind timp de trei ani în atelierul luiAlphonse Colas.[11][13] Educația sa artistică a continuat, sub îndrumarea colegului său din Douai, Émile Dupont-Zipcy,[11] după ce s-a mutat la Paris în 1881.[14]

Activitatea timpurie

[modificare |modificare sursă]
Madame Hector France, 1891,Muzeul d'Orsay

Primele lucrări ale lui Cross,portrete șinaturi statice, erau în culorile întunecate alerealismului.[15] Pentru a se distinge de faimosul pictorromanticEugène Delacroix, și-a schimbat numele în 1881, scurtând și anglicizant numele său de naștere în „Henri Cross”. – cuvântul francezcroix înseamnăcruce.[14] 1881 a fost, de asemenea, anul primei sale expoziții laSalon des Artistes Français⁠(d).[13] A pictat multe peisaje în timpul unei călătorii din 1883 înAlpes-Maritimes, însoțit de familia sa. Dr. Soins, care a fost și el în călătorie, a fost subiectul unei picturi pe care Cross a expus-o la Expoziția Universelle dinNisa mai târziu în cursul anului.[16] În timpul călătoriei în Marea Mediterană, Cross l-a întâlnit pePaul Signac,[14] care i-a devenit un prieten apropiat și o influență artistică.

În 1884, Cross a co-fondatSociété des Artistes Indépendants⁠(d),[14] care era alcătuită din artiști nemulțumiți de practicileSalonului⁠(d) oficial și a prezentat expoziții fără premii.[17] Acolo, a întâlnit și s-a împrietenit cu mulți artiști implicați în mișcareaneo-impresionistă, printre careGeorges Seurat,Albert Dubois-Pillet șiCharles Angrand.[13] În ciuda asocierii sale cu neoimpresionistii, Cross nu a adoptat stilul acestora timp de mulți ani. Lucrările sale au continuat să manifeste influențe asupra unor pictori precumJules Bastien-Lepage șiÉdouard Manet, precum și asupra pictorilorimpresioniștilor.[13] Schimbarea față de lucrările sale timpurii, sumbre și realiste, a fost treptată. Paleta sa de culori a devenit mai deschisă, lucrând în culorile mai vii ale impresionismului. A lucrat, de asemenea,en plein air. În ultima parte a anilor 1880, el a pictat peisaje pure care au arătat influența luiClaude Monet șiCamille Pissarro. În jurul anului 1886, încercând din nou să se diferențieze de un alt artist francez – de data asta, Henri Cros – și-a schimbat din nou numele, adoptând în cele din urmă „Henri-Edmond Cross”.[11]

Ferma, seara, 1893, colecție privată

În 1891, Cross a început să picteze în stil neo-impresionist și a expus prima sa lucrare de mari dimensiuni folosind această tehnică într-o expoziție a Independenților.[11] Acea pictură era un portretdivizionist al doamnei Hector France, născută Irma Clare,[18] pe care Cross o cunoscuse în 1888 și se va căsători în 1893.[12]Robert Rosenblum a scris că „tabloul este ușor încărcat cu o strălucire granulară, atmosferică”.[18]

Cross a iernat în sudul Franței începând cu 1883[19] până când, suferind dereumatism, s-a mutat în cele din urmă acolo definitiv în 1891.[13] Lucrările sale au fost expuse în continuare la Paris. Prima sa reședință în sudul Franței a fost în Cabasson, lângăLe Lavandou,[11] apoi s-a stabilit la mică distanță, în micul cătun Saint-Clair, unde și-a petrecut restul vieții, plecând doar pentru călătorii în Italia în 1903 și 1908 și pentru expozițiile sale anuale Indépendants la Paris.[13] În 1892, prietenul lui Cross, Paul Signac, s-a mutat în apropierede Saint-Tropez,[20] unde au organizat frecvent întâlniri în grădina lui Cross, la care au participat artiști precumHenri Matisse,André Derain șiAlbert Marquet.[21]

L'air du soir, c. 1893,Muzeul d'Orsay

Afinitatea lui Cross cu mișcarea neo-impresionistă s-a extins dincolo de stilul de pictură și a inclus filozofia politică a acesteia. La fel ca Signac, Pissarro și alți neoimpresioniști, Cross credea în principiileanarhiste, cu speranța într-o societateutopică.[22] În 1896, Cross a creat olitografie,L'Errant (Rătăcitorul). Aceasta a fost prima dată când a lucrat cu un editor,[23] iar lucrarea a fost prezentată anonim înLes Temps Nouveaux, jurnalul anarhist al luiJean Grave⁠(d).[22] Sentimentele anarhiste ale lui Cross i-au influențat alegerea subiectelor: a pictat scene care ilustrează o lume utopică care ar putea exista prin anarhism.[9]

Procesul de creare a picturilordivizioniste cu numeroase puncte mici de culoare a fost anevoios și a necesitat mult timp. Când Cross dorea să descrie impresii rapide, crea imagini în acuarelă sau creion colorat în caietele sale de schițe. El a scris despre o excursie rustică în Franța:

„„Oh! Ce am văzut într-o fracțiune de secundă în timp ce mergeam cu bicicleta în seara asta! Trebuia să notez aceste lucruri trecătoare... o notare rapidă în acuarelă și creion: o tamponare informală de culori, tonuri și nuanțe contrastante, toate pline de informații pentru a face o acuarelă frumoasă a doua zi, în liniștea atelierului.”[19]

Ultimii ani

[modificare |modificare sursă]
La Plage de Saint-Clair, 1896

Picturile lui Cross de la începutul până la mijlocul anilor 1890 sunt caracteristicepointillismului, cu mici puncte de culoare poziționate strâns și regulat. Începând din jurul anului 1895, și-a schimbat treptat tehnica, folosind în schimb tușe largi, în bloc, lăsând mici zone de pânză goală între tușe.[9] Suprafețele rezultate semănau cu mozaicurile,[21] iar picturile pot fi văzute ca precursoare alefauvismului șicubismului.[15] În stilul pointillist se foloseau pete minuscule de vopsea pentru a amesteca armonios culorile;[9] în schimb, strategia în „neoimpresionismul de a doua generație”[13] era de a păstra culorile separate, rezultând „efecte vizuale vibrante și strălucitoare prin contrast”.[9] Cross a afirmat că neo-impresioniștii erau „mult mai interesați să creeze armonii de culori pure, decât să armonizeze culorile unui anumit peisaj sau ale unei scene naturale”.[24] Matisse și alți artiști au fost foarte influențați de Cross aflat la final de carieră,[9] iar astfel de lucrări au fost esențiale în formarea principiilor fauvismului.[13] Printre ceilalți artiști influențați de Cross s-au număratAndré Derain,Henri Manguin⁠(d),Charles Camoin⁠(d),Albert Marquet,Jean Puy⁠(d) șiLouis Valtat⁠(d).[15]

La fuite des nymphes, c. 1906,Muzeul d'Orsay
Une clarière en Provence (Étude), c. 1906

În 1905, Galerie Druet din Paris a organizat prima expoziție personală a lui Cross, care cuprindea treizeci de picturi și treizeci de acuarele.[25] Expoziția a avut un mare succes, fiind aclamată de critici, iar majoritatea lucrărilor au fost vândute. Poetulsimbolist belgianEmile Verhaeren, un susținător înfocat al neoimpresionismului în țara sa, a oferit prefața catalogului expoziției, scriind:

„„Aceste peisaje ... nu sunt doar pagini de o frumusețe pură, ci motive care întruchipează un sentiment liric al emoției. Armoniile lor bogate sunt satisfăcătoare pentru ochiul pictorului, iar viziunea lor somptuoasă și luxuriantă este o încântare pentru un poet. Cu toate acestea, această abundență nu ajunge niciodată în exces. Totul este ușor și fermecător...”[26]
Chiparoși la Cagnes, 1908,Musée d'Orsay

La începutul anilor 1880, Cross a început să aibă probleme cu ochii, care s-au agravat în anii 1900. De asemenea, a suferit din ce în ce mai mult deartrită. Cel puțin în parte din cauza acestor probleme de sănătate care l-au chinuit ani de zile, volumul de lucrări al lui Cross este relativ mic.[22] Cu toate acestea, în ultimii săi ani a fost productiv și foarte creativ, iar lucrările sale au fost prezentate în expoziții personale semnificative; a fost foarte apreciat de critici și s-a bucurat de succes comercial.[22]

În 1909, Cross a fost tratat de cancer într-un spital din Paris. În ianuarie 1910 s-a întors la Saint-Clair, unde a murit de cancer cu doar patru zile înainte de a împlini 54 de ani, la 16 mai 1910.[12] Mormântul său, în cimitirulLe Lavandou, prezintă un medalion de bronz pe care îl proiectase prietenul săuThéo van Rysselberghe⁠(d).[26] În iulie 1911, orașul natal al lui Cross, Douai, a organizat o expoziție retrospectivă a operei sale.[26]

Expoziții (selecție)

[modificare |modificare sursă]
Regatta la Veneția, 1898/1908

Pe lângă expozițiile menționate mai sus, Cross a participat la multe altele.Octave Maus⁠(d) l-a invitat să își expună lucrările în cadrul mai multor expoziții anuale aleLes XX. Cross a participat la expoziția Libre Esthétique din 1895 la invitația lui Maus și, de asemenea, la cele din 1897, 1901, 1904, 1908 și 1909. În 1898 a participat, alături de Paul Signac,Maximilien Luce și Théo van Rysselberghe, la prima expoziție neo-impresionistă din Germania, organizată de Harry Kessler la Keller und Reiner Gallery (Berlin).[27] În 1907, Félix Fénéon a montat o retrospectivă Cross la Paris, la Galerie Bernheim-Jeune, cuMaurice Denis contribuind la prefața catalogului.[25] Printre alte spații în care au avut loc expoziții Cross se numărăL'Art Nouveau à Paris a luiSamuel Bing⁠(d), Galerie Durand-Ruel (Paris), Galerie Cassirer (Hamburg, Berlin), expoziția Toison d'or (Moscova),Aquarelle et pastel de Bernheim-Jeune și diverse altele, inclusiv galerii din Paris, Dresda, Weimar șiMünchen.[28]

Galerie

[modificare |modificare sursă]
  • Apus de soare pe lagună, Veneția 1898–1893
    Apus de soare pe lagună, Veneția 1898–1893
  • La Ferme, matinal, 1893
    La Ferme, matinal, 1893
  • Pescar, 1895
    Pescar, 1895
  • Peisaj, c. 1896–1899
    Peisaj, c. 1896–1899
  • La barque bleue, 1899
    La barque bleue, 1899
  • La maison rose, c. 1901–1905
    La maison rose, c. 1901–1905
  • Ponte San Trovaso, 1902–1905
    Ponte San Trovaso, 1902–1905
  • La Chaîne des Maures, 1906–1907
    La Chaîne des Maures, 1906–1907
  • La baie à Cavalière, 1906–1907
    La baie à Cavalière, 1906–1907
  • Le Bois, 1906–1907
    Le Bois, 1906–1907
  • Dormeuse nue dans la clairière, 1907
    Dormeuse nue dans la clairière, 1907
  • Hafenszene, prin 1910
    Hafenszene, prin 1910

Referințe

[modificare |modificare sursă]
  1. ^abcdhttps://www.theartstory.org/artist/cross-henri-edmond/ Lipsește sau este vid:|title= (ajutor)
  2. ^abHenri-Edmond Cross (în engleză),RKDartists 
  3. ^abHenri Edmond Cross,Cross, Henri Edmond[*][[Cross, Henri Edmond (encyclopedia article)|​]] 
  4. ^abcAutoritatea BnF, accesat în 
  5. ^abThe Fine Art Archive, accesat în 
  6. ^abHenri-Edmond Cross, SNAC, accesat în 
  7. ^Autoritatea BnF, accesat în 
  8. ^Museum of Modern Art online collection, accesat în 
  9. ^abcdefWieseman, M. E.„Cross: Fisherman”.Allen Memorial Art Museum⁠(d), Oberlin College. Accesat în. 
  10. ^abTaddei, p. 13.
  11. ^abcdefTurner, p. 124.
  12. ^abcd„Henri Cross and the Neo-Impressionists”. Paris Art Studies.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  13. ^abcdefghLópez-Manzanares, Juan. Á. ().„Biography and Works: Henri-Edmond Cross”.Thyssen-Bornemisza Museum⁠(d). Accesat în. 
  14. ^abcdClement, p. 291.
  15. ^abcClement, p. 289.
  16. ^Taddei, p. 14.
  17. ^Taddei, p. 8.
  18. ^abRosenblum, Robert ().Paintings in the Musée d'Orsay. New York: Stewart, Tabori & Chang. p. 442.ISBN 1-55670-099-7. 
  19. ^ab„Introduction: Henri-Edmond Cross, Sketchbook, 1897”.Harvard Art Museums⁠(d). Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  20. ^Taddei, p. 6.
  21. ^ab„Henri-Edmond Cross: The Artist's Garden at Saint-Clair (48.10.7)”.Heilbrunn Timeline of Art History.Metropolitan Museum of Art.. Accesat în. 
  22. ^abcdTurner, p. 125.
  23. ^Taddei, p. 16.
  24. ^Taddei, p. 17.
  25. ^abClement, p. 293.
  26. ^abcTaddei, p. 18.
  27. ^Clement, p. 292.
  28. ^Clement, pp. 292–3.

Surse

[modificare |modificare sursă]

Lecturi suplimentare

[modificare |modificare sursă]
  • Baligand, Françoise ().Henri Edmond Cross: 1856–1910. Paris: Somogy.ISBN 978-2-85056-331-7. 
  • Baligand, Françoise, Raphaël Dupouy, and Claire Maingon,Henri-Edmond Cross: Etudes et oeuvres sur papier, Le Lavandou, Lalan, 2006.
  • Los Angeles County Museum ().Watercolors by Paul Signac: with two of his paintings and works by Georges Seurat and Henri Edmond Cross: December 4 – January 17, 1954, Los Angeles County Museum. Los Angeles.OCLC 145967784. 

Legături externe

[modificare |modificare sursă]
  • Caietul deschițe de douăzeci și două de pagini al lui Cross din 1897, în Muzeele de Artă de la Harvard
  • Signac, 1863–1935, un catalog de expoziție complet digitizat de la The Metropolitan Museum of Art Libraries, care conține material despre Cross (vezi index)
Precursori,
inițiatori
și teoreticieni




-----------------------------------------------------------------------------------------------------










Tehnică artistică /
Teoria culorilor
Elemente de bază

-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Carți esențiale

-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Artiști plastici
semnificativi
Critici de artă

-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Lucrări
semnificative

-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Alte voci

-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Muzică
punctuală

-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Subiecte conexe
Precursori,
inițiatori
și critici










Tehnică artistică /
Teoria culorilor

-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Artiști plastici
semnificativi
Lucrări
semnificative
  • Le Pont de Pierre, RouenCharles Angrand
  • După amiază la PardigonHenri-Edmond Cross
  • Rio San Trovaso, Veneția - Henri-Edmond Cross
  • Râul Sena în față la Trocadero - Henri-Edmond Cross
  • Plajă la HeistGeorges Lemmen
  • Aline Marechal - Georges Lemmen
  • Vas de flori - Georges Lemmen
  • Catedrala Notre DameMaximilien Luce
  • Malurile SeneiGeorges Seurat
  • O duminică după-amiază pe Insula de la Grande -Georges Seurat
  • Baie la Asnières - Georges Seurat
  • Pânza galbenă, Veneția —Paul Signac
  • Pinii de la Saint Tropez - Paul Signac
  • Morile de vânt de la Overschie - Paul Signac
  • Scenă de coastă marinăThéo van Rysselberghe
  • Familie în livadă - Théo van Rysselberghe
  • Scenă la țară la amiază - Théo van Rysselberghe

-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Alte voci

-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pointilismul
în muzică

-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Subiecte conexe
Unele mișcări artistice
ale secolului al 19-lea
(derivate sau influente)

-----------------------------------------------------------------------------------------------------










Artiști plastici
semnificativi (secolul 19)

-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Critici

-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Artiști plastici ai
postimpresionismului
(secolul 19)
Mișcări artistice ale
secolului al 20-lea
Artiști plastici
semnificativi
(secolul 20)
Expoziții
Articole conexe

-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Control de autoritate
Adus de lahttps://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Henri-Edmond_Cross&oldid=16132687
Categorii:
Categorii ascunse:

[8]ページ先頭

©2009-2025 Movatter.jp