Încă de la început, s-au creat confuzii între cei trei termeni aflați în strânsă relație:Haiku,Hokku șiHaikai.
TermenulHokku înseamnă, în limba japoneză "vers de început", fiind la origine o verigă de legătură spre un șir mai lung de versuri, cunoscut sub numele deHaikai. Deoarecehokku dădea tonul restului șirului de versuri, el a căpătat un rol privilegiat în poeziaHaikai, încât s-a ajuns ca unii poeți să compună numai unHaikai, renunțând la versurile următoare.
Practic, istoriaHaiku începe în ultimii ani ai secolului al XIX-lea. Abia prin eforturile luiMasaoka Shiki această independență a fost oficial recunoscută prin anii 1890, prin crearea termenuluiHaiku. Această nouă formă de poezie avea să fie scrisă, citită și percepută ca un poem complet, independent, și nu ca o parte a unui șir mai lung de versuri.
Renumitele versuri ale perioadeiEdo (1600-1868), scrise de maeștri precumMatsuo Bashō,Yosa Buson șiKobayashi Issa, sunt în general cunoscute sub denumirea deHokku și trebuie percepute în perspectiva istorieiHaikai, dar în prezent ele sunt citite caHaikuuri independente.
Haiku-urile trebuie să conțină cel puțin o imagine sau un cuvânt care să exprime anotimpul (kigo) în care acesta a fost scris. De obicei subiectele se referă la natură, plante, flori, insecte, etc:
Viața mea toată:
Frunze purtate de vânt
În prag de toamnă.
Cel mai cunoscut haijin esteMatsuo Bashō, cel care a impus haiku-ul clasic prin cartea sa, "Drumul îngust spre îndepărtatul nord". Basho s-a născut in orașulUeno din prefecturaMie (Japonia), unde are loc anual un popular festival dehaiku și a întreprins trei călătorii celebre.
Un exemplu de hokku clasic scris de Bashō:
古池や蛙飛込む水の音
Furu ike ya kawazu tobikomu mizu no oto
balta cea veche—
sunetul unei broaște
sărind în apă
Astăzi, poezia haiku este cea mai populară formă dinJaponia, dar este foarte cunoscută și în afara ei. Mulți scriitori englezi sau americani, dar nu numai, și-au încercat măiestria în a compune asemenea versuri. Se apreciază că astăzi numai în Japonia, sunt în jur de 10 milioane de scriitori de haiku, dar majoritatea sunt la nivel de amatori și scriu pentru ei înșiși. Mulți s-au întrebat de ce această formă este atât de populară, atât în Japonia cât și în afară, mai ales că, în încercarea de a compune o asemenea poezie în altă limbă decât japoneza, haiku își pierde definiția - căci în această limbă și doar aici, toate sunetele ce formează alfabetul au aceeași lungime, iar toate poemele haiku - implicit - sunt la fel de lungi, păstrând un ritm impus din timpuri străvechi. Însăarta modernă încearcă - se pare - să elimine aceste limite, aceste reguli, lăsând liberă imaginația artistului, iar aceștia se concentrează asupra conținutului, nu numărului de silabe. Se poate spune că poezia haiku are un punct forte: și anume că exprimă atât de multe prin atât de puține cuvinte.
Unul din mulți poeți moderni ai Japoniei esteBanya Natsuishi. Acesta încearcă să îmbine poemele haiku cu imagini vizuale abstracte. Se poate spune că poeme haiku exprimă sentimentele poetice ale scriitorului într-o formă concisă, scurtă, care stimulează imaginația cititorului, descriindu-i scene pe care - astăzi - este posibil ca acesta să nu le fi văzut niciodată.
Shiki și-a exprimat concepția conform căreia Haiku-ul este uninstantaneu al realității, înrudit cu fotografia.
Primul Simpozion internațional contemporan de haiku s-a organizat la Tokyio, pe 11 iulie 1999, sub patronajul Asociației de Haiku Modern, una din cele trei organizații importante din Japonia. La încheiere a fost dat publicității"Manifestul Haiku din Tokio - 1999", în șapte puncte, cu scopul de a reorganiza regulile tradiționale ale Haiku-ului , pentru ca acesta să se poată adapta la cultura fiecărui popor. Iată câteva dintre acestea:
Cuvintele sezonale pot fi înlocuite cu"cuvinte-cheie", cu caracter universal: mare, copaci, viitor, foc, apă, fără legătură cu anotimpurile;
Criteriul esențial pentru haiku va fi"originalitatea";
Se vor folosi ritmul și sunetele carcteristice fiecărei limbi, pentru a scrie un haiku, care va putea avea o structură de 3 sau 4 versuri, de câte 4, 6 sau 8 silabe;
O importanță deosebită le vor avea "cuvintele penetrante";
Kireji (lit. cuvânt care taie) este un element indispensabil esteticii haikuului. El apare de obicei la sfârșitul unuia dintr cele trei versuri. În prozodia clasică, termenul a fost asimilat cu cezura. Pentru a o marca grafic se folosește, cel mai adesea,linia de pauză. Mai rar sunt folositepuncte de suspensie sau practic nu se folosește niciun semn de punctuație. Rolul cezurii este aceea de a crea o pauza necesara sublinierii juxtapunerii celor doua planuri ale conținutului.
Un haiku autentic are în structura lui 2 planuri aflate intr-o relație deJuxtapunere: fragmentul șisintagma sau expresia. Formal, ele sunt despărțite prin cezură. La prima vedere, cele două planuri apar ca fiind independente, dar împreună, sunt percepute ca o metaforă globală, relevându-se cititorului ca un flash, o străfulgerare sau iluminare instantanee. Iluminarea instantanee îi confera haikuului un caracter filozofic, fiind văzut ca o cale lăuntrică spre desăvârșira sinelui.
Karumi (simplitate adâncă a formei literare, eleganță, naturalețe)
O altă formă de poezie inspirată din haiku se numeștesenryū. O altă formă de poezie japoneză scurtă, cu formă fixă se numeșteDodoitsu.TANKA(tan=scurt; ka/ku=poezie)
[4] Leonard Oprea - Theophil Magus in Baton Rouge: a haiku novel; Xlibris/Random House Ventures, 2008, USA
[5]Arhivat în, laWayback Machine. Leonard Oprea - The Agony of Theophil Magus/ A Jazz&Blues Haiku Novel for Anna-Maria; Xlibris/Random House Ventures, 2012, USA
_by_Yosa_Buson.jpg)
