Guru (Devanagari गुरु) este un termensanscrit pentru "învățător", "ghid" sau "maestru spiritual", în special înreligiile indiene.[1] Tradițiahindusăguru-shishya (maestru-discipol) este o doctrină religioasă milenară transmisă de la învățător la discipol, gurul fiind acela de la care discipolul primește inițieri și învățături în disciplina spirituală.[2]
Guru este un simbol religios fundamental înHinduism, toate școlile filozofice și devoționale hinduse, acordând o importanță maximă conceptului deoarece rezidă în chiar esența Hinduismului,scripturile hinduse (Vede,Upanișade,Bhagavad-gita).Brahmanismul și întreaga societate hindusă antică aveau ca fundament revelația spirituală, structurându-se în jurul simbolului acestor scripturi,brahmanul sau preotul, cel care prin sacrificiu (yajna) și ritual menține vie tradiția spirituală.
Întrucât termenul poate fi folosit și pentru a desemna orice fel de învățător/profesor(spre exemplu poetaMaitreyi Devi îl consideră peRabindranath Tagoregurul ei literar[3]),rishii sau sfinții sunt denumiți și prin termenulsatguru care înseamnăguru autentic, adevărat, spiritual.
În tradiția spirituală hindusăguru este considerat ca fiind una cu Dumnezeu sau Dumnezeu însuși,[4]Krishna fiind în acest sens cea mai cunoscută exemplificare a acestui concept, relația Krishna-Arjuna fiind modelul arhetipal al relației maestru-discipol. Mircea Eliade înIstoria credințelor și ideilor religioase sintetizează :
“S-ar putea spune că esența doctrinei revelate de Krishna e cuprinsă în această lapidară formulă: înțelege-Mă și imită-Mă. Căci tot ceea ce el dezvăluie despre ființă sa proprie și despre “comportamentul” său în Istorie trebuie să-i slujească drept model exemplar luiArjuna: acesta găseste sensul vieții sale istorice și totodată dobândește eliberarea înțelegând ce esteKrishna și ce face el. De altfel Krishna însuși insistă asupra valorii exemplare și soteriologice a modelului divin:”tot ceea ce face Căpetenia, ceilalți fac la fel: canonul pe care el îl ține, lumea îl urmează"(Bhagavad-gita, III,21)[5]
Angelo Morretta(Dan Petrașincu) consideră că Maeștrii sunt urmașii Brahminilor și Rishilor:"ÎntreRishi,Brahmani și Maeștri se poate indica o certă diferențiere pe care se coboară din preistorie în istorie.[6]
TermenulParamguru(guru al gurului) poate fi folosit și pentru a-l desemna pe Dumnezeu.
Guru Gobind Singh a fondatKhalsa, comunitateasikh, in1699, pentru a-i proteja pe membrii ei de persecuțiile religioase. El a chemat adepti dispuși să moară în numele credinței. Un sikh poartă cinci simboluri, cunoscute ca cele cinci "K", semn al loialității față deKhalsa. Printre ele suntkirpan (pumnal) șikangha (pieptene). Alți guru mai sunt:
La nivel social și religios, gurul ajută la continuarea religiei și a modului de viațăhindus (adică gurul e conservator, moral, respectabil, conformist și tradiționalist).[7]
Din punct de vedere psihiatric, guru (pe tipic occidental) sunt psihotici sau schizoizi, care inventează un sistem religios nou, în care seduc adepți, diferența față de cei internați în ospicii este că ultimii nu racolează adepți.[8]
^Price, John S; Stevens, Anthony (). „The Human Male Socialization Strategy Set”.Evolution and Human Behavior. Elsevier BV.19 (1): 57–70.doi:10.1016/s1090-5138(97)00105-0.ISSN1090-5138.Many studies of cults and revitalization movements have noted that the leaders are susceptible both to auditory hallucinations and sudden changes in beliefs. The schizotype, we suggest, is someone who has the capacity to shed the commonly held and socially determined world view of his natal group, and to create a unique and arbitrary world view of his own, into which he may indoctrinate others and become a prophet, or fail to indoctrinate others and become a psychotic patient.
