| Grimoald I al longobarzilor | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 610 d.Hr. Cividale del Friuli,Friuli-Veneția Giulia,Italia |
| Decedat | 671 d.Hr. (60 de ani) Pavia,Ducatul Milanului |
| Înmormântat | Pavia |
| Părinți | Gisulf al II-lea de Friuli Romilda of Friuli[*][[Romilda of Friuli (Peerage person ID=672231)|]] |
| Frați și surori | Radoald de Benevento Kakko de Friuli Tasso de Friuli |
| Căsătorit cu | Theodota[*][[Theodota (Peerage person ID=671793)|]] |
| Copii | Garibald al longobarzilor[1] Romuald I de Benevento[1] Gisa von Benevent[*][[Gisa von Benevent (Peerage person ID=672245)|]][1] |
| Ocupație | suveran[*] |
| Limbi vorbite | Limba longobardă |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Duke of Benevento[*][[Duke of Benevento (Italian noble title)|]] (–) Lista regilor Italiei medievale (–) rege al lombarzilor (–) |
| Familie nobiliară | Dinastia Gausiană |
Modificădate / text  | |
Grimoald I (n.610 d.Hr.,Cividale del Friuli,Friuli-Veneția Giulia,Italia – d.671 d.Hr.,Pavia,Ducatul Milanului) a fostduce longobard de Benevento (651–662), iar apoirege al longobarzilor (662–671).
Născut probabil înainte de610 și având ca părinți pe duceleGisulf al II-lea deFriuli și prințesa Ramhilde dinBavaria, fiica duceluiGaribald I de Bavaria, Grimoald a succedat fratelui săuRadoald caduce de Benevento. Anterior, al[turi de Radoald, fusese regent al fratelui lor instabil mentalAiulf I din642și până la preluarea domniei de către Radoald în646.
Grimoald s-a căsătorit cu prințesaTheodota, fiica regeluiAripert I allongobarzilor. Fiul lor a fostGaribald.
În662, după ce a fost solicitat de către regeleGodepert să participe la un război împotriva fratelui aceluia,Perctarit (de asemenea, rege al longobarzilor), Grimoald a oferit Benevento fiului său mai mareRomuald I și, cu sprijinul duceluiGaribald deTorino, l/a asasinat pe Godepert, iar Perctarit l-a forțat să sa retragă. El a trimis pe soția și pe fiul (Cunincpert) acestuia din urmă la Benevento și a preluat el însuși coroana regală a longobarzilor. Tot atunci s-a căsătorit imediat cu sora lui Godepert, tocmai pentru a stabili o legătură de rudenie cudinastia bavareză din Regatul longobard.
Bravura și îndemânarea sa pe câmpul de luptă au asigurat mai multe victorii ale longobarzilor. Astfel, el și-a condus armatele pentru a obține o victorie personală asupra trupelorbizantine ale împăratuluiConstans al II-lea lângăBenevento, oraș în care era asediat fiul său Romuald, care se logodise cu fiica lui Constans, Gisa. În continuare, Romuald a capturatTaranto șiBrindisi, limitând mult din influența biozantină în regiune pe parcursul răscoalei luiMezezius dinSicilia, care a tulburat pe bizantini după moartea lui Constans. Grimoald însuși a cuceritForlì, în nord, de la greci și a distrus din temeliiOderzo, locul în care fratele său mai mareTasso de Friuli fusese asasinat cu mai mulți ani înainte (617). Totuși, cucerirea Forlì a fost un fapt care i-a atras antipatie, dat fiind că acest atac s-a produs chiar în ziua de Paște, el ucigând credincioșii în timpul ceremoniilor.
Pe când se lupta cu bizantinii însudul Italiei, Grimoald a lăsat pe duceleLupus de Friuli ca regent în nord. Acesta din urmă a uzurpat însă puterea și s-a răsculat, deși a fost înfrânt și, cu ajutorulavarilor, ducatul său a fost prădat și devastat. Grimoald a anihilat totodată și aspirațiile fiului lui Lupus,Arnefrid de Friuli și ale aliaților acestuiaslavi, obținând victoria laNimis, luptă în care Arnefrid a murit. Grimoald l-a numit apoi în ducatul de Friuli peWechtar, un dușman ireconciliabil al slavilor.
Grimoald i-a înfrânt și pefrancii conduși deClotar al III-lea, pe atunci copil, care invadaserăRegatul longobard. Pentru respingerea acestei invazii, Grimoald se aliase cu Perctarit, laAsti, și cu avarii, la care el fusese ostatec în timpul copilăriei. El a apărat partea de nord-est aItaliei, obținând victoria asupra triburilor slave și menținând ordinea internă, prin suprimarea revoltei unor baroni și a autonomiei ducatelor de Friuli și deSpoleto, în acesta din urmă instalându-l peThrasimund I în665.
Ca politică religioasă, Grimoald s-a menținut pe pozițiile sale de apărător alarianismului, în pofida căsătoriei sale cu o catolică și s-a ținut la distanță față depapalitate. Cu toate acestea, el a continuat să îl perceapă peArhanghelul Mihail — al cărui cult era larg răspândit în rândul longobarzilor — ca războinic-protector al națiunii longobarde.
Grimoald a murit în671, după ce încheiase un tratat cu francii și a fost succedat în Regatul longobard de Perctarit, pe care Grimoald cândva îl exilase, dat fiind că fiul său Garibald, încă tânăr, nu a reușit să se impună mai mult de trei luni de zile. În ducatul de Benevento, Grimoald a fost urmat la conducere de către fiul său, Romuald, care s-a desprins de sub autoritatea centrală de laPavia. Grimoald a fost un conducător popular, fiind cunoscut pentru virtuțile sale generoase, dar și pentru dârzenia în luptă.[2]
