| Grigore Mithridate Buiucliu | |
 Grigore Mithridate Buiucliu (fotografie din 1894) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 15 decembrie1840 Iași |
| Decedat | 13 decembrie1912 București |
| Frați și surori | Theodor Buiucliu Abgar Buiucliu |
| Cetățenie |  România |
| Etnie | Armeană |
| Ocupație | Avocat Membru alÎnaltei Curți de Casație (1894-1908) |
| Limbi vorbite | limba română limba armeană |
   | |
| Deputat | |
| În funcție 1888 – 1892 | |
| Senator | |
| În funcție 1892 – 1894 | |
| Rezidență | Iași, București |
| Alma mater | Universitatea din Iași |
| Societăți | Junimea |
| Profesie | Jurist |
| Semnătură | |
 | |
Modificădate / text  | |
Grigore Mithridate Buiucliu (n.15 decembrie1840,Iași -13 decembrie1912,București) a fost un jurist și om politic român de origine armeană.
Grigore Buiucliu s-a născut la Iași în familia lui Iacob Buiucliu (1809-1881) și a Mariei Tossun (1817-1907), de origine armeană, alături de alți șase băieți și trei fete.[1][2] La fel ca și frații săi Christe,Theodor(1837 - 1897), mai târziu pictor, Ioan (agronom), Abgar, zis Murzuc (n. 1849), Vahan și Artaxerxes (inginer), Grigore a urmat studiile medii lângă Paris, la Colegiul armean Moorat dinSèvres, școală condusă de călugării mechitariști.[2][3][4]
Studiile universitare de drept le începe la Paris însă le termină laUniversitatea din Iași unde obține licența.[5] La Paris a studiat și vioara cuEdouard Lalo.[6]
Începe să practice avocatura ca stagiar pe lângă avocatul ieșean G. Ciumara. În 1869 este numit procuror pe lângă Tribunalul Iași; la scurt timp, devine procuror de secție pe lângăCurtea de Apel din Iași și procuror general al Curții de Apel din Iași între anii 1874-1876.[5]
În 1876 revine la avocatură și activează în politică fiind alesdeputat (1888) șisenator (1892) din parteajudețului Fălciu. În 1894 renunță la politică și este numit membru alÎnaltei Curți de Casație din București, instanță în care activează până la pensionare, în 1908.[5]
Membru alJunimii din 1866,[2] a tradus diverse lucrări din limba armeană. Interesat de istoria și cultura armeană, și-a constituit o bibliotecă importantă cu lucrări în diferite limbi, bibliotecă pe care, nefiind căsătorit și neavând urmași direcți, o lasă prin testamentAcademiei Române, ca dealtfel și majoritatea averii sale, evaluată la aproximativ 1 milion de lei.[5][7][8] Din veniturile aduse de această moștenire a fost constituit „Fondul Grigore Buiucliu”, o parte contribuind la crearea unei burse pentru studiul limbilor orientale.[6][9]
La Iași Grigore Buiucliu a locuit pe Ulița Veche nr. 43 (astăzi strada Costache Negri), lângă hanul lui Misir; după moartea sa, ulița Capela Armeană, care era situată în apropiere, a fost redenumită „strada Grigore Buiucliu”.[10] Casa și strada au dispărut odată cu sistematizarea zonei Halei Centrale.
Grigore Buiucliu a fost decorat cu:[1]
Ordinul Steaua României în grad de Comandor;Ordinul Coroana României în grad de Mare ofițer;Ordinul imperial rus de clasa a 3-a
