| Grigore Gafencu | |
 Politicianul Grigore Gafencu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4][5] Bârlad,România |
| Decedat | (65 de ani)[1][2][3][4][5] Paris,Franța |
| Părinți | tatălAlexandru Gafencu, Grigore a avut o soră, Elene - Lili căsătorită cuMihail Jora |
| Căsătorit cu | Esmee Gafencu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | politician,ziarist |
| Limbi vorbite | limba română[3][6] limba franceză[6] |
| Activitate | |
| Educație | Facultatea de Drept de la Universitatea din București |
| Alma mater | Universitatea din București |
| Reprezentant | alComitetului Național Român (1948) |
| Lucrări remarcabile | „Preliminariile războiului din Răsărit”, „Ultimele zile ale Europei” |
| Cunoscut pentru | Fost Ministru al Afacerilor Străine |
| Partid politic | PNȚ FRN PN |
| Premii | Ordinul Mihai Viteazul |
Fondator alLigii Românilor Liberi | |
| Semnătură | |
 | |
Modificădate / text  | |
Grigore Gafencu (n.,Bârlad,România – d.,Paris,Franța) a fost un om politic, diplomat și ziarist român.
A fost decorat cuOrdinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a luptat în cadrulCorpului Aerian în timpulBătăliei de la Mărășești.
După studii superioare, își ia doctoratul îndrept laUniversitatea din București. În timpulPrimului Război Mondial, pentru participarea pe front ca locotenent, a primitOrdinul „Mihai Viteazul”. După război devine ziarist și înființează ziarulTimpul familiei, care, tradus înlimba franceză, a fost distribuit în mai multe țări.
În Elveția, Grigore Gafencu colaborează laJournal de Genève și la alte ziare dinEuropa. În anul1944 îi apare carteaPreliminariile războiului din Răsărit.[8][9]După război se mută laParis unde, în anul1946, publică volumulUltimele zile ale Europei.[10] Considerată o carte clasică, a fost tradusă în mai multe limbi. Ea se referă la descrierea călătoriilor întreprinse în anii1939 și1940 în mai multe capitale „în căutarea Europei”. În prefața cărții autorul avansează ideea că „lumea a făcut un război ca să omoare zonele de influență: noi trebuie să facem o pace ca să le omorîm a doua oară”.
În anul1947 merge înStatele Unite ale Americii, invitat deYale University Press pentru o serie de conferințe și ține apoi cursuri laNew York University. Inițiază formarea de grupuri care să propage „Mișcarea Europeană”, adică o federalizare a statelor europene, în care să fie inclusă șiRomânia. Participă la înființarea "Comitetului Europa Liberă"[11] și organizează în apartamentul său dinPark Avenue (New York) întrunirile numiteTuesday Panels. În fiecare marți seara, aduna aici fruntași politici exilați din țările de sub captivitatecomunistă, care, împreună cu oameni politici americani, discutau problemele la ordinea zilei. În aceste întruniri Gafencu domina dezbaterile prin informațiile sale, prin intervenții și sugestii.
Grigore Gafencu a fost membru înComitetul Național Român încă de la formarea lui, în 1949,[12] în fruntea grupului personalităților din afara partidelor politice, și l-a părăsit la începutul anului 1952, cu ocazia primei crize a Comitetului.[13]
A fost unul din fondatoriiLigii Românilor Liberi.
S-a stins din viață chiar de aniversarea sa, la30 ianuarie1957, în locuința sa dinParis.[14]
La vârsta de 32 de ani este ales deputat înCamera Deputaților și funcționează ca adjunct al ministrului de externe, în guvernulManiu din1928. În1938 devine ministru al afacerilor străine. Timp de doi ani a încercat să asigure neutralitateaRomâniei, prinsă întreGermania șiUniunea Sovietică. Datorită străduințelor sale, la13 aprilie1939,România primește garanțiileAngliei șiFranței, care însă nu au fost respectate. La 18 martie 1940, Grigore Gafencu, în funcția de ministru de externe, reafirma politica de strictă neutralitate a României: „Ne-am străduit să afirmăm neutralitatea și deplina noastră independență... Nu înțelegem azi să slujim... scopurile de război ale nimănui.”[15] După anexareaBasarabiei, norduluiBucovinei și aȚinutului Herței de cătreUniunea Sovietică în1940, Gafencu este trimis ca ambasador laMoscova unde rămâne în post până la începutul războiului împotriva Uniunii Sovietice, la 21 iunie 1941. În timpul războiului, Grigore Gafencu pleacă dinRomânia și se stabilește laGeneva înElveția.
În calitate de diplomat, Grigore Gafencu a analizat legătura dintre libertatea navigației pe Dunăre și apariția statului român modern, considerând că existența statului român independent (din 1877) era asociată ordinii europene fundamentată pe libertatea Dunării, așa cum fusese stabilită la Congresul de la Paris din 1856. Conform lui Grigore Gafencu „Dunărea, fluviu european, trebuia să aparțină în întregime Europei [...]Principatele dunărene trebuiau să se bucure, la fel ca și Dunărea, de garanția Europei. Aceste condiții justificau și asigurau constituirea României, unită și liberă. Noul stat care urma să se nască avea drept fundament un act ce stabilea un echilibru general. Destinul său era legat de acest echilibru, după cum acest echilibru depindea de existența lui”[16].
Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III,9 aprilie1918[7]:p. 129
| Predecesor: Nicolae Petrescu-Comnen | Ministrul Afacerilor Străine 1 februarie1939 –3 iulie1940 | Succesor: Mihail Manoilescu |
_-_detaliu_pictural_al_cupolei.JPG)
