Movatterモバイル変換


[0]ホーム

URL:


Sari la conținut
Wikipediaenciclopedia liberă
Căutare

Grecia

 Acesta este un articol bun. Apăsați aici pentru mai multe informații.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Grecia
Republica Elenă
Ελληνική Δημοκρατίa (greacă)
Ellīnikī́ Dīmokratía (greacă)
Drapelul GrecieiStema Greciei[*]​
Drapelul GrecieiStema Greciei[*]
DevizăElefthería í thánatos[*]Modificați la Wikidata
Imnul naționalὝμνος εἰς τὴν Ἐλευθερίαν
Imnos pros tin Eleftherian

Localizarea Greciei
Localizarea Greciei
Localizarea Greciei
Geografie
Suprafață 
 - totală131,957 km² (locul 96)
Apă (%)1.51 (2015)[1]
Cel mai înalt punctMuntele Olimp (2.919 m)Modificați la Wikidata
Cel mai jos punctFrear ton Oinousson[*][[Frear ton Oinousson (deepest part of the Mediterranean Sea)|​]] (−5.269 m)Modificați la Wikidata
Cel mai mare orașAtena
VeciniAlbania[5][6]
Bulgaria[5][6]
Macedonia de Nord[5][6]
Turcia[5][6]Modificați la Wikidata
Fus orarEET (UTC+2)
Ora de varăEEST (UTC+3)
Populație
Densitate82 loc/km²
 - Estimare 202110.482.487
Limbi oficialeGreaca
Etnonimgreci(pl.)
grec(masc.)
grecoaică(fem.)Modificați la Wikidata
Guvernare
Sistem politicRepublică parlamentarăunitară
PreședinteKonstantinos Tasoulas[*]Modificați la Wikidata
Prim-ministru⁠(d)Kyriakos MitsotakisModificați la Wikidata
LegislativParlamentul Elen⁠(d)Modificați la Wikidata
CapitalaAtena
Istorie
Independențăde laImperiul Otoman
Declarată1 ianuarie 1822, laPrima Adunare Națională
Recunoscută3 februarie 1830, înProtocolul de la Londra
Constituția actuală11 iunie 1975,
A treia Republica Elenă
Aderare laUE1 ianuarie 1981
Economie
PIB (PPC)2025
 - Total $467.590 miliarde[2] (locul 54)
 - Pe cap de locuitor $45.048[2] (locul 47)
PIB (nominal)2025
 - Total $267.348 miliarde[2] (locul 50)
 - Pe cap de locuitor (locul 45) $25.756[2]
Gini (2024)31.8 (constant)
IDU (2023)0.908 (foarte ridicat) (locul 34)
MonedăEuro (€)2
Coduri și identificatori
CodCIOGREModificați la Wikidata
Cod mobil202Modificați la Wikidata
Prefix telefonic30
ISO 3166-2GRModificați la Wikidata
Domeniu Internet.gr3
De asemenea, acest imn național este și alCiprului.
Prezență online
site web oficial
hasthtag
Modificădate / text Consultați documentația formatului

Grecia (îngreacăΕλλάδα, transliterat:Elláda,pronunție în greacă modernă [eˈlaða]), oficial,Republica Elenă (îngreacăΕλληνική Δημοκρατία, transliterat:Ellīnikī́ Dīmokratía[eliniˈciðimokraˈti.a])[8] și cunoscută încă dinAntichitate și sub denumirea deElada, este o țară dinEuropa de Sud.[9] Conform recensământului din 2011, populația Greciei este de circa 11 milioane de locuitori. Cel mai mare oraș și capitala țării esteAtena.

Grecia se află amplasată strategic la intersecția întreEuropa,Asia de Vest șiAfrica,[10][11][12] și se învecinează la nord-vest cuAlbania, la nord cuMacedonia de Nord și cuBulgaria, și la nord-est cuTurcia. Țara este formată din nouă regiuni istorico-geografice:Macedonia,Grecia Centrală,Pelopones,Tesalia,Epir,Insulele din Marea Egee (inclusivDodecanezele șiCicladele),Tracia de Vest,Creta șiInsulele din Marea Ionică.Marea Egee se află la est de partea continentală,Marea Ionică se află la vest, iarMarea Mediterană la sud. Grecia are cea mai lungă coastă din bazinul Mediteranei și a 11-a ca lungime din lume, cu 13.676 km lungime, deținând și un mare număr de insule (aproximativ 1.400, dintre care 227 sunt locuite). Optzeci la sută din teritoriul grec este format din munți, dintre care cel mai înalt esteMuntele Olimp cu 2.917 m.

Grecia modernă își trage rădăcinile din civilizațiaGreciei Antice, începând cucivilizațiile egeene⁠(en)[traduceți] dinEpoca Bronzului (incluzândcivilizația cicladică,civilizația minoică și pe cea amicenienilor), și este considerată a fi leagănul culturii occidentale. Ea este locul de naștere aldemocrației ca formă de guvernare,[13] alfilosofiei occidentale⁠(en)[traduceți],[14] alJocurilor Olimpice, alliteraturii occidentale⁠(en)[traduceți] și alistoriografiei, științelor politice, al marilor principii științifice și matematice,[15] și aldramaturgiei occidentale,[16] incluzând genuriletragediei șicomediei. Realizările culturale și tehnologice ale Greciei au influențat mult întreaga lume, multe aspecte ale civilizației grecești pătrunzând în Orient prin campaniile luiAlexandru cel Mare, și în Occident prin intermediulImperiului Roman. Această bogată moștenire este parțial reflectată de cele 18 situri dinpatrimoniul mondial UNESCO aflate în Grecia, ceea ce plasează țara pe locul al șaselea în Europa și al treisprezecelea în lume. Statul grec modern, care cuprinde mare parte din miezul istoric al civilizației grecești, a fost înființat în 1830 dupăRăzboiul Grec de Independență față deImperiul Otoman.

Grecia este o țarădemocratică[17] și dezvoltată, cu o economie de venit mare avansată, un nivel de trai ridicat[18][19] și unIndice al Dezvoltării Umane foarte ridicat.[20] Grecia este membru fondator alOrganizației Națiunilor Unite, și membru alUniunii Europene de la aderarea la o structură precursoare a acesteia în 1981 (precum și membră a zoneieuro din 2001[21]), și este și membră a mai multor instituții internaționale, inclusivConsiliul Europei,NATO,[a]OECD,OSCE șiOMC. Economia Greciei este cea mai mare dinBalcani, în care țara este un important investitor regional.

Etimologia

[modificare |modificare sursă]

Numele poporului și al țării diferă față de cele utilizate în alte limbi, locuri sau culturi. Deși grecii își denumesc țaraHellas sauEllada (îngreacăΕλλάς sau Ελλάδα) și numele oficial esteRepublica Elenă, înromână ea este denumităGrecia, termen latin utilizat de cătreromani (în scriereaGraecia), ceea ce înseamnă literal „țara grecilor”, și care derivă de la numele grecescΓραικός (transliteratGraikos). Și în română se utilizează uneori numeleElada.

Istoria

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Istoria Greciei

De la primele prezențe umane până în secolul al III-lea î.Hr.

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Grecia Antică
Frescă minoică de la Akrotiri dinSantorini.
Poarta Leilor⁠(en)[traduceți],Micene.
Teritorii și colonii grecești înPerioada Arhaică (750-550 î.Hr.)

Cea mai veche urmă de prezență umană înBalcani, datând de circa 270.000 de ani, se găsește înpeștera Petralona, din provincia grecească actualăMacedonia.[22] Așezărileneolitice din Grecia, datând din mileniul al VII-lea î.Hr.,[22] sunt printre cele mai vechi din Europa, țara aflându-se pe ruta pe care s-a răspândit revoluția agrară dinOrientul Apropiat în Europa.[23]

Grecia este leagănul primelor civilizații europene avansate și locul unde s-a născut civilizația occidentală,[24][25][26][27][28] începând cucivilizația cicladică din insulele dinMarea Egee pe la 3200 î.Hr.,[29]civilizația minoică din Creta (2700–1500 î.Hr.),[28][30] și apoicivilizația miceniană pe continent (1900–1100 î.Hr.).[30] Aceste civilizații cunoșteau scrisul, forma indescifrabilă de scriere a civilizației minoice fiind denumităLinear A, iar cea a micenienilor,Linear B, o veche formă alimbii grecești. Micenienii i-au asimilat și absorbit treptat pe minoici, dar și civilizația lor s-a prăbușit violent prin preajma lui 1200 î.Hr., într-o vreme de agitație regională denumităColapsul din Epoca Bronzului.[31] Aceasta a adus o perioadă denumităEpoca Întunecată, din care lipsesc mărturiile scrise.

Sfârșitul Epocii Întunecate este datat prin tradiție la anul 776 î.Hr., anul primelorJocuri Olimpice.[32]Iliada șiOdiseea, textele fundamentale ale literaturii occidentale, sunt considerate a fi fost compuse deHomer însecolele al VIII-leaal VII-lea î.Hr..[33][34] Odată cu sfârșitul Epocii Întunecate, au apărut diferite regate șiorașe-stat în toată peninsula greacă, care s-au răspândit până la țărmurileMării Negre,Italia de Sud (înlatinăMagna Graecia, sauGrecia Mare) șiAsia Mică. Aceste state și coloniile lor au atins niveluri înalte de prosperitate, care au avut ca efect o explozie culturală fără precedent, cea aGreciei clasice, exprimată prinarhitectură,teatru,știință, matematică șifilosofie. În508 î.Hr.,Clistene a instituit primul sistemdemocratic de guvernare înAtena.[35][36]

Până în500 î.Hr.,Imperiul Persan controla teritorii ce se întindeau din zona lor de origine din Iran până în Grecia și Turcia actuale, și a devenit o amenințare pentru orașele-stat grecești. Tentativele orașelor-stat dinAsia Mică de a răsturna dominația persană au eșuat, iar Persia ainvadat statele Greciei continentale în492 î.Hr., dar a fost obligată să se retragă după o înfrângere înbătălia de la Maraton din490 î.Hr. Oa doua invazie a urmat în480 î.Hr. În ciuda rezistenței eroice dinbătălia de la Termopile, opusă de greci din mai multe orașe, în frunte cuspartanii, forțele persane au prădat Atena.După mai multe victorii grecești în 480 și 479 î.Hr. laSalamina,Plateea șiMycale, perșii au fost obligați din nou să se retragă. Conflictele militare, denumiteRăzboaiele Medice, au fost purtate mai ales de Atena și de Sparta. Faptul că Grecia nu era o țară unificată a făcut ca adesea să apară conflicte între diferitele orașe-stat.

Partenonul de peAcropola din Atena este unul dintre cele mai cunoscute simboluri aleGreciei clasice.

Cel mai devastator război inter-grec din antichitatea clasică a fostRăzboiul Peloponesiac (431–404 î.Hr.), care a marcat decădereaImperiului Atenian din statutul de principală putere a Greciei Antice. Atât Atena, cât și Sparta au fost ulterior depășite deTeba și apoi deMacedonia, ultima unificând lumea greacă înLiga de la Corint, sub conducerea luiFilip al II-lea, care a fost ales conducător al primului stat grec unificat din istorie.

După asasinarea lui Filip al II-lea, fiul său,Alexandru al III-lea cel Mare a preluat conducerea Ligii de la Corint și a declanșat o invazie a Imperiului Persan cu forțele combinate ale tuturor orașelor-stat grecești în334 î.Hr. După victoriile grecilor în bătăliile de laGranicus,Issus șiGaugamela, grecii au ocupatSusa șiPersepolis, capitala ceremonială a Persiei, în330 î.Hr. Imperiul lui Alexandru cel Mare se întindea din Grecia în vest până în actualulPakistan în est, și până înEgipt în sud.

Înainte de moartea sa subită în323 î.Hr., Alexandru plănuia și o invazie aArabiei. Moartea sa a cauzat prăbușirea vastului său imperiu, care a fost divizat în mai multe regate, cele mai cunoscute fiindImperiul Seleucid șiEgiptul Ptolemaic. Printre alte stat fondate de greci se numărăRegatul Greco-Bactrian șiRegatul Greco-Indian în India. Numeroși greci au migrat cătreAlexandria,Antiohia,Seleucia și în numeroase alte orașe elenistice din Asia și din Africa.[37] Deși unitatea politică a imperiului lui Alexandru nu a putut fi conservată, ea a dus la o dominație acivilizației elenistice și a limbii grece în teritoriile cucerite de Alexandru, ce a durat cel puțin două secole, și, în cazul unor părți din țărmul estic al Mediteranei, considerabil mai mult.[38]

Perioadele elenistică și romană (323 î.Hr.–secolul al IV-lea d.Hr.)

[modificare |modificare sursă]
Articole principale:Grecia elenistică șiGrecia romană
Mecanismul de la Antikythera (c. 100 î.Hr.) este considerat a fi cel mai vechi calculator analog mecanic (Muzeul Național de Arheologie de la Atena⁠(en)[traduceți]).
Detaliu dinMozaicul Alexandru⁠(en)[traduceți], ce îl prezintă peAlexandru cel Mare pe calul său,Bucephalus.
Rotunda⁠(en)[traduceți] romană dinSalonic.

După operioadă de derută ce a urmat morții lui Alexandru,dinastia Antigonidă⁠(en)[traduceți], inițiată de unul dintre generalii lui Alexandru, a preluat controlul asupra Macedoniei până în276 î.Hr., precum și hegemonia asupra majorității orașelor-stat grecești.[39] Începând cu circa anul200 î.Hr.,Republica Romană a devenit din ce în ce mai implicată în chestiunile grecești și s-a implicat într-oserie de războaie cu Macedonia⁠(en)[traduceți].[40] Înfrângerea Macedoniei înbătălia de la Pydna⁠(en)[traduceți] din 168 î.e.n. a fost începutul sfârșitului puterii Antigonizilor în Grecia.[41] În 146î.Hr., Macedonia a fost anexată ca provincie a Romei, restul Greciei devenind protectorat roman.[40][42]

Cucerirea romană a fost deplină la27 î.Hr., când împăratul romanAugustus a anexat restul Greciei și a organizat-o sub formaprovinciei senatorialeAchaea.[42] În ciuda superiorității militare, romanii admirau realizările culturii grecești și s-au lăsatputernic influențați⁠(en)[traduceți] de ele, de unde și celebra afirmație a luiHorațiu:Graecia capta ferum victorem cepit („Grecia, deși cucerită, și-a luat cuceritorul prizonier”).[43] Știința, tehnologia și matematica grecești sunt în general considerate a fi ajuns la un apogeu în timpul perioadei elenistice.[44]

Comunitățile vorbitoare de greacă din estul elenizat au contribuit la răspândirea creștinismului timpuriu însecolele al II-lea șial III-lea,[45] și primii lideri și autori creștini (cel mai cunoscut fiindapostolul Pavel) erau în general vorbitori de greacă,[46] deși niciunul nu era originar din Grecia. Grecia însăși avea o tendință de a rămâne la păgânism și nu a fost un centru influent al creștinismului timpuriu: de fapt, unele practici religioase ale Greciei Antice au rămas utilizate până la sfârșitulsecolului al IV-lea,[47] iar unele zone, cum ar fiPeloponezul de sud-est, au rămas păgâne până însecolul al X-lea.[48]

Perioada medievală (secolul al IV-lea–1453)

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Imperiul Bizantin
Imperiul Bizantin la maxima sa întindere în timpul luiIustinian I, în anul555

După căderea Imperiului Roman de Apus în secolul al V-lea,Imperiul Roman de Răsărit este denumit prin convențieImperiul Bizantin (deși la acea vreme, era denumit simplu „Imperiul Roman”) și a continuat să existe până în 1453. Cu capitala laConstantinopol, limba și literatura sa erau grecești, iar religia predominantcreștină ortodoxă.[49]

Începând cusecolul al IV-lea, teritoriile balcanice ale imperiului, inclusiv Grecia, au suferit de pe urma dislocărilor de populație cauzate deInvaziile Barbare. Raidurile și expedițiile de jaf alegoților șihunilor din secolele al IV-lea–al V-lea, împreună cu invazia slavă a Greciei dinsecolul al VII-lea, au avut ca rezultat o prăbușire dramatică a autorității imperiale în peninsula greacă.[50] După invazia slavilor, guvernul imperial mai păstra control doar asupra insulelor și zonelor de coastă, anume asupra orașelor Atena, Corint și Salonic, în timp ce unele zone montane din interior rezistau invaziei și continuau să recunoască autoritatea imperială, fără însă a fi ajutate.[50] În afara acestor zone, se consideră în general că a avut loc și o așezare a slavilor, deși pe o scară foarte redusă.[51][52]

Palatul Marelui Maestru al Cavalerilor de Rodos⁠(en)[traduceți], rămășiță a stăpâniriiOrdinul Ospitalierilor de pe insulă.
PalatulMystras, rămășiță adespotatului Moreei.

Recuperarea provinciilor pierdute de bizantini a început către sfârșitulsecolului al VIII-lea și o mare parte din peninsula greacă a revenit sub control imperial treptat, de-a lungulsecolului al IX-lea.[53][54] Acest proces a fost facilitat de un mare influx de greci din Sicilia și din Asia Mică spre peninsula greacă, în timp ce, simultan, numeroși slavi cădeau prizonieri sau se reașezau în Asia Mică, iar cei care rămâneau erau asimilați.[51] În secolele al XI-lea și al XII-lea, revenirea stabilității a avut ca rezultat o puternică creștere economică – mult mai puternică decât în teritoriile anatoliene ale imperiului.[53]

Dupăcruciada a patra șicăderea Constantinopolului în fața „latinilor” în 1204, mare parte din Grecia a căzut rapid sub dominațiefrancă[55] (perioada a fost denumităFrankokratia) sauvenețiană în cazul unora dintre insule.[56] Reînființarea Imperiului Bizantin la Constantinopol în 1261 a fost însoțită de recuperarea a mare parte din teritoriul peninsulei grecești, deșiprincipatul franc al Aheei dinPeloponez a rămas o importantă putere regională până însecolul al XIV-lea, în timp ce insulele au rămas în mare parte sub control genovez sau venețian.[55]

Ca atare, personalități remarcabile ale timpului au propus de asemenea schimbarea titlului imperial în „împărat alelenilor”,[57][58] și, la sfârșitul secolului paisprezece, la împărat se făcea referire în mod frecvent cu „împăratul elenilor”.[59] În mod asemănător, în anumite tratate internaționale ale timpului, împăratul bizantin este calificat drept „Imperator Graecorum”.[60]

În secolul al XIV-lea, mare parte din peninsula greacă a fost pierdută de Imperiu după ce mai întâisârbii și apoiotomanii au ocupat teritoriu imperial.[61] Până la începutulsecolului al XV-lea, înaintarea otomană a dus la limitarea teritoriului bizantin din Grecia în principal laDespotatul Moreei din Peloponez.[61] După căderea Constantinopolului în mâinile otomanilor în 1453, Morea a fost ultima rămășiță a Imperiului Bizantin care a rezistat în fața turcilor. Aceasta a căzut și ea în mâinile lor în 1460, desăvârșind cucerirea otomană a Greciei continentale.[62] După cucerirea turcească, numeroși cărturari bizantini, care până atunci conservaseră cunoașterea antică grecească, au fugit în Occident, luând cu ei numeroase volume de literatură și contribuind astfel semnificativ laRenaștere.[63]

Perioada otomană (secolul al XV-lea–1821)

[modificare |modificare sursă]
Vezi și:Fanarioți.
Castelul bizantin de laAnghelokastro⁠(en)[traduceți] a rezistat cu succes asediului otoman în primul atac asupra Insulei Corfu din 1537, în asediul din 1571, și în marele asediu din 1716 care i-a forțat pe turci să renunțe la cucerirea insulei.[64]
Turnul Alb din Salonic, una dintre cele mai cunoscute structuri otomane rămase în Grecia.

În timp ce mare parte a Greciei continentale și a insulelor din Marea Egee erau sub control otoman până la sfârșitul secolului al XV-lea,Ciprul șiCreta rămăseseră teritoriuvenețian și nu au căzut în mâinile otomanilor decât în 1571, respectiv în 1670. Singura parte a lumii vorbitoare de limba greacă ce a scăpat de o îndelungată stăpânire otomană au fostInsulele Ionice, care au rămas venețiene până la cucerirea lor de cătrePrima Republică Franceză în 1797, după care au trecut în mâinileRegatului Unit în 1809 până la reunificarea cu Grecia în 1864.[65][necesită pagina]

În timp ce grecii din Insulele Ionice și cei dinConstantinopol trăiau în prosperitate, cei din urmă obținând poziții puternice în cadrul administrației otomane,[65][necesită pagina] mare parte din populația Greciei continentale a suferit consecințele economice ale cuceririi turcești. S-au impus taxe grele, și în ultimii ani ai Imperiului Otoman s-a aplicat o politică de creare a domeniilor ereditare, care a dus laiobăgirea populației grecești.[66]

Biserica Ortodoxă Greacă șiPatriarhia Ecumenică de Constantinopol erau considerate de guvernele otomane ca autorități dominante asupra întregii populații ortodoxe din Imperiul Otoman, indiferent dacă era sau nu grecească. Deși statul otoman nu a obligat pe cei ce nu erau musulmani să se convertească laIslam, creștinii se confruntau cu diferite tipuri de discriminări care le confereau statut de cetățeni de rang inferior ai Imperiului Otoman. Discriminările împotriva creștinilor, în special când erau combinate cu rele tratamente aplicate de autoritățile otomane locale, au dus la unele convertiri de fațadă la Islam. În secolul al XIX-lea, numeroși „cripto-creștini” s-au întors la vechea lor credință religioasă.[65][necesită pagina]

Natura administrației otomane a Greciei era însă variată, și era aplicată arbitrar și adesea dur.[65][necesită pagina] Unele orașe aveau guvernatori numiți de sultan, în timp ce altele (cum ar fi Atena) se bucurau de o oarecare autonomie. Regiunile muntoase din interior și numeroase insule au rămas practic autonome față de statul otoman timp de mai multe secole.[65][necesită pagina]

Când izbucneau conflicte militare între Imperiul Otoman și alte state, grecii se răsculau de obicei împotriva Imperiului, cu doar câteva excepții. Înainte de revoluția greacă, existaseră câteva războaie în care grecii au luptat împotriva otomanilor, notabile fiind participarea grecilor înbătălia de la Lepanto din 1571,Răscoalele Țărănești din Epir⁠(d) din 1600–1601,Războiul din Moreea⁠(en)[traduceți] din 1684–1699, șiRevolta lui Orlov instigată deruși în 1770, care avea ca scop dezmembrarea Imperiului Otoman în folosul intereselor rusești.[65][necesită pagina] Aceste ridicări la luptă au fost înăbușite de otomani cu mari vărsări de sânge.[67][68]

Secolele al XVI-lea și al XVII-lea sunt considerate ca un fel de „epocă întunecată” a istoriei grecești, perspectiva răsturnării dominațîei otomane părând foarte îndepărtate, doar Insulele Ionice rămânând libere de turci.Corfu a rezistat la trei mari asedii în1537⁠(en)[traduceți], 1571 și1716⁠(en)[traduceți], toate soldate cu respingerea otomanilor. În secolul al XVIII-lea, însă, a apărut o clasă înstărită și răspândită de negustori greci. Aceștia au ajuns să domine comerțul în interiorul Imperiului Otoman, înființând comunități în bazinul Mediteranei, în Balcani și chiar în Europa Occidentală. Deși cucerirea otomană tăiase legăturile Greciei cu mișcările intelectuale europene ale vremii, cum ar fiReforma Protestantă șiiluminismul, aceste idei, împreună cu idealurileRevoluției Franceze și alenaționalismului romantic⁠(en)[traduceți] au început să pătrundă în lumea greacă prin intermediul diasporei mercantile.[65][necesită pagina] Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea,Rigas Feraios, primul revoluționar care și-a închipuit un stat grec independent, a publicat o serie de documente legate de independența Greciei, inclusiv un imn național și, laViena, prima hartă detaliată a Greciei, dar a fost ucis de agenți otomani în 1798.[65][necesită pagina][69]

Războiul Grec de Independență (1821–1832)

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Războiul de independență al Greciei
Ruperea asediului de la Missolonghi, în timpulRăzboiului Grec de Independență (1821–1830), deTheodoros Vryzakis⁠(en)[traduceți].

În 1814 a fost înființată o societate secretă denumităFiliki Eteria („Societatea Prietenilor”) cu scopul eliberării Greciei. Eteria a pus la cale, împreună cu revoluționari din toate popoarele din Balcani, declanșarea de revoluții simultane înPelopones, înPrincipatele Dunărene și laConstantinopol.Prima dintre aceste revoluții a izbucnit la 4 februarie 1821 înȚara Românească sub conducerea localniculuiTudor Vladimirescu, susținută de o revoluție declanșată cu o lună mai târziu deAlexandru Ipsilanti dar, dezavuată de țarul rus pe al cărui suport se bizuiau, acțiunea a fost rapid înăbușită de otomani. Evenimentele au declanșat însă reacții în lanț și la 17 martie 1821manioții⁠(en)[traduceți] din Pelopones au declarat război otomanilor.[70]

Până la sfârșitul lunii, întregul Pelopones era în război deschis contra otomanilor și în octombrie 1821, grecii conduși deTheodoros Kolokotronis cuceriserăTripolița. Revolta peloponesiacă a fost rapid urmată de alte insurecții înCreta,Macedonia și înGrecia Centrală, care însă aveau să fie rapid înăbușite. Între timp însă, marina grecească improvizată reușea să învingă flotele otomane dinMarea Egee și să împiedice sosirea pe mare a întăririlor otomane. În 1822 și 1824, turcii și egiptenii au devastat insulele, inclusivChiosul șiPsara, comițând masacre nediscriminatorii ale populației.[70] Aceste acțiuni au avut ca efect galvanizarea opiniei publice din Europa Occidentală în favoarea rebelilor greci.[65][necesită pagina]

Au apărut însă tensiuni între diferite facțiuni grecești, care au dus la două războaie civile consecutive. Între timp, sultanul otoman a negociat cuMehmet Ali al Egiptului, care a acceptat să-l trimită pe fiul săuIbrahim Pașa⁠(en)[traduceți] și Grecia cu o armată pentru a suprima revolta în schimbul unor teritorii. Ibrahim a debarcat în Pelopones în februarie 1825 și a obținut rapid victorii: până la sfârșitul lui 1825, mare parte din Pelopones era sub control egiptean, iar orașulMissolonghi—asediat de turci din aprilie 1825—a căzut în aprilie 1826. Deși Ibrahim a fost învins înMani, el a reușit să înabușe mare parte din revolta peloponesiacă că a recuceritAtena.

După ani de negocieri, trei Mari Puteri,Rusia,Regatul Unit șiFranța, au hotărât să intervină în conflict. Fiecare țară a trimis câte o flotă în Grecia. La vestea că flotele combinate otomano-egiptene se pregăteau să atace insula greceascăHydra, flota aliată a interceptat-o pe cea otomano-egipteană laNavarino. După o săptămână de expectativă,au izbucnit luptele ce s-au soldat cu distrugerea flotei turco-egiptene. Oforță expediționară franceză a fost trimisă pentru a supraveghea evacuarea armatei egiptene din Pelopones, în timp ce grecii au ocupat o parte din Grecia Centrală până în 1828. Ca urmare a anilor de negocieri, prinProtocolul de la Londra⁠(en)[traduceți], în 1830, a fost recunoscută independențaunui stat grecesc incipient.

Secolul al XIX-lea

[modificare |modificare sursă]
Vezi și:Regatul Greciei.
IntrareaRegelui Otto în Atena,Peter von Hess⁠(d), 1839.

În 1827Ioannis Kapodistrias dinCorfu a fost ales ca primul guvernator al noii republici. În urma asasinării lui în 1831,Marile Puteri au instaurat omonarhie sub domnia luiOtto dinCasa de Wittelsbach originară dinBavaria. În 1843 o revoltă l-a făcut pe rege să accepte o constituție și o adunare reprezentativă.

Din cauza domniei sale autoritare, el a fost în cele din urmă detronat în 1862 și după un an înlocuit cu prințul Wilhelm al Danemarcei, care a luat numele deGeorge I și a adus cu el Insulele Ionice ca dar de încoronare din partea Regatului Unit. În 1877,Charilaos Trikoupis⁠(en)[traduceți], creditat cu o importantă îmbunătățire a infrastructurii din țară, a limitat puterea monarhiei de a influența Adunarea Națională prin impunerea reguliivotului de încredere ce trebuie acordat oricărui potențial șef al guvernului.

Corupția, combinată cu cheltuielile mari ale lui Trikoupis pe proiecte necesare de infrastructură, cum ar fiCanalul Corintului, au dus la impozitarea exagerată și la slăbirea economiei grecești, obligând declararea insolvenței publice în 1893 și acceptarea impunerii Controlului Financiar Internațional pentru plata datoriilor naționale. O altă problemă politică în secolul al XIX-lea era una unic grecească: problema limbii oficiale. Grecii vorbeau o formă de greacă denumită„demotică”. Mare parte din elite o considerau însă pe aceasta un dialect țărănesc și erau hotărâți să restaureze greaca veche.

Evoluția teritorială aRegatului Greciei până la 1947.

Ca urmare, documentele guvernamentale se publicau în greacaKatharevousa⁠(en)[traduceți] (purificată), o formă pe care puțini greci obișnuiți știau să o citească. Liberalii favorizau recunoașterea demoticii ca limbă națională, dar conservatorii și Biserica Ortodoxă s-au opus oricărui efort în acest sens, până într-acolo încât, atunci cândNoul Testament a fost tradus în demotică în 1901, au izbucnit revolte în Atena și guvernul a căzut (Evangeliaka). Chestiunea avea să continue să otrăvească viața politică grecească până în anii 1970.

Toți grecii erau uniți, însă, în hotărârea de a elibera și restul provinciilor vorbitoare de greacă de sub control otoman. Mai ales înCreta, orevoltă prelungită în 1866–1869⁠(en)[traduceți] agitase spiritele. Când a izucnitrăzboiul între Rusia și Imperiul Otoman în 1877, sentimentul popular grec era în favoarea rușilor, dar Grecia era prea îngrijorată de perspectiva unei intervenții britanice pentru a intra oficial în război. Cu toate acestea, în 1881,Tesalia și mici părți dinEpir au fost transferate Greciei ca urmare atratatului de la Berlin, deși Creta a rămas la otomani.

Grecii din Creta au continuat să se răscoale și în 1897, guvernul grec al lui Theodoros Deligiannis, cedând presiunii populare, a declarat război otomanilor. ÎnRăzboiul Greco-Turc ce a urmat, slab pregătita și slab dotata armată greacă a fost învinsă de otomani. Prin intervenția Marilor Puteri însă, Grecia a pierdut doar puțin teritoriu de-a lungul graniței, iar Creta a devenitstat autonom⁠(en)[traduceți] condus deprințul George al Greciei.

Din secolul al XX-lea până în prezent

[modificare |modificare sursă]
Soldați germani ridicândReichskriegsflagge⁠(en)[traduceți] peAcropola din Atena. Avea să fie dat jos într-una dintre primele acțiuni alerezistenței grecești.

La sfârșitulRăzboaielor Balcanice, întinderea teritorială și demografică a Greciei crescuse. În anii ce au urmat, lupta dintreConstantin I și charismaticul prim ministruEleftherios Venizelos pe tema politicii externe a țării în ajunul Primului Război Mondial a dominat scena politică a țării, și a împărțit țara în două grupuri antagonice. De-a lungul unei părți din Primul Război Mondial, Grecia a avut două guverne, un guvern pro-german regalist laAtena și un guvern pro-britanic, venizelist laSalonic. Cele două guverne au fost unificate în 1917, când Grecia a intrat oficial în război de parteaAntantei.

După Primul Război Mondial, Grecia a încercat să anexeze noi teritorii dinAsia Mică, o regiune care la acea vreme avea o numeroasă populație greacă, dar a fost învinsă înRăzboiul Greco-Turc din 1919–1922, care a avut ca rezultat unmasiv schimb de populații între cele două țări conformTratatului de la Lausanne.[71] Conform diferitelor surse,[72] câteva sute de mii degreci pontici au murit în această perioadă în ceea ce este uneori denumitgenocidul grecilor pontici.[73]

Epoca ce a urmat a fost una marcată de instabilitate, umbrită de dificila misiune de a introduce un milion și jumătate de refugiați greci din Turcia în societatea grecească. Populația greacă aIstanbulului a scăzut de la 300.000 în 1900 la circa 3.000 în 2001.[74]

După evenimentele dezastruoase din Asia Mică, monarhia a fost abolită după un referendum ținut în 1924 și s-a declarata Doua Republică Elenă⁠(en)[traduceți]. PremierulGeorgios Kondylis⁠(en)[traduceți] a preluat puterea în 1935 și a abolit efectiv republica reinstaurând monarhia printr-un nou referendum în 1935. În anul următor, a urmat olovitură de stat care l-a instaurat peIoannis Metaxas ca lider al unui regim dictatorial denumitRegimul de la 4 August⁠(en)[traduceți]. Deși stat totalitar, Grecia a rămas în relații bune cu Regatul Unit și nu s-a aliat cu Axa.

La 28 octombrie 1940,Italia fascistă a cerut capitularea Greciei, dar administrația greacă a refuzat și, înRăzboiul Greco-Italian care a urmat, Grecia a respins forțele italiene în Albania, aducândAliaților prima victorie terestră împotrivaAxei. Țara avea în cele din urmă să cadă în fața unor forțe germane trimise de urgență înBătălia Greciei. Ocupanții germani s-au confruntat totuși cu probleme grave cauzate derezistența grecească. Peste 100.000 de civili au murit de foame în iarna lui 1941–1942, și marea majoritate a evreilor au fost deportați și uciși înlagărele naziste de concentrare.[75]După eliberare, Grecia a trecut printr-unrăzboi civil între comuniști și anticomuniști, care a dus la devastare economică și grave tensiuni sociale între dreapta și stânga predominant comunistă, tensiuni ce au durat treizeci de ani.[76] Următoarele două decenii au fost caracterizate prin marginalizarea stângii în sferele politică și socială, dar și printr-o rapidă creștere economică parțial generată dePlanul Marshall.

Demiterea guvernului centrist al luiGeorgios Papandreou⁠(d) de către regeleConstantin al II-lea în iulie 1965 a dus la o nouă perioadă de agitație politică, ce a culminat cu lovitura de stat de la 21 aprilie 1967 și instaurareaRegimul Coloneilor. Suprimarea brutală aRevoltei de la Politehnica din Atena la 17 noiembrie 1973 a transmis unde de șoc prin regimul dictatorial, și printr-o contralovitură de stat a fost instaurat ca dictator generalul de brigadăDimitrios Ioannidis⁠(d) ca dictator. La 20 iulie 1974, în urmainvadării insulei Cipru de către Turcia, regimul s-a prăbușit.

Fostul prim ministruKonstantinos Karamanlis a fost invitat să se întoarcă de la Paris, unde trăise în exil autoimpus din 1963, momentul marcând începutul epociiMetapolitefsi⁠(en)[traduceți]. Primele alegeri multipartid de după 1964 s-au ținut la prima aniversare a revoltei de la Politehnică. La 11 iunie 1975 a fost promulgată oconstituție democrată și republicană după unreferendum⁠(en)[traduceți] în care locuitorii au ales să nu restaureze monarhia.

Între timp,Andreas Papandreou a înființatMișcarea Socialistă Pan-elenă (PASOK) ca răspuns la partidul de orientare conservatoareNoua Democrație al lui Karamanlis, cele două formațiuni politice alternând la guvernare de atunci. Grecia a aderat din nou la NATO în 1980.[77]

Grecia a devenit al zecelea membru alComunităților Europene (structură subsumată ulterior deUniunea Europeană) la 1 ianuarie 1981, aducând o perioadă de creștere susținută. Investiții pe scară largă în întreprinderi industriale și în infrastructură, precum și fondurile europene și veniturile crescânde provenite din turism, navigație comercială și un sector al serviciilor în rapidă creștere au ridicat standardul de viață la un nivel fără precedent.Relațiile cu Turcia vecină, încordate prin tradiție, s-au ameliorat după ce ambele țări au fost lovite de cutremure succesive în 1999, ceea ce a dus la ridicarea vetoului grecesc împotriva candidaturii Turciei la aderarea la Uniunea Europeană. Țara a adoptat moneda euro în 2001 și a găzduitOlimpiada de vară din 2004 la Atena.

Mai recent, Grecia a suferit mult de pe urmarecesiunii de la sfârșitul anilor 2000 și a jucat un rol central încriza datoriilor suverane din Europa.Criza datoriei publice grecești, criza economică șiprotestele ce au urmat⁠(en)[traduceți] au perturbat puternic politica internă și au amenințat în mod repetat piețele financiare europeană și globală de la începutul crizei în 2010.

Geografia și clima

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Geografia Greciei

Grecia este formată dintr-o parte continentală muntoasă și peninsulară, întinzându-se în mare în capătul sudic alPeninsulei Balcanice, terminându-se cu peninsulaPelopones (separată de restul continentului printr-uncanal prinIstmul Corintului⁠(en)[traduceți]). Datorită coastei deosebit de complexe și datorită numeroaselor insule, Grecia are a unsprezecea cea mai lungă coastă din lume, cu 13.676 km;[78] frontiera sa terestră este de doar 1.160 km. Țara se află aproximativ între paralelele de 34° și 42° latitudine nordică, și între meridianele de 19° și 30° longitudine estică.

Grecia are un număr mare de insule, între 1.200 și 6.000, în funcție de definiție,[79] dintre care 227 sunt locuite. Creta este cea mai mare și mai populată;Euboea, separată de continent prinStrâmtoarea Euripus lată de 60 m, este a doua ca mărime, urmată deRhodos șiLesbos.

Insulele grecești sunt grupate prin tradiție în următoarele arhipelaguri:Insulele Argo-Saronice⁠(en)[traduceți] din Golful Saronic de lângă Atena, Cicladele, o colecție mare dar densă ce ocupă partea centrală a Mării Egee,Insulele Egeene de Nord⁠(en)[traduceți], o grupare aproximativă aflată în largul coastei vestice a Turciei, Dodecanezele, o altă mulțime vagă de insule din sud-est, aflate între Creta și Turcia,Sporadele, un grup mic și compact în largul coastei Euboeei de nord-est, Insulele Ionice, aflate la vest de continent în Marea Ionică.

Optzeci la sută din teritoriul Greciei este format din munți și dealuri, ceea ce face țara să fie una dintre cele mai muntoase din Europa.Muntele Olimp, sălașul mitic alzeilor greci, culminează cu vârful Mytikas 2.917 m, cel mai înalt din țară. Grecia vestică are mai multe lacuri și zone umede și este dominată deMunții Pindului. O continuare aAlpilor Dinarici, acest lanț atinge o altitudine maximă de 2.637 m în vârfulSmolikas⁠(en)[traduceți] (al doilea din Grecia), și de-a lungul istoriei a constituit o importantă barieră împotriva transportului dintre est și vest.

Hartă fizică a Greciei.

Munții Pindului continuă în Peloponesul central, trece insuleleKythera și Antikythera și ajung până în sud-vestul Egeei, în Insula Creta unde se termină. Insulele din Egee sunt de fapt culmi ale unor munți submarini ce au constituit odată o prelungire a continentului. Munții Pindului sunt caracterizați de creste înalte și abrupte, adesea întretăiate de văi adânci și de alte peisaje carstice. Spectaculoaselechei Vikos⁠(en)[traduceți], parte dinParcul Național Vikos-Aoos din Munții Pindului, sunt trecute înCartea Recordurilor Guinness ca cele mai adânci chei din lume.[80] O altă formațiune remarcabilă sunt stâlpii de piatrăMeteora, în vârful cărora au fost construite mănăstiri ortodoxe medievale.

GolfulNavagio⁠(d) (al „Naufragiului”),Zakynthos
Muntele Olimp

Nord-estul Greciei are alți munți de altitudini mari,Rodopii, care se întind în regiunea Macedoniei de Est și Traciei; zona ese acoperită cu întinse păduri seculare, inclusiv celebra pădure Dadia dinunitatea regională Evros⁠(en)[traduceți], din nord-estul extrem al țării.

Câmpii întinse sunt amplasate în principal în regiunileTesalia,Macedonia Centrală șiTracia. Ele constituie regiuni economice-cheie, fiind printre puținele zone cu terenuri arabile. Specii marine rare, cum ar fifocile șițestoasele de mare, trăiesc în mările din jurul Greciei continentale, în timp ce densele sale păduri sunt habitat pentruursul brun,râsul,căprioară și capră sălbatică.

Clima Greciei este în principalmediteraneană cu ierni blânde și umede și cu veri uscate și călduroase. Acest tip de climă este prezent în toate zonele de coastă, inclusiv în Atena, în Ciclade, Dodocaneze, Creta și Pelopones, în Insulele Ionice și în unele părți din Grecia continentală centrală. Munții Pindului afectează puternic clima din țară, zonele de la vest de munți fiind considerabil mai umede în medie (din cauza expunerii mai mari la vânturile de vest care aduc umezeală) decât cele aflate la est de munți (din cauza unui efect deumbră pluviometrică).

Zonele montane din Grecia de nord-vest (părți dinEpir,Grecia Centrală,Tesalia,Macedonia de Vest) ca și în zonele centrale muntoase ale Peloponesului – inclusiv părți din regiunileAheea,Arcadia șiLaconia – prezintă oclimă alpină cu zăpezi abundente. Zonele interioare ale Greciei nordice, din Macedonia centrală și din Macedonia de Est și Tracia prezintă otemperate climate⁠(en)[traduceți], cu ierni reci și umede și cu veri calde și uscate marcate de furtuni frecvente. Zăpada cade anual în munți și în nordul țării, apărând însă uneori și în zonele mai joase, cum ar fi Atena.

Fitogeografic, Grecia aparțineregatului boreal și este împărțită între provincia est-mediteraneană aregiunii mediteraneene și provincia ilirică aregiunii circumboreale⁠(en)[traduceți]. ConformWorld Wide Fund for Nature șiAgenției Europene de Mediu⁠(en)[traduceți], teritoriul Greciei poate fi împărțit în șase ecoregiuni:pădurile de foioase ilire⁠(en)[traduceți],pădurile de amestec ale Munților Pindului⁠(en)[traduceți],pădurile de amestec balcanice⁠(en)[traduceți], pădurile de amestec din RodopiRhodope montane mixed forests, pădurile de amestec și de sclerofile ale Egeei și Turciei de Vest, și pădurile mediteraneene din Creta.

Politica

[modificare |modificare sursă]
Nafplion, prima capitală a Greciei moderne.
Parlamentul Elen⁠(en)[traduceți] din centrulAtenei.

Grecia este orepublică parlamentară.[81] Șeful de stat este președintele Greciei care este ales de către Parlamentul Greciei pentru un mandat de 5 ani.[81] Actualaconstituție a fost redactată și adoptată de al Cincilea Parlament Revizionar al Elenilor și a intrat în vigoare în 1975 după cădereajuntei militare din 1967–1974. Ea a fost revizuită de atunci de trei ori, în 1986, 2001 și2008. Constituția, formată din 120 de articole, stipuleazăsepararea puterilor în stat între ramurileexecutivă,legislativă șijudecătorească, acordând garanții extinse (întărite în 2001) pentru drepturile cetățenești și sociale.[82][83] Dreptul de vot pentru femei este garantat printr-un amendament la Constituția din 1952.

Conform Constituției, puterea executivă este exercitată de președinte și de guvern.[81] De la amendamentul din 1986, rolul președintelui a fost redus semnificativ la unul în mare parte ceremonial; puterea politică se află astfel în principal în mâinile primului ministru.[84] Postul de prim ministru, șeful guvernului Greciei, aparține actualului lider al partidului politic ce poate obține un vot de încredere în Parlament. Președintele numește formal primul ministru și, la recomandarea sa, numește și concediază alți membri ai guvernului.[81]

ConteleIoannis Kapodistrias (1776–1831), primul șef al statului, guvernator al Greciei independente și fondator al statului grec modern.

Puterea legislativă este exercitată de unparlament unicameral cu 300 de membri.[81] Legile adoptate de Parlament sunt promulgate de președinte.[81] La fiecare patru ani se țin alegeri parlamentare, dar președintele este obligat să dizolve parlamentul mai devreme, la propunerea guvernului, în condițiile unor probleme naționale de importanță excepțională.[81] Președintele este obligat să dizolve parlamentul și în cazul în care opoziția adoptă omoțiune de neîncredere.[81]

Partide politice

[modificare |modificare sursă]
Konstantinos Tasoulas⁠(d), președintele Republicii Elene; și prim-ministrulKyriakos Mitsotakis

De la restaurarea democrației, sistemul de partide din Grecia a fost dominat de partidul liberal-conservatorNoua Democrație (ND) și deMișcarea Socialistă Pan-Elenă (PASOK) de orientare social-democrată.[b] Printre alte partide reprezentate înParlamentul Elen⁠(d) se numărăCoaliția Stângii Radicale (SYRIZA),Partidul Comunist din Grecia (KKE),Soluția Grecească⁠(d) șiMeRA25⁠(d).

PASOK și Noua Democrație au alternat la putere până la izbucniriicrizei datoriilor suverane în 2009. De atunci, cele două mari partide, Noua Democrație și PASOK, au trecut printr-o scădere drastică de popularitate.[85][86][87][88][89] În noiembrie 2011, cele două mari partide s-au alăturat mai miculuiAlerta Populară Ortodoxă⁠(d) într-olargă coaliție⁠(d), sprijinind în parlament unguvern de uniune națională⁠(d) condus de fostul vicepreședinte alBăncii Centrale EuropeneLucas Papademos.[90]Panos Kammenos⁠(d) a votat împotriva acestui guvern și a părăsit ND formând grupareapopulistă de dreaptaGrecii Independenți⁠(d).

Guvernul de coaliție a condus țara până laalegerile parlamentare din mai 2012⁠(d). Puterea partidelor politice tradiționale grecești,PASOK șiNoua Democrație, a scăzut de la 43% la 13% și, respectiv, de la 33% la 18%. Partidul de stângaSYRIZA a devenit al doilea partid, cu o creștere de la 4% la 16%. Niciun partid nu a putut forma un guvern stabil, ceea ce a dus laalegerile anticipate din iunie 2012⁠(d). Rezultatul a fost formarea unei coaliții de guvernare dinNoua Democrație (29%),PASOK (12%) șiStânga Democrată⁠(d) (6%).

După aceea, SYRIZA a depășit PASOK drept principal partid pe partea de centru-stânga.[91]Alexis Tsipras a dus SYRIZA la victorie înalegerile generale⁠(d) de la, în care a obținut cu doar două locuri mai puțin în parlament decât ar fi avut nevoie pentru o majoritate. Tsipras a ajuns la un acord cuGrecii Independenți⁠(d) pentru o coaliție. Deși a încercat să obțină în august 2015 mai multe locuri într-o nouă rundă de alegeri anticipate, Tsipras nu a obținut un alt rezultat, având doar 145 de locuri din 300 șî văzându-se nevoit să guverneze din nou cu Grecii Independenți. Tsipras a reușit să stabilizeze economia Greciei, dar în acest proces a dat înapoi de la multe din promisiunile făcute în campaniile care i-au adus victoria, și a fost învins înalegerile din iulie 2019⁠(d) deKyriakos Mitsotakis, liderul partidului Noua Democrație.

Lege și justiție

[modificare |modificare sursă]

Puterea judecătorească în Grecia este independentă de ramurile executivă și legislativă, și cuprinde trei curți supreme:Curtea de Casație⁠(en)[traduceți] (Άρειος Πάγος),Consiliul de Stat⁠(en)[traduceți] (Συμβούλιο της Επικρατείας) șiCurtea de Auditori⁠(en)[traduceți] (Ελεγκτικό Συνέδριο). Sistemul judiciar este format și din instanțe civile, care judecă cauze civile și penale, și din instanțe administrative, care judecă dispute între cetățeni și autoritățile administrative grecești.

Poliția Elenă⁠(en)[traduceți] (îngreacăΕλληνική Αστυνομία) este forța polițienească națională, o agenție foarte mare, cu responsabilități de la controlul traficului la antiterorism. Ea a fost înființată în forma actuală în 1984 ca urmare a comasării Jandarmeriei (Χωροφυλακή,Chorofylaki) cu Polițiile Orășenești (Αστυνομία Πόλεων,Astynomia Poleon).[92]

Relațiile externe

[modificare |modificare sursă]
Reprezentare prin:[93]     ambasadă –     ambasadă în altă țară
     consulat general –     legație –     fără reprezentare –     Grecia

Politica externă a Greciei se efectuează prinMinisterul Afacerilor Externe⁠(en)[traduceți], al cărui actual ministru esteNikos Dendias⁠(en)[traduceți] de la Noua Democrație. Grecia a dezvoltat o politică regională al cărui obiectiv este promovarea păcii și stabilității înBalcani, în bazinulMediteranei, și înOrientul Mijlociu.[94]

Ministerul identifică trei aspecte de importanță deosebită pentru statul grec: revendicărileTurciei privind ceea ce ministerul definește drept suveranitate grecească asupraMării Egee și a spațiului său aerian;[95] legitimitateaRepublicii Turce a Ciprului de Nord în insulaCipru;[95] șidisputa privind denumirea Republicii Macedonia⁠(en)[traduceți][95] cu mica țară din Balcani al cărei nume este similar cu al celei mai mari regiuni din Grecia ca suprafață.

Grecia este membră a mai multor organizații internaționale, inclusivConsiliul Europei,Uniunea Europeană,Uniunea Mediteranei șiNațiunile Unite, al cărei membru fondator este.

Armata

[modificare |modificare sursă]
Ramurile Forțelor Armate Elene

Forțele Terestre Elene
Leopard 2A6 HEL

Marina Elenă
MEKO⁠(d)-200 HN

Forțele Aeriene Elene
F-16 Fighting Falcon

Forțele Armate Elene sunt supervizate deStatul Major Național Elen de Apărare⁠(en)[traduceți] (îngreacăΓενικό Επιτελείο Εθνικής Άμυνας – ΓΕΕΘΑ) și constă din trei ramuri:

Autoritatea civilă pentru armata greacă esteMinisterul Apărării Naționale⁠(en)[traduceți]. Mai mult, Grecia întreținePaza de Coastă Elenă⁠(en)[traduceți] pentru aplicarea legii pe mare și pentru operațiuni de căutare și salvare.

Grecia are serviciu militar obligatoriu pentru bărbați, în timp ce femeile pot îndeplini stagiul militar în regim de voluntariat. În 2009, serviciul militar în Grecia era de nouă luni pentru bărbații între 19 și 45 de ani. Forțele Armate se îndreaptă însă către un sistem de armată complet profesionistă, iar guvernul a promis reducerea, apoi abolirea serviciului militar obligatoriu.

Bărbații greci cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani și care trăiesc în zone sensibile din punct de vedere strategic pot fi obligați să efectueze, contra unei plăți, un serviciu în Garda Națională. Ca membruNATO, armata greacă participă la exerciții și operațiuni sub auspiciile alianței.

Grecia cheltuiește peste 7 miliarde de dolari anual cu armata, sau 2,3% din PIB, fiind clasată pe locul 24 în lume.

Împărțire administrativă

[modificare |modificare sursă]

De laprogramul Kallikratis⁠(en)[traduceți], care a reformat organizarea administrativ-teritorială a țării începând cu 1 ianuarie 2011, Grecia este împărțită în treisprezeceregiuni împărțite mai departe în 325 decomune. Cele 54 de fosteprefecturi și administrații la nivel de prefectură au fost păstrate în mare parte ca subunități ale regiunilor.Șapte administrații descentralizate grupează de la una la trei regiuni în scopuri administrative. Există și o regiune autonomă,Muntele Athos (îngreacăAgio Oros, „Muntele Sfânt”), care se învecinează cu regiuneaMacedonia Centrală.

No.RegiuneReședințăArie (km²)Populație[96]PIB (miliarde)[97]
1AtticaAtena3,8081,4703.812.330€103.334
2Grecia CentralăLamía15,5496,004546.870€12.530
3Macedonia CentralăSalonic18,8117,2631.874.590€34.458
4CretaHeraklion8,2593,189621.340€12.854
5Macedonia de Est și TraciaKomotini14,1575,466606,170€9.054
6EpirIoannina9,2033,553336,650€5.827
7Insulele IoniceCorfu2,307891206,470€4.464
8Egeea de NordMytilene3,8361,481197,810€3.579
9PeloponesTripoli15,4905,981581,980€11.230
10Egeea de SudErmoupoli5,2862,041308,610€7.816
11TesaliaLarissa14,0375,420730,730€12.905
12Grecia de VestPatras11,3504,382680,190€12.122
13Macedonia de VestKozani9,4513,649282,120€5.564
No.Stat autonomCapitalăArie (km²)Populație[96]PIB (miliarde)[97]
(14)Muntele AthosKaryes3901511,830Format:NA

Economia

[modificare |modificare sursă]

Introducere

[modificare |modificare sursă]
PIB pe cap de locuitor în 2008 conform Eurostat.
Creșterea economică a Greciei între 1961 și 2010, comparată cu media zonei Euro din 1996. Grecia a intrat în recesiune în 2009.

Economia Greciei este a 34-a (în termeni nominali) și a 42-a (în termenii parității puterii de cumpărare) din lume, cu 299[98] sau 304[99] miliarde de dolari PIB, conform statisticilorBăncii Mondiale pe anul 2011. Grecia este, în plus, a 15-a economie între cele 28 de state membre aleUniunii Europene.[100] În termeni de venit pe cap de locuitor, Grecia se clasează pe locul al 29-lea sau al 33-lea (în funcție de PIB nominal, respectiv în termenii PPC) din lume la 27.875 de dolari, respectiv 27.624 de dolari.

Grecia este oțară dezvoltată cu standarde de viață ridicate. Economia sa cuprindesectorul servicii (85%) șiindustria (12%), în timp ceagricultura formează 3% din produsul național brut.[101] Printre cele mai importante sectoare economice se numărăturismul (cu 14,9 milioane[102] de turiști internaționali în 2009, este a șaptea cea mai vizitată țară a Uniunii Europene[102] și a 16-a din lume[102] de cătreOrganizația Mondială a Turismului); și navigația comercială (cu 16,2%[103] din capacitatea mondială totală, marina comercială greacă fiind cea mai mare din lume[103]), în timp ce țara este și un considerabil producător agricol (incluzând culturile de pește) în cadrul uniunii.

Cu o economie mai mare decât a tuturor celorlalte țări balcanice la un loc, Grecia este cea mai mare economie a Peninsulei Balcanice,[104][105] și un important investitor regional.[104][105] Grecia este al doilea cel mai mare investitor străin în Albania, al treilea în Bulgaria, în primii trei investitori străini în România și Serbia și cel mai important partener comercial și cel mai mare investitor străin în Macedonia. Băncile grecești deschid o nouă filială în Balcani aproape săptămânal.[106][107][108] Compania greacă de telecomunicațiiOTE, parte a portofoliului grupului germanDeutsche Telekom a devenit un investitor puternic în fosta Iugoslavie și în alte țări balcanice.[106]

Economia greacă este clasificată ca avansată[109][110][111][112] și cuvenituri mari.[113] Grecia este membru fondator alOrganizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD) și alOrganizației pentru Cooperarea Economică în Marea Neagră (BSEC). În 1979 s-a semnat aderarea țării laComunitățile Europene și lapiața unică europeană procesul fiind terminat în 1982. În ianuarie 2001 Grecia a adoptat moneda unicăEuro, înlocuinddrahma grecească la un curs de schimb de 340,75 drahme pentru un euro.[114] Grecia este membră aFondului Monetar Internațional și alOrganizației Mondiale a Comerțului, și era în 2010 a 31-a țară din lume dupăIndicele Globalizării⁠(en)[traduceți] KOF.

Aderarea la zona euro

[modificare |modificare sursă]

Grecia a fost acceptată înUniunea Economică și Monetară a Uniunii Europene de cătreConsiliul European la 19 iunie 2000, pe baza mai multor criterii de convergență (rata inflației, deficit bugetar, datorie publică, dobânzi pe termen lung, rată de schimb) folosind anul 1999 ca an de referință. Dupăun audit financiar⁠(en)[traduceți] comandat de noul guvern al partidului Noua Democrație în 2004,Eurostat a arătat că statisticile deficitului bugetar fuseseră subestimate.[115]

Majoritatea diferențelor de la nivelul valorilor pentru deficitul bugetar în documentul revizuit au fost determinate de o schimbare temporară de către noul guvern a practicilor contabile, și anume de consemnarea cheltuielilor la comandarea materialului militar în loc de consemnarea lor la primirea materialului.[116] Aplicarea retroactivă a metodologiei ESA95 (începând cu 2000) de către Eurostat a fost însă cea care a ridicat deficitul bugetar în anul de referință 1999 la 3,38% din PIB, depășind astfel limita de 3%. Aceasta a dus la afirmații că Grecia nu îndeplinea de fapt toate cele cinci criterii de aderare la zona euro, și percepția comună a fost că Grecia a intrat în zona euro prin „falsificarea” datelor de deficit bugetar. Afirmații similare s-au făcut ulterior și despre alte țări europene, ca Italia[117][118][119])

În raportul OECD pe 2005 pentru Grecia,[120] se afirma clar că „impactul noilor reguli contabile asupra cifrelor fiscale pentru anii din 1997 până în 1999 s-a înscris între 0,7 și 1 punct procentual din PIB; această schimbare retroactivă a metodologiei a fost responsabilă pentru depășirea pragului de deficit de 3% în 1999, anul calificării [Greciei] pentru aderarea la uniunea monetară”. Cele de mai sus l-au făcut pe ministrul grec de finanțe să arate că deficitul bugetar pe 1999 era sub limtia de 3% la calcularea cu metodologia ESA79 în vigoare la data candidaturii Greciei, și deci criteriul fusese îndeplinit.[121]

Anchetatorii contabili au găsit însă că datele trimise de Grecia la Eurostat prezentau distribuții statistice ce constituie indicii de manipulare a datelor.[122][123]

Criza datoriilor suverane (2010–)

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Criza datoriei publice din Grecia
Datoria publică a Greciei între 1999–2010 comparativ cu media zonei euro

Până la sfârșitul lui 2009, ca urmare a unei combinații de factori locali și internaționali, economia Greciei s-a confruntat cucea mai severă criză a ei de la restaurarea democrației în 1974, guvernul grec revizuindu-și deficitul bugetar de la 6% la 12,7% din produsul intern brut (PIB).[124][125]

La începutul lui 2010, s-a aflat că, prin asistența din parteaGoldman Sachs,JPMorgan Chase și a numeroase alte bănci, s-au dezvoltat produse financiare care permiteau guvernelor Greciei, Italiei și ale altor țări europene să-și ascundă datoriile.[126][127] Zeci de acorduri similare s-au efectuat în toată Europa, prin acestea băncile furnizând bani în avans în schimbul unor plăți viitoare de către guvernele implicate; la rândul lor, riscurile financiare ale țărilor implicate erau ținute în afara registrelor.[127][128][129][130][131][132] ConformDer Spiegel, creditele acordate guvernelor europene erau deghizate în „schimburi” și astfel nu mai erau înregistrate ca datorii. Cum Eurostat ignora la vremea aceea statisticile legate de produse financiare derivate, un dealer german de astfel de produse comentase pentruDer Spiegel că „regulile de la Maastricht pot fi ocolite pe căi relativ legale prin schimburi” și că „în anii anteriori, Italia folosise un truc similar pentru a-și masca datoria reală cu ajutorul unei alte bănci americane”.[132] Aceste condiții permiseseră guvernului grec să cheltuiască mult peste cât își permitea, îndeplinind în același timp țintele de deficit bugetar ale Uniunii Europene.[127][133] În mai 2010, guvernul grec a revizuit din nou deficitul, estimându-l la 13,6%,[134] al doilea din lume în raport cu PIB-ul,Islanda fiind pe primul loc cu 15,7% șiRegatul Unit pe al treilea cu 12,6%.[135] În ce privește datoria publică, previziunile erau că ar putea ajunge la 120% din PIB în 2010.[136]

Ca urmare, a avut loc ocriză de încredere internațională în capacitatea Greciei de a-și plăti datoria suverană. Pentru a evita încetarea de plăți, în mai 2010 celelalte țări ale zonei Euro, împreună cu FMI, au oferit un pachet de salvare ce implica acordarea Greciei a unui credit de 45 de miliarde de euro imediat, împreună cu alte credite totalizând 110 miliarde de euro.[137][138] Pentru a asigura finanțarea, Grecia era obligată să adopte măsuri dure de austeritate pentru a-și aduce deficitul sub control.[139]

La 15 noiembrie 2010, Eurostat a revizuit cifrele pentru datoria publică a Greciei, după o misiune metodologică la Atena în contextul procedurii de deficit excesiv, și a estimat deficitul bugetar al Greciei pe 2009 la 15,4% din PIB și datoria publică la 126,8% din PIB, cel mai mare din toate statele membre ale UE.[140]

În 2011, s-a constatat că pachetul de salvare nu era suficient și în 2012 s-a acceptat un nou pachet de 130 de miliarde de euro, acordat cu condiții stricte, între care o reformă financiară și alte măsuri de austeritate.[141] Ca parte a înțelegerii, Grecia urma să reducă cu 53% povara taxelor asupra creditorilor privați și toate profiturile realizate de băncile centrale din zona euro pe datoria grecească urmau să fie repatriate în Grecia.[141] O echipă de monitorizare a fost instituită la Atena pentru a asigura că reformele acceptate sunt puse în practică, iar valoarea ratelor de datorie pe trei luni a fost blocată într-un cont special.[141]

Agricultura

[modificare |modificare sursă]
Ulei de măsline grecesc
Stafide uscate la soare înZakynthos

În 2010, Grecia a fost cel mai mare producător debumbac dinUniunea Europeană (183.800 tone) și defistic (8.000 tone)[142] și s-a clasat pe locul al doilea la producția deorez (229.500 tons)[142] și demăsline (147.500 tone),[143] pe locul trei la producția decurmale (11.000 tone),[143]migdale (44.000 tone),[143]tomate (1.400.000 tone)[143] șipepeni (578.400 tone)[143] și pe locul al patrulea la producția detutun (22.000 tone).[142] Agricultura contribuie cu 3,8% la PIB-ul țării și angajează 12,4% din forța de muncă la nivel național.

Grecia este un beneficiar major alPoliticii Agricole Comune⁠(en)[traduceți] a Uniunii Europene. Ca urmare a aderării țării la Comunitatea Europeană, mare parte din infrastructura sa agricolă a fost modernizată cu fonduri europene și producția agricolă a crescut. Între 2000 și 2007, fermele ecologice din Grecia au înregistrat o creștere de 885%, cel mai mare procentaj din UE.

Industria maritimă

[modificare |modificare sursă]
Grecia controlează 16,2% din flota comercială mondială, a sa fiind cea mai mare din lume. Grecia se situează pe primele cinci locuri la toate tipurile de nave, între care pe primul loc la petroliere și vase de transport marfă.

Industria navigației este un element-cheie al activităților economice din Grecia începând cu vremurile antice.[144] Astăzi, navigația este una dintre cele mai importante industrii ale țării. Ea reprezintă 4,5% din PIB, și are circ 160.000 de angajați (4% din forța de muncă), și reprezintă 1/3 din deficitul comercial al țării.[145]

În anii 1960, dimensiunea flotei grecești s-a dublat, în principal prin investiții derulate de magnațiiAristotel Onassis șiStavros Niarchos⁠(en)[traduceți].[146] Baza industriei maritime grecești moderne s-a format după al Doilea Război Mondial când armatorii greci au putut acumula vase vândute ieftin de guvernul american prinLegea Vânzărilor de Vase⁠(en)[traduceți] din anii 1940.[146]

Conform unui raport din 2011 alConferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare, marina comercială greacă este cea mai mare din lume, reprezentând 16,2% din capacitatea mondială de transport,[103] în creștere de la 15,96% în 2010.[147] Numărul echivalent în 2006 era și mai mare, de 18,2%.[148] Tonajul total al flotei comerciale naționale este de 202 milioane tone capacitate de încărcare, cel mai ridicat din lume.[103]

În termeni de număr total de vase,Marina Comercială Greacă⁠(en)[traduceți] este pe locul al patrulea în lume, cu 3.150 de nave (dintre care 741 sunt înmatriculate în Grecia, iar restul de 2.409 în porturi străine).[147] După categiruuke de vase, Grecia este pe primul loc la petroliere șivrachiere, pe locul patru la numărul deport-containere, și pe al cincilea la alte vase.[149] Flota actuală este însă mai mică decât dimensiunea-record de 5.000 de vase, înregistrată la sfârșitul anilor 1970.[144] Numărul total de vase sub pavilion grec (ceea ce cuprinde flotele străine) este de 1.517, sau 5,3% din capacitatea de încărcare mondială (locul 5).[147]

Turism

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Turismul în Grecia
Vedere panoramică a unor părți dinorașul Corfu, sit înpatrimoniul mondial UNESCO, văzut de laPalaio Frourio⁠(en)[traduceți]. Golful Garitsa este în stânga și portulCorfu în partea superioară-dreaptă a imagini.Spianada⁠(en)[traduceți] se află în fundal.
Panoramă a insuleiSantorini.

Un procentaj important din venitul național grecesc provine din turism. Turismul finanțează 16% din produsul intern brut.[150] Conform statisticilorEurostat, Grecia a primit în 2009 peste 19,5 milioane de turiști,[151] în creștere față de cei 17,7 milioane care au venit în 2007.[152]

Marea majoritate a vizitatorilor Greciei din 2007 provin de pe continentul european, în număr de 12,7 milioane,[153] Deși majoritatea vizitatorilor de o singură naționalitate sunt cei din Regatul Unit, (2,6 milioane), urmați îndeaproape de cei din Germania (2,3 milioane).[153] În 2010, cea mai vizitată regiune a Greciei a fostMacedonia Centrală, cu 18% din fluxul total național de turiști (în total 3,6 milioane de turiști), urmată deAttica cu 2,6 milioane și dePelopones cu 1,8 milioane.[151]Grecia de Nord este cea mai vizitată regiune geografică, cu 6,5 milioane de turiști, urmată de Grecia Centrală cu 6,3 milioane.[151]

În 2010,Lonely Planet a clasat al doilea oraș al Greciei,Salonic, pe locul al cincilea în lista celor mai bune orașe pentru petreceri din lume, comparabil cu alte orașe cum ar fiDubai șiMontreal.[154] În 2011,Santorini a fost votată „cea mai bună insulă din lume” înTravel + Leisure⁠(en)[traduceți].[155] Insula învecinatăMykonos s-a clasat a cincea în categoria europeană.[155]

Transporturi

[modificare |modificare sursă]
Chiar înainte de nodul de peAutostrada Egnatia Odos de la intersecția cuA27⁠(en)[traduceți] laKozani

Începând cu anii 1980, rețelele rutieră și feroviară ale Greciei au fost modernizate semnificativ. Între cele mai importante lucrări se numărăautostrada A2 (Egnatia Odos), care leagă Grecia de nord-vest (Igoumenitsa) cu Grecia de nord și nord-est (Kipoi⁠(d)); șipodul Rio–Antirrio⁠(en)[traduceți], cel mai lung pod suspendat cu cabluri din Europa (2.250 m lungime), ce leagă Peloponesul deRio (7 km dePatras) cuAntirrio în Grecia Centrală.

Alte proiecte importante aflate în derulare sunt conversia șoseleiGR-8A⁠(en)[traduceți], care leagă Atena de Patras și mai departe dePyrgos în Peloponesul de vest, într-o autostradă modernizată pe toată lungimea (proiect ce trebuia terminat în 2014); terminarea unor segmente de autostradă de peA1, ce leagă Atena deSalonic; și construireametroului Salonic.

În deosebi zona metropolitană Atena este deservită de una dintre cele mai moderne și eficiente infrastructuri de transport din Europa, cum ar fiAeroportul Internațional Atena, rețeaua de autostrăzi privateAttiki Odos⁠(en)[traduceți] și sistemul extins demetrou al Atenei.

Majoritatea insulelor grecești și a orașelor principale ale țării sunt legate prin căi aeriene deservite mai ales de cele două principale companii aeriene grecești,Olympic Air⁠(en)[traduceți] șiAegean Airlines. Legăturile maritime s-au îmbunătățit cu vase moderne și rapide, inclusivnave cu aripi portante șicatamarane.

Legăturile feroviare joacă un rol relativ redus în Grecia față de alte țări europene, dar și ele s-au extins, cu noi legături suburbane pentru navetiști, deservite deProastiakos⁠(en)[traduceți] în jurul Atenei, către aeroporturi,Kiato șiChalkida; în jurul Salonicului, către orașeleLarissa șiEdessa; și în jurul Patrasului. S-a stabilit și o legătură feroviară modernă între Atena și Salonic, în timp ce se desfășoară și o dublare a mai multor linii din rețeaua de 2.500 km. Legăturile feroviare internaționale conectează orașele grecești cu restul Europei, cu Peninsula Balcanică și cu Turcia, deși ele au fost suspendate în 2011 din cauza crizei economice.

Telecomunicații

[modificare |modificare sursă]
SediulOTE din Atena.

Rețelele de comunicație și de informații digitale ajung în toate regiunile. Există peste 35.000 km de cablu de fibră optică. Legăturile rapide la internet sunt foarte răspândite: existau în total 2.252.653 de legături de mare viteză la începutul lui 2011, ceea ce însemna o penetrare a internetului de mare viteză de 20%.[156] Conform datelor din 2012 furnizate deELSTAT⁠(en)[traduceți], 53,6% din gospodării utilizau regulat Internetul, dintre care 94,8% aveau legături de mare viteză.[157]

Internet café-urile ce oferă acces la Internet, la aplicații mobile și la jocuri multiplayer sunt și ele ceva obișnuit în țară, în timp ce internetul mobil în rețele de telefonie3G și legăturiWi-Fi se pot găsi aproape pretutindeni.[158] Gradul de utilizare a internetului mobil 3G a crescut abrupt în ultimii ani, cu o creștere de 340% între lunile august ale anilor 2011 și 2012.[159]Uniunea Internațională pentru Telecomunicații a Națiunilor Unite⁠(en)[traduceți] clasează Grecia în primele 30 de țări din lume cu o infrastructură de date deosebit de dezvoltată.[160]

Știință și tehnologie

[modificare |modificare sursă]

Secretariatul General pentru Cercetare și Tehnologie al Ministerului Dezvoltării este responsabil de proiectarea, implementarea și supervizarea politicilor naționale pentru cercetare și tehnologie. În 2003, cheltuielile publice pentrucercetare și dezvoltare (R&D) erau de 456,37 milioane de euro (în creștere cu 12,6% față de 2002). Totalul cheltuielilor cu R&D (public și privat) ca procentaj din PIB au crescut considerabil de la începutul ultimului deceniu al secolului al XX-lea, de la 0,38% în 1989, la 0,65% în 2001. Cheltuielile cu R&D în Grecia rămân mai scăzute ca media UE de 1,93%, dar, conform Research DC, pe baza datelor de la OECD și Eurostat, între 1990 și 1998, totalul cheltuielilor cu R&D în Grecia s-a bucurat de a treia cea mai mare creștere din Europa, dupăFinlanda și Irlanda. Din cauza amplasării strategice, forța de muncă calificată și stabilitatea economică, numeroase companii multinaționale, cum ar fiEricsson,Siemens,Motorola șiCoca-Cola au centre regionale de cercetare și dezvoltare în Grecia.

Parcurile tehnologice grecești cu incubatoare tehnologice sunt Parcul Științific și Tehnologic din Creta (Heraklion), Parcul Tehnologic Salonic, Parcul Tehnologic Lavrio, Parcul Științific Patras, și Parcul Științific și Tehnologic al Epirului (Ioannina). Grecia este membră aAgenției Spațiale Europene (ESA) din 2005.[161] Cooperarea între ESA și Comitetul Spațial Național Elen a început în primii ani ai ultimului deceniu al secolului trecut. În 1994, Grecia și ESA au semnat primul acord de cooperare. După ce a cerut oficial aderarea ca membru cu drepturi depline în 2003, Grecia a devenit a șaisprezecea țară membră a ESA la 16 martie 2005. Ca membru al ESA, Grecia participă la activitățile de telecomunicații și tehnologie ale agenției, precum și la Inițiativa deMonitorizare Globală pentru Medi și Securitate⁠(en)[traduceți].

În 2007, Grecia era a opta țară din lume după procentul de înscriere în învățământul superior (procentul în rândul femeilor fiind mai mare decât al bărbaților) în timp ce grecii din diaspora sunt la fel de activi în domeniul educației. Sute de mii de studenți greci participă anual la cursurile universităților din tot Occidentul, în timp ce listele de profesori ale principalelor universități occidentale conțin un număr remarcabil de nume grecești.[162] Între oamenii de știință greci de prim rang în vremurile moderne se numărăDimitrios Galanos⁠(en)[traduceți],Georgios Papanikolaou (inventatorultestului Papanicolaou),Nicholas Negroponte,Constantin Carathéodory,Manolis Andronikos⁠(en)[traduceți],Michael Dertouzos⁠(en)[traduceți],John Argyris,Panagiotis Kondylis⁠(en)[traduceți],John Iliopoulos⁠(en)[traduceți] (laureat alPremiului Dirac⁠(en)[traduceți] pentru contribuțiile sale la fizica quarkului charm, o contribuție majoră la nașterea Modelului Standard, teoria modernă a particulelor elementare),Joseph Sifakis (laurat alPremiului Turing pe 2007, „Nobelul” informaticii),Christos Papadimitriou (Premiul Knuth⁠(en)[traduceți] pe 2002 și alPremiului Gödel⁠(en)[traduceți]),Mihalis Yannakakis⁠(en)[traduceți] (Premiul Knuth pe 2012) șiDimitri Nanopoulos⁠(en)[traduceți].

Demografie

[modificare |modificare sursă]
Ermoupolis, pe insulaSyros⁠(d), capitalaCicladelor.

Organizația statistică oficială a Greciei esteAutoritatea Statistică Elenă⁠(en)[traduceți] (ELSTAT), conform căreia populația Greciei în 2011 era de 10.815.197 de locuitori.[163] Societatea grecească este destul de omogenă, 94% din populație fiind formată din etnicigreci vorbitori delimbă greacă. Rata natalității în 2003 se ridica la 9,5 la mia de locuitori, semnificativ mai redusă decât cea de 14,5 la mia de locuitori în 1981. În același timp, rata mortalității a crescut ușor de la 8,9 la mia de locuitori în 1981 la 9,6 în 2003.

Societatea greacă s-a schimbat rapid în ultimele decenii. Rata fertilității în scădere a dus la o creștere a vârstei mediane, ceea ce coincide cuîmbătrânirea demografică a Europei⁠(en)[traduceți] în ansamblu. În 2001, 16,71% din populație avea cel puțin 65 de ani, 68,12% era între 15 și 64 de ani, iar 15,18% erau de până în 14 ani.[164] Rata căsătoriilor a scăzut constant de la aproape 71 la mia de locuitori în 1981 până în 2002, crescând ușor în 2003 la 61 la mia de locuitori și scăzând din nou la 51 în 2004.[164] Rata divorțurilor a crescut și ea – de la 191,2 la mia de căsătorii în 1991 la 239,5 la mia de căsătorii în 2004.[164] Ca urmare, familia greacă medie este mai mică și mai vârstnică decât în generațiile anterioare.

Orașele

[modificare |modificare sursă]

Aproape două treimi din greci trăiesc în zone urbane. Cele mai mari și mai influente centre metropolitane ale Greciei suntAtena șiSalonic, cu populații metropolitane de circa 4 milioane și respectiv un milion de locuitori. Alte orașe cu populație urbană de peste 100.000 de locuitori suntPatras,Heraklion,Larissa,Volos,Rhodos,Ioannina,Chania șiChalcis.[165]

Tabelul de mai jos conține o listă cu cele mai mari orașe din Grecia după populația din zona lor urbană contiguă; care nu sunt nici formate din numeroase comune, evident în cazurile Atenei și Salonicului, sau conținute într-o comună mai mare, caz evident la majoritatea orașelor mai mici din țară. Cifrele provin din rezultatele preliminare ale recensământului din mai 2011.


 v  d  m Cele mai mari orașe dinGrecia
Autoritatea Statistică Elenă⁠(en)[traduceți], recensământul din 2011[96]
LocNumele orașuluiRegiunePop.LocNumele orașuluiRegiunePop.
Atena
Atena

Thessaloniki
Thessaloniki

1AtenaAttica3.074.16011AgrinioGrecia de Vest93.930Patras
Patras

Heraklion
Heraklion

2ThessalonikiMacedonia Centrală790.82412KateriniMacedonia Centrală86.170
3PatrasGrecia de Vest214.58013TrikalaTesalia80.900
4HeraklionCreta173.45014SerresMacedonia Centrală76.240
5LarissaTesalia163.38015LamíaGrecia Centrală74.720
6VolosTesalia144.42016AlexandroupoliMacedonia de E./Tracia72.750
7RodosEgeea de Sud118.62317KozaniMacedonia de Vest70.420
8IoanninaEpir111.74018KavalaMacedonia de E./Tracia70.360
9ChaniaCreta108.31019KalamataPeloponez70.130
10ChalcisGrecia Centrală102.42020VeriaMacedonia Centrală66.630

Migrația

[modificare |modificare sursă]
Hartă ce evidențiază cele 50 de țări cu cele mai mari comunități ale diasporei grecești.

De-a lungul secolului al XX-lea, milioane de greci au emigrat înStatele Unite,Regatul Unit,Australia,Canada șiGermania, constituind o numeroasă diaspora. Migrația netă a început să devină pozitivă începând cu anii 1970, dar până la începutul anilor 1990, principalul influx a fost cel al foștilor emigranți reveniți în țară.[166]

Un studiu al Observatorului Mediteranean pentru migrație susține că recensământul din 2001 a înregistrat 762.191 de persoane fără cetățenie greacă ce trăiau în Grecia, ceea ce ar constitui circa 7% din totalul populației. Dintre rezidenții străini, 48.560 erau cetățeni ai altor state din UE sau dinEuropean Free Trade Association și 17.426 erau ciprioți cu statut privilegiat. Majoritatea provin din țări est-europene extracomunitare: Albania (56%), Bulgaria (5%) și România (3%), în timp ce imigranții din statele fostei URSS (Georgia, Rusia, Ucraina, Moldova, etc.) compuneau 10% din total.[167]

Cea mai mare aglomerare de populație de imigranți extracomunitari se află în marile centre urbane, în principal în Atena, cu 132.000 de imigranți, adică 17% din populația locală, urmată de Salonic, cu 27.000 de imigranți, adică 7% din populația locală. Există și un număr considerabil de etnici greci cetățeni străini proveniți din minoritățile grecești din Albania și din fosta Uniune Sovietică.[166]

Grecia, împreună cuItalia și cu Spania, se confruntă cu un mare influx de imigranți ilegali ce încearcă să pătrundă în UE prin țară. Imigranții ilegali ce pătrund în Grecia o fac mai ales pe la frontiera cuTurcia de perâul Evros. În 2012, majoritatea imigranților ilegali ce intrau în Grecia proveneau dinAfganistan, urmați depakistanezi și persoane dinBangladesh.[168] Începând din 2012, operațiuni polițienești cotidiene pe scară largă (denumite „Xenios Zeus”) au loc în Atena și în alte mari orașe grecești pentru detenția imigranților ilegali.

Religia

[modificare |modificare sursă]
MănăstirileMeteora dinTesalia
Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul⁠(en)[traduceți],Patmos

Constituția Greciei recunoaștecreștinismul ortodox drept religie „predominantă” în țară, garantând însă libertatea religioasă pentru toată lumea.[81] Guvernul grec nu ține statistici privind grupurile religioase și la recensăminte nu se înregistrează afilierea religioasă. Conform Departamentului de Stat american, circa 97% din cetățenii greci se identifică drept creștini ortodocși.[169]

Într-un sondajEurobarometru efectuat în 2010 deEurostat, 79% din cetățenii greci au răspuns că „cred că există un Dumnezeu”.[170] Conform altor surse, 15,8% din greci se autodescriu drept „foarte religioși”, cel mai ridicat procent din toate țările europene. Acest sondaj a găsit și că doar 3,5% nu au mers niciodată la biserică, față de 4,9% în Polonia și 59,1% în Cehia.[171]

Estimări aleminorității musulmane⁠(en)[traduceți], aflată mai ales înTracia, se înscriu între 98.000 și 140.000,[169][172] (circa 1%) în timp ce comunitatea de imigranți musulmani numără între 200.000 și 300.000. Imigranții albanezi în Grecia sunt de regulă asociați religiei musulmane, deși majoritatea sunt nereligioși.[173] DupăRăzboiul Greco Turc din 1919–1922 și în urmatratatului de la Lausanne din 1923, Grecia și Turcia au convenit asupra unuitransfer de populație pe baza identității religioase și culturale. Circa 500.000 de musulmani din Grecia, predominantturci, dar și musulmani de alte etnii, au părăsit țara în schimbul sosirii a circa 1.500.000 de greci dinAsia Mică.[174]

Religiozitatea în Grecia (2001)[175]
Ortodoxie
98%
Islam
1.3%
Altele
0.7%
Religiozitatea în Grecia (2010)[170]
Credința în Dumnezeu
79%
Credința într-un spirit sau forță vitală
16%
Fără credință
4%

Iudaismul a existat în Grecia de peste 2.000 de ani.Evreii sefarzi aveau o numeroasă prezență în orașulSalonic (în 1900, circa 80.000 de evrei, adică majoritatea populației),[176] dar astăzi comunitatea evreiască din Grecia, care a supraviețuit ocupației germane șiHolocaustului din timpul celui de al Doilea Război Mondial, este estimată la circa 5.500 de persoane.[169][172]

Biserica Romano-Catolică are circa 50.000 de credincioși în rândul cetățenilor greci[169][172] și comunitatea de imigranți romano-catolici numără circa 200.000 de persoane.[169] Dintre grecii ortodocși, circa 500.000 suntortodocși de rit vechi⁠(en)[traduceți].[172] Protestanții, în care se includBiserica Evanghelică Greacă⁠(en)[traduceți] șibisericile evanghelice libere⁠(en)[traduceți], au circa 30.000 de credincioși.[169][172] Bisericile penticostale ale Sinodului Grec al Bisericii Apostolice au 12.000 de membri.[177] Ca număr de biserici, cea mai mare congregație protestantă din Grecia esteBiserica Apostolică Liberă a Rusaliilor⁠(en)[traduceți], cu 120 de biserici.[178] Nu există statistici oficiale despre numărul de credincioși ai acestui cult, dar Biserica Ortodoxă Greacă estimează numărul lor la 20.000.[179]Martorii lui Iehova afirmă că au 28.859 de membri activi.[169][172][180]

Câteva mii de greci practicăreconstrucționismul politeistic grecesc⁠(en)[traduceți] (credința în vechii zei greci).[181]

Limbi

[modificare |modificare sursă]
Distribuția principalelor arii dialectale ale limbii grece moderne.
Regiuni cu prezență tradițională a altor limbi decât greaca. Astăzi, greaca este limba dominantă în toată țara.[182][183][184][185][186][187]

Primele dovezi textuale ale limbii grece datează din secolul al XV-lea î.e.n., de la scriereaLiniar B asociatăcivilizației miceniene. Greaca a devenit olingua franca vorbită pe scară largă în lumea mediteraneană și dincolo de aceasta înAntichitatea Clasică, și avea să devină ulterior limbă oficială în Imperiul Bizantin.

În secolele al XIX-lea și al XX-lea, a existat o dispută majoră despre care ar trebui să fie limbă oficială a greciei – Katharevousa⁠(en)[traduceți] arhaică, creată în secolul al XOX-lea și utilizată ca limbă literară, saudemotica⁠(en)[traduceți], forma evoluată natural dingreaca bizantină și vorbită în popor. Disputa a fost tranșată în 1976, când demotica a devenit unica variantă oficială a limbii grecești, iar Katharevousa a încetat să mai fie folosită.

Astăzi, Grecia este relativ omogenă din punct de vedere lingvistică, o mare majoritate a populației autohtone folosind greaca drept limbă maternă sau chiar unică limbă. În cadrul populației elenofone, vorbitoriidialectului distinct pontic⁠(en)[traduceți] au venit în Grecia din Asia Mică dupăGenocidul Grecilor și constituie un grup important.

Minoritatea musulmană din Tracia, circa 0,95% din populația totală, constă din vorbitori deturcă,bulgară (pomaci)[187] șiromani. Romani este vorbită și deromii creștini din alte părți ale țării. Alte limbi minoritare sunt vorbite și de populații minoritare din diferite părți ale țării. Utilizarea lor a scăzut drastic de-a lungul secolului al XX-lea prin asimilarea de către majoritatea elenofonă. Astăzi, ele mai sunt vorbite în principal de către vârstnici și sunt pe cale de dispariție. Aceasta este valabilă pentruarvaniți, o minoritate vorbitoare dealbaneză aflată mai ales în zonele rurale din jurul Atenei, ca și pentruaromâni șimegleniți, grupuri denumite colectivvlahi, a căror limbă este apropiată deromână și care trăiau în zonele montane din Grecia centrală. Membrii acestor grupuri se identifică cel mai adesea din punct de vedere etnic ca greci[188] și astăzi vorbesc cel puțin și limba greacă.

În preajma frontierei nordice a Greciei există și niște grupuri vorbitoare de limbi slave, denumite localslavomacedoneană, majoritatea identificându-se etnic ca greci. Dialectele lor pot fi clasificate din punct de vedere lingvistic ca forme alelimbii macedonene sau alebulgarei.[189] Se estimează că după schimburile demografice din 1923, regiunea istorică grecească Macedonia avea între 200.000 și 400.000 de vorbitori de limbi slave.[74] Comunitatea evreiască din Grecia vorbește tradiționalladino (iudeo-spaniolă), astăzi vorbită de doar câteva mii de persoane.

Educația

[modificare |modificare sursă]
Academia Ionică⁠(en)[traduceți] dinCorfu, prima instituție academică a Greciei moderne.
Academia din Atena⁠(en)[traduceți] este academia națională a Greciei, și cea mai înaltă instituție de cercetări din țară.

Educația obligatorie în Grecia cuprinde școlile primare (Δημοτικό Σχολείο,Dimotikó Scholeio) și gimnaziul (Γυμνάσιο). Grădinițele (Παιδικός σταθμός,Paidikós Stathmós) sunt populare dar nu sunt obligatorii decât de la 4 ani în sus, fiind denumiteΝηπιαγωγείο,Nipiagogeío. Copiii încep școala primară la 6 ani și ea durează alți șase. Gimnaziul începe la 12 ani și durează trei ani.

Școlile secundare grecești sunt fie licee unificate (Γενικό Λύκειο,Genikό Lykeiό), fie școli tehnice sau vocaționale (Τεχνικά και Επαγγελματικά Εκπαιδευτήρια, "TEE"). Unele instituții de învățământ vocațional (Ινστιτούτα Επαγγελματικής Κατάρτισης, "IEK") oferă o educație formală neclasificată. Ele pot accepta atât absolvenți de gimnaziu, fie absolvenți de liceu, acestea nu sunt clasificate în cadrul vreunui nivel de educație.

Conform Legii-Cadru (3549/2007), învățământul superior public se desfășoară în „cele mai înalte instituții de învățământ” (Ανώτατα Εκπαιδευτικά Ιδρύματα,Anótata Ekpaideytiká Idrýmata, "ΑΕΙ") și constă din două sectoare paralele: sectorul universitar (universități, politehnici, școli de artă și universități deschise) și sectorul tehnologic (Instituțiile de Învățământ Tehnologic și Școala de Educație Pedagogică și Tehnologică). Există și instituții de învățământ superior private, ce oferă cursuri orientate vocațional de scurtă durată (2 până la 3 ani), care funcționează sub autoritatea altor ministere. Studenții sunt admiși în aceste instituții în funcție de rezultatele lor la examinările naționale care au loc după terminarea celui de al treilea an de liceu. Studenții în vârstă de peste 20 de ani pot fi admiși și laUniversitatea Elenă Deschisă⁠(en)[traduceți] printr-o formă de loterie.Universitatea Capodistriană din Atena este cea mai veche universitate din estul Mediteranei.

Sistemul de învățământ grecesc cuprinde și grădinițe, școli primare și gimnaziale speciale pentru persoane cu nevoi speciale sau cu dificultăți de învățare. Există și gimnazii și licee specializate în domeniile muzical, teologic și sportiv.

Sistemul sanitar

[modificare |modificare sursă]
Spitalul GeneralIaso alTesaliei

În Grecia funcționează un sistem sanitar universal. Într-un raport din 2000 alOMS, acest sistem a fost clasat pe locul 14 din 191 de țări studiate.[190] Într-un raport din 2013 al OrganizațieiSalvați Copiii, Grecia a fost plasată pe locul 19 (din 176 de țări) la capitolul situației mamelor și copiilor nou-născuți.[191] În 2010, existau în toată țara 138 de spitale cu 31.000 de paturi, dar la 1 iulie 2011, Ministerul Sănătății și Solidarității Sociale a anunțat un plan de reorganizare administrativă a lor, în 77 de instituții spitalicești cu 36.035 de paturi, ca reformă necesară cu scopul reducerii cheltuielilor și ridicării standardelor de îngrijire medicală.[192] Cheltuielile sanitare în Grecia reprezentau 9,6% din PIB în 2007 conform unui raport din 2011 alOECD, puțin peste media OECD de 9,5%.[193] Țara are cel mai mare raport de medici la mia de locuitori din toate țările OECD.[193]

Speranța de viață în Grecia este de 80,3 ani, peste media OECD de 79,5,[193] și una din cele mai mari din lume. InsulaIcaria⁠(d) are cel mai mare procentaj de nonagenari din lume; aproximativ 33% din locuitorii insulei trăiesc până după vârsta de 90 de ani.[194] Autorul cărțiiBlue Zone⁠(d),Dan Buettner⁠(en)[traduceți] a scris înThe New York Times un articol despre longevitatea icarienilor, cu titlul „The Island Where People Forget to Die”.[195] Raportul OCDE pe 2011 a arătat că Grecia are cel mai mare procent de fumători zilnici adulți din toate cele 34 de state membre ale OCDE.[193] Rata obezității este de 18,1%, peste media OECD de 15.1%, dar considerabil mai puțin decât cea din Statele Unite, de 27,7%.[193] În 2008, Grecia are cea mai mare rată a percepției unei bune sănătăți din OCDE, de 98,5%.[196] Rata mortalitații infantile este una dintre cele mai mici din lumea dezvoltată, cu 3,1 decese la 1.000 de nașteri.[193]

Cultura

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Cultura Greciei

Cultura Greciei a evoluat în câteva mii de ani, începând cuGrecia miceniană și continuând cel mai notabil cuGrecia Clasică, de-a lungul influențeiImperiului Roman cu continuarea sa în Răsărit de cătreImperiul Bizantin. Alte culturi și popoare, cum ar fistatele latin și franc,Imperiul Otoman,Republica Venețiană,Republica Genoveză și chiarImperiul Britanic și-au lăsat amprenta asupra culturii grecești moderne, deși istoricii crediteazăRăzboiul Grec de Independență ca principal moment de revitalizare a Greciei și dată de naștere a unei entități culturale moderne.

Teatru

[modificare |modificare sursă]
Teatrul antic din Epidaurus continuă să fie folosit pentru interpretarea de piese antice grecești.
Nobile Teatro di San Giacomo di Corfù⁠(en)[traduceți], primul teatru și operă din Grecia modernă, locul unde s-a interpretat prima operă pe un libret exclusiv grecesc, „Candidatul Parlamentar” deSpyridon Xyndas⁠(en)[traduceți].

Arta teatrală s-a născut în Grecia.Orașul-stat anticAtena, care a devenit o importantă putere culturală, politică și militară în această perioadă, a fost centrul principal unde s-a practicat această artă, unde a fost instituționalizată ca parte a unui festival denumitDionysia⁠(en)[traduceți], în cinstea zeulul grecDionis. Tragedia (sfârșitul secolului al VI-lea î.e.n.), comedia (486 î.e.n.) și satira au fost cele trei specii ale genului dramatic apărute aici.

În perioada bizantină, arta dramatică a scăzut mult. Marios Ploritis arată că unica formă care a supraviețuit a fost teatrul popular (Mimos șiPantomimos), în ciuda ostilității autortităților.[197] Ulterior, în perioada dominației otomane, principala artă dramatică practicată a fostKaragiozis⁠(d). Renașterea care a dus la teatrul grecesc modern a avut loc înCreta Venețiană⁠(en)[traduceți]. Dramaturgi importanți au fostVitsentzos Kornaros șiGeorgios Chortatzis.

Teatrul grecesc modern a apărut dupăindependență, la începutul secolului al XIX-lea, și a fost influențat la început de teatrul și melodramaheptaneziene, și de opera italiană.Nobile Teatro di San Giacomo di Corfù⁠(en)[traduceți] a fost primul teatru și operă din Grecia modernă și locul unde a fost interpretată prima operă grecească,Candidatul parlamentar deSpyridon Xyndas⁠(en)[traduceți] (după unlibret exclusiv grecesc). La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, teatrul atenian a fost dominat de teatru de revistă, comedii muzicale, operete și nocturne, iar dramaturgi remarcabili au fostSpyridon Samaras⁠(en)[traduceți],Dionysios Lavrangas⁠(en)[traduceți],Theophrastos Sakellaridis⁠(en)[traduceți] și alții.

Teatrul Național al Greciei⁠(en)[traduceți] a fost înființat în 1880. Dramaturgi moderni cunoscuți suntGregorios Xenopoulos⁠(en)[traduceți],Nikos Kazantzakis,Pantelis Horn⁠(en)[traduceți],Alekos Sakellarios⁠(en)[traduceți] șiIakovos Kambanelis⁠(en)[traduceți], iar cei mai cunoscuți actori suntCybele Andrianou⁠(en)[traduceți],Marika Kotopouli,Aimilios Veakis⁠(en)[traduceți],Orestis Makris⁠(en)[traduceți],Katina Paxinou,Manos Katrakis⁠(en)[traduceți] șiDimitris Horn⁠(en)[traduceți]. Regizori importanți suntDimitris Rontiris⁠(en)[traduceți],Alexis Minotis⁠(en)[traduceți] șiKarolos Koun⁠(en)[traduceți].

Filosofia

[modificare |modificare sursă]
Statuia luiSocrate din fațaAcademiei Atenei⁠(en)[traduceți].
Bustul luiPlaton. „Cea mai sigură caracterizare a tradiției filosofice europene este că ea constă dintr-un șir de note de subsol pe lângăPlaton.” (Alfred North Whitehead,Process and Reality⁠(d), 1929).

Tradițiile filosofice occidentale au început înGrecia Antică în secolul al VI-lea î.e.n. Primii filosofi sunt denumiți „presocratici”, ceea ce arată că au fost înainte deSocrate, ale cărui contribuții marchează un punct de cotitură în gândirea occidentală. Presocraticii proveneau din coloniile estice și vestice grecești, și s-au păstrat doar fragmente din operele lor originale, în unele cazuri doar câte o singură propoziție.

Odată cu Socrate a început o nouă perioadă filosofică. Ca șisofiștii, el respingea întru totul speculațiile fizice pe care le lansau predecesorii săi, și a pornit de la gândurile și părerile oamenilor. Aspecte din filosofia lui Socrate au fost unificate dePlaton, care le-a combinat cu numeroase principii stabilite de filosofi mai vechi, dezvoltând acest sistem complet.

Aristotel dinStagira, cel mai important discipol al lui Platon, împarte cu dascălul său titlul de cel mai mare filosof al antichității. Dar în timp ce Platon încercase să elucideze și să explice lucruri din punctul de vedere suprasenzorial al formei, elevul său a preferat să înceapă de la faptele provenite din experiență. Cu excepția acestor trei mari filosofi greci, alte mari școli filosofice grecești cu alți fondatori au fost în antichitatestoicismul,epicurianismul,scepticismul șineoplatonismul.[198]

Filosofia bizantină se referă la ideile filosofice distinctive ale înțelepților dinImperiul Bizantin, mai ales între secolele al VIII-lea și al XV-lea. Ea se caracterizează printr-o perspetivăcreștină, dar una care poate extrage idei direct din textele grecești ale luiPlaton,Aristotel și din ale neoplatoniștilor.

În perioada modernă,diafotismos⁠(en)[traduceți] (îngreacăΔιαφωτισμός, „iluminarea”) a fost expresia greacă ailuminismului și a ideilor sale filosofice și politice. Reprezentanți notabili au fostAdamantios Korais,Rigas Feraios șiTheophilos Kairis⁠(en)[traduceți].

Literatura

[modificare |modificare sursă]
Adamantios Korais, umanist creditat cu punerea bazelor literaturii grecești moderne, figură de marcă a iluminismului grecesc.
Giorgos Seferis, laureat alPremiului Nobel pentru Literatură (1963).

Literatura greacă poate fi împărțită în trei mari categorii corespunzând a trei mari perioade: antică, bizantină și modernă.

La începutul literaturii grecești stau cele două opere monumentale ale luiHomer:Iliada șiOdiseea. Deși există diferite datări istorice, ele apăruseră deja pe la 800 î.e.n. sau puțin după. În perioada clasică au apărut multe dintre speciile literare occidentale:poezia lirică,oda,pastorala,elegia,epigrama; teatrul decomedie șitragedie;istoriografia,retorica, dialectica filosofică, și tratatul filosofic au apărut toate în această perioadă. Cei mai mari poeți lirici au fostSappho șiPindar.

Dintre sutele de tragedii scrise și jucate în perioada clasică, s-au păstrat doar nu număr restrâns de piese ce provin de la trei autori:Eschil,Sofocle șiEuripide. Piesele ce au rămas de laAristofan sunt și ele o valoroasă comoară comică, în timp ceHerodot șiTucidide sunt doi dintre cei mai influenți istorici ai vremii.

Literatura bizantină a fost scrisă în dialectele atic, medieval și timpuriu modern ale limbii grecești, și este expresia vieții intelectuale a grecilor bizantini în Evul Mediu creștin.

Literatura greacă modernă este scrisă în greaca modernă și își trage originile din operele bizantine ale secolului al XI-lea. Poezia renascentistă cretanăErotokritos⁠(en)[traduceți] este fără îndoială capodopera acestei perioade în literatura greacă. Este o baladă cavelerească în versuri scrisă pe la 1600 deVitsentzos Kornaros (1553–1613). Ulterior, în perioada iluminismului grecesc (Modern Greek Enlightenment⁠(d)), scriitori caAdamantios Korais șiRigas Feraios au pregătitRăzboiului de Independență (1821–1830).

Principalele figuri literare ale Greciei moderne suntDionysios Solomos⁠(en)[traduceți],Andreas Kalvos,Angelos Sikelianos,Emmanuel Rhoides⁠(en)[traduceți],Kostis Palamas⁠(en)[traduceți],Penelope Delta⁠(en)[traduceți],Yannis Ritsos,Alexandros Papadiamantis,Nikos Kazantzakis,Andreas Embeirikos⁠(en)[traduceți],Kostas Karyotakis,Gregorios Xenopoulos⁠(en)[traduceți],Constantin Cavafy șiDemetrius Vikelas. Doi autori greci au primitPremiul Nobel pentru Literatură:George Seferis în 1963 șiOdysseas Elytis în 1979.

Cinematografia

[modificare |modificare sursă]
RegizorulTheodoros Angelopoulos⁠(en)[traduceți], laureat al premiuluiPalme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes din 1998.

Cinematografia a apărut în Grecia pentru prima oară în 1896, dar primul cinematograf a fost deschis publicului în 1907. În 1914, a fost înființatăCompania de Filme Asty și a început turnarea de filme de lung metraj.Golfo (Γκόλφω), o celebră și clasică poveste de dragostea, este considerat a fi primul film artistic grecesc, deși fuseseră turnate anterior și alte producții minore și buletine de știri. În 1931,Orestis Laskos⁠(en)[traduceți] a regizatDaphnis și Chloe (Δάφνις και Χλόη), cu prima scenă nud din istoria cinematografiei europene; a fost și primul film grecesc difuzat în străinătate. În 1944,Katina Paxinou a primitPremiul Academiei Americane pentru cea mai bună actriță în rol secundar pentru rolul său din filmulPentru cine bat clopotele.

Anii 1950 și începutul anilor 1960 sunt considerați a fi o epocă de aur a filmului grecesc. Regizori și actori ai acestei epoci au fost recunoscuți ca figuri istorice importante în Grecia și au dobândit renume internațional:Irene Papas,Melina Mercouri,Mihalis Kakogiannis,Alekos Sakellarios⁠(en)[traduceți],Nikos Tsiforos⁠(en)[traduceți],Iakovos Kambanelis⁠(en)[traduceți],Katina Paxinou,Nikos Koundouros⁠(en)[traduceți],Ellie Lambeti⁠(en)[traduceți] și alții. Se realizau pe atunci peste șaizeci de filme pe an, majoritatea cu elemente de film noir. Sunt cunoscute filmeleΗ κάλπικη λίρα (1955, în regia luiGiorgos Tzavellas⁠(en)[traduceți]),Πικρό Ψωμί (1951, regizat de Grigoris Grigoriou),O Drakos⁠(en)[traduceți] (1956, regizat deNikos Koundouros⁠(en)[traduceți]),Stella⁠(en)[traduceți] (1955, regizat de Cacoyannis după un scenariu de Kampanellis).

Cacoyannis a regizat șiZorba grecul cu Anthony Quinn în rolul principal, nominalizat la Oscarul pentru cea mai bună regie, cel mai bun scenariu adaptat și cel mai bun film.Finos Film⁠(en)[traduceți] a contribuit la această perioadă cu filme cum ar fiΛατέρνα, Φτώχεια και Φιλότιμο,Madalena⁠(en)[traduceți],Η Θεία από το Σικάγο⁠(en)[traduceți],Το ξύλο βγήκε από τον Παράδεισο și multe altele. În anii 1970 și 1980,Theo Angelopoulos⁠(en)[traduceți] a regizat o serie de filme notabile și apreciate. Filmul săuEternitatea și încă o zi a câștigatPalme d'Or și Premiul Juriului Ecumenic laFestivalul de Film de la Cannes din 1998.

Diaspora grecească a dat și ea lumii cineaști de renume mondial, între care francezul de origine greacăCosta-Gavras și americaniiElia Kazan,John Cassavetes șiAlexander Payne.

Bucătăria

[modificare |modificare sursă]
Salată grecească⁠(en)[traduceți]

Bucătăria grecească este una cu specific mediteranean, și în cadrul ei, o tradiție culinară foarte reprezentativă este cea cretană.[199] Bucătăria grecească folosește ingrediente proaspete pe care le integrează în diferite feluri de mâncare tradiționale locale, cum ar fimusacaua,stifado,salata grecească⁠(en)[traduceți], fasolada (un fel de iahnie fără carne),spanakopita⁠(en)[traduceți] (plăcinte cu spanac) șifrigărui (denumitesouvlaki). Unele feluri de mâncare pot fi identificate ca având originile în Grecia Antică, așa cum este cazul cuskordalia (un piureu gros de nuci, migdale, usturoi pisat și ulei de măsline), supa delinte,Retsina⁠(d) (vin alb sau rosé cu aromă de rășină de brad) și pasteli (batoane cu susan copt cu miere). În toată Grecia, oamenii mănâncă din vase mici, denumitemeze⁠(en)[traduceți] cu diverse sosuri, cum ar fitzatziki⁠(en)[traduceți], caracatiță la grătar și pești mici,brânză feta⁠(en)[traduceți],dolmades⁠(en)[traduceți] (sarmale în foi de viță cu umplutură din orez, coacăze și muguri de brad), diverse legume uscate,măsline și brânză.uleiul de măsline se adaugă la aproape orice fel de mâncare.

Deserturile dulci sunt exemplificate degalaktoboureko⁠(fr)[traduceți], și băuturile locale suntouzo⁠(d),Metaxa⁠(d) și o diversitate de vinuri între care și retsina. Bucătăria grecească variază mult o zonă la alta în interiorul continentului și de la insulă la insulă. Utilizează unele arome mai mult ca în alte bucătării mediteraneene:oregano,mentă, usturoi,ceapă,mărar și frunze dedafin. Alte ierburi și condimente utilizate suntbusuiocul,cimbrul și semințele defenicul. Numeroase rețete grecești, mai ales din zonele nordice ale țării, utilizează în combinație cu carnea în tocană condimente „dulci”, cum ar fiscorțișoara șicuișoarele.

Muzica și dansul

[modificare |modificare sursă]
Maria Callas, una dintre cele mai cunoscute și influente cântărețe deoperă ale secolului al XX-lea.
Mikis Theodorakis (dreapta), unul dintre cei mai populari și mai importanți compozitori greci.

Muzica vocală grecească are origini în vremurile antichității în care coruri mixte cântau la spectacole, sărbători sau în ceremonii religioase. Instrumentele din acea perioadă erauaulos⁠(en)[traduceți] șilira cu corzi ciupite, mai ales varianta denumităkithara⁠(en)[traduceți]. Muzica a jucat un rol important în sistemul de educație în Grecia Antică. Băieții învățau muzica de la șase ani. Alte influențe ulterioare, dinImperiul Roman, Orientul Mijlociu șiImperiul Bizantin și-au pus și ele amprenta pe muzica grecească.

Dansatoricretani de muzică tradițională.
Rebetes⁠(en)[traduceți] din Karaiskaki,Pireu (1933). La stânga,Markos Vamvakaris⁠(en)[traduceți] cu bouzouki, la mijlocGiorgos Batis⁠(en)[traduceți] cu chitară.

Deși noua tehnică polifonică se dezvolta deja în Occident,Biserica Ortodoxă s-a opus oricărei schimbări. De aceea,muzica bizantină a rămas monofonică și fără vreo formă de acompaniament instrumental. Ca urmare, și în ciuda anumitor tentative ale unor cântăreți greci (ca Manouel Gazis, Ioannis Plousiadinos sau cipriotul Ieronimos o Tragoudistis), muzica bizantină a fost privată de elementele care în Occident încurajaseră o dezvoltare neîngrădită a artei. Această metodă care a păstrat muzica departe de polifonie, împreună cu secole de cultură continuă, au permis muzicii monofone să se dezvolte.

Împreună cu cântecul (bisericesc) bizantin, grecii au cultivat șicântecul popular⁠(en)[traduceți] împărțit în două cicluri, celakritic⁠(en)[traduceți] și celklephtic. Cântecul acritic a apărut între secolele al IX-lea și al X-lea și exprima viața și greutățileakriților (grăniceri) Imperiului Bizantin, cele mai bine cunoscute fiind poveștile asociate cuDigenes Akritas. Ciclul klephtic a apărut între perioada bizantină târzie șiRăzboiul de Independență. Acesta din urmă, împreună cu cântecele istorice,paraloghes (balade), cântecele de dragoste,mantinadele⁠(en)[traduceți], cântecele de nuntă, cântecele de exil și bocetele exprimau viața grecilor. Există o unitate între lupta poporului grec pentru libertate, bucuriile și regretele lor și atitudinea lor față de dragoste și față de moarte.

Kantádhes-urile (καντάδες 'serenade'; sing.: καντάδα) heptanezane au devenit strămoșul cântecului grec modern, influențându-i dezvoltarea. În prima parte a secolului următor, mai mulți compozitori greci au continuat să împrumute elemente din stilul heptanezan. Cele mai populare cântece din perioada 1870–1930 erau așa-numitele serenade ateniene, și cântecele interpretate pe scenă (επιθεωρησιακά τραγούδια „cântece de teatru de revistă”) în teatre de revistă,operete șinocturne⁠(en)[traduceți] care dominau scena teatrelor din Atena.

Rebetiko, la început o muzică asociată cu clasele de jos, dar apoi (și mai ales dupăschimbul de populație între Grecia și Turcia) a ajuns la o acceptare mai generală pe măsură ce asperitățile caracterului său evident subcultural au fost cizelate, uneori până la a deveni de nerecunoscut. El a stat la baza a ceea ce mai târziu a devenitlaïkó (cântec din popor). Cei mai cunoscuți artiști ai genului sunt Apostolos Kaldaras,Grigoris Bithikotsis⁠(en)[traduceți],Stelios Kazantzidis⁠(en)[traduceți],George Dalaras⁠(en)[traduceți],Haris Alexiou⁠(en)[traduceți] șiGlykeria.

În ce privește muzica clasică, prinInsulele Ionice (aflate sub guvernare și influență occidentală) au fost introduse marile progrese ale muzicii clasice din Europa de Vest către grecii de pe continent. Regiunea este notabilă pentru nașterea primii școli de muzică clasică grecească (Școala Ionică sau Heptanezană⁠(en)[traduceți], îngreacăΕπτανησιακή Σχολή), înființată în 1815. Reprezentați de marcă ai genului suntNikolaos Mantzaros⁠(en)[traduceți],Spyridon Xyndas⁠(en)[traduceți],Spyridon Samaras⁠(en)[traduceți] șiPavlos Carrer⁠(en)[traduceți].Manolis Kalomiris⁠(en)[traduceți] este considerat fondatorul școlii naționale muzicale grecești.

În secolul al XX-lea, compozitorii greci au avut un impact important asupra dezvoltării muzicii clasice moderne și de avangardă, cu figuri caIannis Xenakis,Nikos Skalkottas⁠(en)[traduceți] șiDimitri Mitropoulos⁠(en)[traduceți]. În același timp, compozitori și muzicieni caMikis Theodorakis,Manos Hatzidakis⁠(en)[traduceți],Eleni Karaindrou⁠(en)[traduceți],Vangelis șiDemis Roussos au căpătat admiratori pe plan internațional, muzica lor incluzând coloane sonore de film, cum ar fiZorba grecul,Serpico,Niciodată duminica⁠(en)[traduceți],America America,Eternitatea și încă o zi,Care de foc. Compozitori americani de origine greacă suntYanni⁠(en)[traduceți] șiBasil Poledouris⁠(en)[traduceți]. Între muzicienii și cântăreții notabili în domeniul operei și muzicii clasice din secolele al XX-lea și al XXI-lea se numărăMaria Callas,Nana Mouskouri,Mario Frangoulis⁠(en)[traduceți],Leonidas Kavakos⁠(en)[traduceți],Dimitris Sgouros⁠(en)[traduceți] și alții.

Sport

[modificare |modificare sursă]
Spiridon Louis⁠(en)[traduceți] intrând peStadionul Panathenaic⁠(en)[traduceți] la sfârșitul maratonului de laJocurile Olimpice de Vară 1896.
Grecia a câștigat medalia de argint laCampionatul Mondial de Baschet 2006⁠(en)[traduceți] după o memorabilă victorie cu 101–95 împotrivaSUA⁠(en)[traduceți].

Grecia este locul de naștere alJocurilor Olimpice antice, atestate pentru prima oară în 776 î.e.n. laOlympia, și au găzduit de două oriJocurile Olimpice moderne,ediția inaugurală din 1896 șicea din 2004. Delegația greacă deschide fiecare paradă a națiunilor de la deschiderea Jocurilor Olimpice, întrucât este țara fondatoare a precursorului antic al competiției. Grecia este una dintre cele doar patru țări care au participat la toate Jocurile Olimpice de Vară. Câștigând în total 110 medalii (30 de aur, 42 de argint și 38 de bronz), Grecia se află pe locul 32 în clasamentul olimpic istoric pe medalii. Cea mai bună performanță a fost la prima ediție, când Grecia a terminat pe locul al doilea cu 10 medalii de aur.

Angelos Charisteas înscriind golul victoriei Greciei laFinala UEFA Euro 2004.

Echipa națională de fotbal, aflată în 2014 pe locul 12 mondial (și care înregistrase performanța maximă în 2008 și în 2011, când a fost pe locul 8),[200] a fost încoronată campioană a Europei laEuro 2004 la una dintre cele mai mari surprize din istoria competiției și a devenit una dintre cele mai de succes echipe naționale din fotbalul european, una dintre cele nouă câștigătoare aleCampionatului European.[201]Superliga Greciei este prima ligă a țării, în care participă optsprezece echipe, dintre care cele mai de succes suntOlympiacos,Panathinaikos șiAEK Atena.

Echipa națională de baschet a Greciei⁠(en)[traduceți] are o tradiție de excelență pe mai multe decenii, fiind considerată printre cele mai mari puteri ale baschetului mondial. În 2012, ea era pe locul 4 în lume și pe locul 2 în Europa.[202] Ea a câștigatCampionatul European de două ori în 1987 și în 2005,[203] și au ajuns în semifinale la două Campionate Mondiale, obținând locul al doilea în2006⁠(en)[traduceți], după o spectaculoasă victorie cu 101–95 contraechipei SUA⁠(en)[traduceți] în semifinale. Prima ligă internă de baschet,A1 Ethniki⁠(en)[traduceți], este formată din paisprezece echipem dintre cale cele mai titrate suntOlympiacos⁠(en)[traduceți],Panathinaikos⁠(en)[traduceți],Aris Salonic⁠(en)[traduceți] șiAEK Atena⁠(en)[traduceți]. Echipele de club elene sunt cele mai titrate din Europa în ultimii 25 de ani, câștigând 9Euroligi⁠(en)[traduceți] de la trecerea la noul format în 1988, nicio altă țară neavând mai mult de 4 titluri similare în această perioadă. În afara celor 9 Euroligi, echipele grecești au câștigat 3Triple Coroane⁠(en)[traduceți], 5Cupe Saporta⁠(en)[traduceți], 2Cupe Korać⁠(en)[traduceți] și untrofeu EuroCup Challenge.

Centrul Olimpic de Tenis din Atena⁠(en)[traduceți] laJocurile Olimpice de Vară 2004.

Echipa feminină de polo pe apă este și ea una din forțele mondiale ale acestui sport, campioană mondială în 2011 după victoria obținută pe terenul adversarelor contra Chinei. Ea a obținut și medaliile de argint în 2004, aurul la Liga Mondială din 2005 și medaliile europene de argint în 2010 și în 2012. Echipa similară masculină a ajuns pe locul trei mondial în 2005, învingând Croația în finala mică a Campionatelor Mondiale de Natație din 2005 desfășurate înCanada. Principalele ligi naționale sunt considerate a fi printre cele mai puternice campionate din poloul european, cluburile participante având și ele succes în competițiile europene. La masculin, Olympiacos a câștigat Liga Campionilor,[204] SuperCupa Europei șiTripla Coroană⁠(en)[traduceți] în 2002[205] devenind astfel primul club din istoria poloului pe apă care a câștigat toate competițiile la care a participat într-un singur an (campionatul grec, Cupa Grecia, Liga Campionilor și Supercupa Europei),[206] iarNC Vouliagmeni⁠(en)[traduceți] a câștigat în 1997 Cupa Cupelor. La feminin, echipele greceștiNC Vouliagmeni⁠(en)[traduceți],Glyfada NSC⁠(en)[traduceți], Olympiacos,Ethnikos Piraeus⁠(en)[traduceți]) sunt printre cele mai puternice din Europa, având la activ 4 Cupe ale Campionilor, trofee LEN și 2 Supercupe.

Echipa masculină de volei are două medalii de bronz, una la Campionatul European de Volei și alta la Liga Europeană de Volei, locul 5 olimpic și locul 6 la Campionatul Mondial. Campionatul grec este considerat unul dintre cele mai puternice de pe continent,Olympiacos⁠(en)[traduceți] fiind cea mai titrată echipă, cu cel mai mare număr de titluri naționale și singura echipă grecească care a câștigat titluri europene; ea a câștigat douăCupe CEV⁠(en)[traduceți], au fost de două ori finalistă aCEV Champions League și au jucat 12 semifinale în competițiile europene.Iraklis⁠(en)[traduceți] a avut și ea succes în competițiile europene, fiind de trei ori finalistă în Liga Campionilor.

Din alte sporturi,cricketul șihandbalul sunt populare înCorfu, respectiv înVeria.

Mitologia

[modificare |modificare sursă]
Zeus, zeul suprem dindodekatheon.

Numeroșii zei ai religiei Greciei antice, precum și eroii legendari aiepopeelor antice (Odiseea șiIliada), și evenimentele cărora le sunt protagoniști toți aceștia constituie ceea ce astăzi este denumit popular „mitologia greacă”. În afara rolului religios, mitologia vechilor greci juca și un rol cosmologic, încercând să explice formarea și funcționarea lumii.

Principalii zei ai grecilor antici erauDodekatheon (cei doisprezece zei), care trăiau, conform legendei, pe Muntele Olimp. Cel mai important dintre aceștia eraZeus, regele zeilor, căsătorit cuHera, care îi era și soră. Ceilalți zei greci erauDemetra,Hades,Ares,Poseidon,Atena,Dionis,Apollo,Artemis,Afrodita,Hefaistos șiHermes. În afara acestora, grecii mai aveau și alte credințe mistice, cum ar fi cele înnimfe, și în alte ființe magice.

Sărbători publice

[modificare |modificare sursă]
Procesiune aepitafului, înSâmbăta Mare

Conform legislației grecești, fiecare duminică a anului este o sărbătoare publică. În plus, există patru sărbători publice oficiale obligatorii: 25 martie (Ziua Independenței), a doua zi dePaște, 15 august (Adormirea Maicii Domnului) și 25 decembrie (Crăciunul). Alte două zile, 1 mai (Ziua Muncii) și 28 octombrie (Ziua Ohi), sunt reglementate prin lege ca sărbători opționale, dar de regulă angajații primesc liber. În Grecia mai există însă și alte sărbători declarate de Ministerul Muncii ca fiind obligatorii sau opționale. Lista lor se schimbă rar și nu s-a modificat în ultimele decenii, ea ducând numărul sărbătorilor legale din fiecare an la unsprezece.

Pe lângă sărbătorile naționale, există unele sărbători de nivel local, comunitar sau de grup profesional. De exemplu, multe comune au un sfânt protector, ziua sărbătoririi sale fiind onomastica comunei.

Între festivalurile importante se numărăCarnavalul de la Patras⁠(en)[traduceți],Festivalul de la Atena⁠(en)[traduceți] și diferite sărbători locale ale vinului. OrașulSalonic găzduiește și el mai multe evenimente, dintre care cel mai important esteFestivalul Internațional de Film de la Salonic.[207]

Patrimoniul mondial

[modificare |modificare sursă]

Patrimoniul mondial UNESCO cuprinde 17 obiective din Grecia. Două (Muntele Athos șiMeteora) sunt mixte culturale și naturale, restul fiind doar culturale:templul lui Apollo Epicurius de la Basae,Acropola din Atena,situl arheologic Delphi,orașul medieval Rodos,monumentele paleocreștine și bizantine din Salonic,sanctuarul lui Asklepios de la Epidaurus,situl arheologic Olympia,situl arheologic Mystras,Insula Delos,mănăstirile Daphni, Hosios Loukas și Nea Moni din Chios,Pythagoreionul și Heraionul din Samos,situl arheologic Aigai,siturile arheologice Mycenae și Tirnys, centrul istoric cu mănăstirea „Sfântul Ioan Teologul” și cu Peștera Apocalipsei de peInsula Patmos și orașul istoricCorfu.[208]

De asemenea, patrimoniul mondial intangibil cuprindetehnica cultivării masticului în insula Chios[209] și (element comun cu alte câteva țări)regimul alimentar mediteranean.[210]

Note de completare

[modificare |modificare sursă]
  1. ^La 14 august 1974, forțele grecești s-au retras din structura militară integrată aNATO în semn de protest față de ocuparea de către Turcia a Ciprului de Nord; Grecia a revenit în NATO în 1980.
  2. ^ Pentru o analiză diacronică a sistemului de partide din Grecia, veziPappas 2003, pp. 90–114. , care distinge trei tipuri separate de sisteme de partide care s-au dezvoltat în ordine consecutivă, și anume, un sistem cu partid predominant (din 1952 până în 1963), un sistem de pluralism polarizat (între 1963 și 1981), și un sistem cu două partide (din 1981).

Note bibliografice

[modificare |modificare sursă]
  1. ^„Surface water and surface water change”.Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD). Accesat în. 
  2. ^abcd„World Economic Outlook Database, April 2025”. Washington, D.C.:International Monetary Fund.. Accesat în. 
  3. ^„Income inequality, 2024”. Piraeus: Hellenic Statistical Authority.. Accesat în. 
  4. ^„Human Development Report 2025”(PDF) (în engleză).United Nations Development Programme.. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  5. ^abcdhttp://www.britannica.com/EBchecked/topic/244154/Greece/26430/Greek-history-since-World-War-IGreece, accesat în Lipsește sau este vid:|title= (ajutor)
  6. ^abcdBrockhaus Enzyklopädie, accesat în 
  7. ^https://www.statistics.gr/el/2021-census-res-pop-results Lipsește sau este vid:|title= (ajutor)
  8. ^„Greece: Government”.World Factbook.Central Intelligence Agency.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  9. ^Stats(PDF),UN 
  10. ^Chrēstos G. Kollias; Gülay Günlük-Șenesen; Gülden Ayman ().Greece and Turkey in the 21st Century: Conflict Or Cooperation : a Political Economy Perspective. Nova Publishers. p. 10.ISBN 978-1-59033-753-0. Accesat în.Greece's Strategic Position In The Balkans And Eastern Mediterranean Greece is located at the crossroads of three continents (Europe, Asia and Africa). It is an integral part of the Balkans (where it is the only country that is a member of the ...) 
  11. ^Christina Bratt Paulston; Scott F. Kiesling; Elizabeth S. Rangel ().The Handbook of Intercultural Discourse and Communication. John Wiley & Sons. p. 292.ISBN 978-1-4051-6272-2. Accesat în.Introduction Greece and Turkey are situated at the crossroads of Europe, Asia, the Middle East andAfrica, and their inhabitants have had a long history of cultural interaction even though their languages are neither genetically nor typologically ... 
  12. ^Caralampo Focas ().Transport Issues And Problems In Southeastern Europe. Ashgate Publishing, Ltd. p. 114.ISBN 978-0-7546-1970-3. Accesat în.Greece itself shows a special geopolitical importance as it is situated at the crossroads of three continents – Europe, Asia and Africa – and can be therefore considered as a natural bridge between Europe and the Middle East 
  13. ^Finley, Moses I.⁠(d) (1985).Democracy Ancient and Modern. 2d ed. Londra:Hogarth Press⁠(d).
  14. ^Copleston, Frederick⁠(d).History of Philosophy, Volume 1.
  15. ^Thomas Heath ().A History of Greek Mathematics. Courier Dover Publications. p. 1.ISBN 978-0-486-24073-2. Accesat în. 
  16. ^Brockett, Oscar G. (1991)History of the Theatre (sixth edition). Boston; Londra:Allyn & Bacon⁠(d).
  17. ^Greece.„Greece”. Freedom House. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  18. ^„Interactive Infographic of the World's Best Countries”.Newsweek. New York.. Accesat în. 
  19. ^„The Economist Intelligence Unit's Quality-of-Life Index”(PDF).The Economist.. Accesat în. 
  20. ^„Human Development Index (HDI) – 2012 Rankings”.2013 Human Development Report. New York:Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.. Accesat în. 
  21. ^„Greece”.Member States of the EU.European Union. Accesat în. 
  22. ^abBorza, EN (),In the Shadow of Olympus: The Emergence of Macedon, Princeton University Press, p. 58 
  23. ^Perlès, Catherine (),The Early Neolithic in Greece: The First Farming Communities in Europe, Cambridge University Press, p. 1 
  24. ^Slomp, Hans ().Europe, A Political Profile: An American Companion to European Politics: An American Companion to European Politics. ABC-CLIO. p. 50.ISBN 978-0-313-39182-8. Accesat în.Greek Culture and Democracy. As the cradle of European civilization, Greece long, long ago discovered the value and beauty of the individual human being; Greek gods were actually no more than super-humans. Around 500 BC, Greece 
  25. ^Fullinwider, Robert K ().Public Education in a Multicultural Society: Policy, Theory, Critique. Cambridge University Press. p. 55.ISBN 978-0-521-49958-3. Accesat în.Similarly obscured was the influence of Egypt on Greece, which European civilization honors as its fountainhead. 
  26. ^Bulliet, Richard W; Kyle Crossley, Pamela; Headrick, Daniel R; Johnson, Lyman L; Hirsch, Steven W ().The Earth and Its Peoples: A Global History to 1550. Cengage. p. 95.ISBN 978-0-618-77150-9. Accesat în.The emergence of the Minoan civilization on the island of Crete and the Mycenaean civilization of Greece is another... was home to the first European civilization to have complex political and social structures and advanced technologies 
  27. ^Pomeroy, Sarah B ().Ancient Greece: A Political, Social, and Cultural History. Oxford University Press.ISBN 978-0-19-509742-9. Accesat în.Written by four leading authorities on the classical world, here is a new history of ancient Greece that dynamically presents a generation of new scholarship on the birthplace of Western civilization. 
  28. ^abFrucht, Richard C ().Eastern Europe: An Introduction to the People, Lands, and Culture. ABC-CLIO. p. 847.ISBN 978-1-57607-800-6. Accesat în.People appear to have first entered Greece as hunter-gatherers from southwest Asia about 50,000 years... of Bronze Age culture and technology laid the foundations for the rise of Europe's first civilization, Minoan Crete 
  29. ^Sansone, David (),Ancient Greek civilzation, Wiley, p. 5 
  30. ^abWorld and Its Peoples. Marshall Cavendish. septembrie 2009. p. 1458.ISBN 978-0-7614-7902-4. Accesat în.Greece was home to the earliest European civilizations, the Minoan civilization of Crete, which developed around 2000 BCE, and the Mycenaean civilization on the Greek mainland, which emerged about 400 years later. The ancient Minoan 
  31. ^Drews, Robert (),The End of the Bronze Age: Changes in Warfare and the Catastrophe Ca. 1200 BC, Princeton University Press, p. 3 
  32. ^Short, John R (),An Introduction to Urban Geography, Routledge, p. 10 
  33. ^Vidal-Naquet, Pierre.Le monde d’Homère (The World of Homer), Perrin (2000), p. 19.
  34. ^D. C. H. Rieu⁠(d)'s introduction toThe Odyssey (Penguin, 2003), p.xi.
  35. ^Dunn, John (),Democracy: the unfinished journey 508 BC – 1993 AD, Oxford University Press,ISBN 0-19-827934-5 
  36. ^Raaflaub, Kurt A; Ober, Josiah; Wallace, Robert W (),Origin of Democracy in Ancient Greece, University of California Press,ISBN 0-520-24562-8 
  37. ^„Growth of the Greek Colonies in the First Millenium BC”(PDF).Princeton University. 
  38. ^„Hellenistic Age”.Online. Encyclopaedia Britannica. Accesat în. 
  39. ^Spielvogel, Jackson ().Western Civilization. I: To 1715. Thomson Wadsworth. pp. 89–90.ISBN 0-534-64603-4. 
  40. ^abFlower, Harriet, ed. ().The Roman Republic. pp. 248, 258.ISBN 0-521-00390-3. 
  41. ^„Antigonid dynasty”,Britannica (ed. online), 
  42. ^abWard, Allen Mason; et al. ().A history of the Roman people. p. 276.ISBN 978-0-13-038480-5. Mentenanță CS1: Utilizare explicită a lui et al. (link)
  43. ^Zoch, Paul ().Ancient Rome: An Introductory History. p. 136.ISBN 978-0-8061-3287-7. Accesat în. 
  44. ^Kosso, Cynthia; Scott, Anne (),The Nature and Function of Water, Baths, Bathing, and Hygiene from Antiquity Through the Renaissance, Brill, p. 51 , 538 pp.
  45. ^Ferguson, Everett ().Backgrounds of Early Christianity. pp. 617–18.ISBN 978-0-8028-2221-5. 
  46. ^Dunstan, William ().Ancient Rome. p. 500.ISBN 978-0-7425-6834-1. Accesat în. 
  47. ^Milburn, Robert ().Early Christian Art and Architecture. p. 158. Accesat în. 
  48. ^Makrides, Nikolaos ().Hellenic Temples and Christian Churches: A Concise History of the Religious Cultures of Greece from Antiquity to the Present. NYU Press. p. 206.ISBN 978-0-8147-9568-2. Accesat în. 
  49. ^Jeffreys, Elizabeth, ed. ().The Oxford Handbook of Byzantine Studies. p. 4.ISBN 978-0-19-925246-6. Accesat în. 
  50. ^abFine 1991, pp. 35–6.
  51. ^abFine 1991, pp. 63–6.
  52. ^Gregory, TE (),A History of Byzantium, Wiley-Blackwell, p. 169,It is now generally agreed that the people who lived in the Balkans after the Slavic "invasions" were probably for the most part the same as those who had lived there earlier, although the creation of new political groups and arrival of small immigrants caused people to look at themselves as distinct from their neighbors, including the Byzantines. 
  53. ^ab„Greece During the Byzantine Period: Byzantine recovery”.Online. Encyclopaedia Britannica. Accesat în. 
  54. ^Fine 1991, pp. 79–83.
  55. ^ab„Greece During the Byzantine Period: Results of the Fourth Crusade”.Online. Encyclopaedia Britannica. Accesat în. 
  56. ^„Greece During the Byzantine Period: The islands”.Online. Encyclopaedia Britannica. Accesat în. 
  57. ^Vasiliev, Alexander A. ().History of the Byzantine Empire, 324–1453 (în engleză). University of Wisconsin Press. p. 582.ISBN 9780299809256. 
  58. ^Steven Runciman; Sir Steven Runciman ().The Great Church in Captivity: A Study of the Patriarchate of Constantinople from the Eve of the Turkish Conquest to the Greek War of Independence. Cambridge University Press. p. 120.ISBN 978-0-521-31310-0.Prin secolul cincisprezece, cei mai mulți intelectuali bizantini făceau referire la ei înșiși ca fiind eleni. Ioan Argyropoulus chiar îl numește pe împărat 'împăratul elenilor' și descrie ultimele războaie ale Bizanțului ca luptă pentru eliberarea Hellasului. 
  59. ^Jane Perry Clark Carey; Andrew Galbraith Carey ().The Web of Modern Greek Politics. Columbia University Press. p. 33.Către sfârșitul secolului paisprezece, împăratul bizantin era adesea numit „împăratul elenilor" 
  60. ^Hilsdale, Cecily J. ().Byzantine Art and Diplomacy in an Age of Decline (în engleză). Cambridge University Press. pp. 82–83.ISBN 9781107729384. 
  61. ^ab„Greece During the Byzantine Period: Serbian and Ottoman advances”.Online. Encyclopaedia Britannica. Accesat în. 
  62. ^„Greece During the Byzantine Period: The Peloponnese advances”.Encyclopaedia Britannica. Accesat în. 
  63. ^Norwich, John Julius ().A Short History of Byzantium. Vintage Books. p. xxi.ISBN 0-679-77269-3. 
  64. ^Nondas Stamatopoulos ().Old Corfu: history and culture. N. Stamatopoulos. pp. 164–165. Accesat în.Again, during the first great siege of Corfu by the Turks in 1537, Angelocastro ... and After a siege lasting a year the invaders were finally driven away by the defenders of the fortress who were helped by the inhabitants of the neighbouring villages. In 1571, when they once more invaded Corfu, the Turks again unsuccessfully attacked, Angelocastro, where 4,000 people had taken refuge. During the second great siege of the city by the Turks in 1716, Angelokastro once again served 
  65. ^abcdefghiClogg 1992.
  66. ^Kourvetaris, George; Dobratz, Betty (),A profile of modern Greece: in search of identity, Clarendon Press, p. 33 
  67. ^Harrington, Lyn (),Greece and the Greeks, T Nelson, p. 124 , 221 pp.
  68. ^Stokes, Jamie; Gorman, Anthony (),Encyclopedia of the Peoples of Africa and the Middle East, Infobase, p. 256,ISBN 978-1-4381-2676-0 
  69. ^Katsiaridi-Hering, Olga (), „La famiglia nell'economia europea, secc. XIII-XVIII”,Atti della "quarantesima Settimana di studi," 6–10 Aprile 2008, Istituto internazionale di storia economica F. Datini. Simonetta Cavaciocchi. Firenze University Press, p. 410,ISBN 978-88-8453-910-6 
  70. ^abBrewer, D.The Greek War of Independence: The Struggle for Freedom from Ottoman Oppression and the Birth of the Modern Greek Nation. Overlook Press, 2001,ISBN 1-58567-172-X, pp. 235–36.
  71. ^„The Diaspora Welcomes the Pope”,Der Spiegel,DE, 
  72. ^Rummel, RJ (), „The Holocaust in Comparative and Historical Perspective”,Idea Journal of Social Issues,3 (2) 
  73. ^Hedges, Chris (),„A Few Words in Greek Tell of a Homeland Lost”,The New York Times 
  74. ^abRoudometof, Victor; Robertson, Roland (2001).Nationalism, Globalization, and Orthodoxy – The Social Origins of Ethnic Conflict in the Balkans, p. 186, peGoogle Books.Westport, Connecticut:Greenwood. p. 186.ISBN 978-0-313-31949-5.
  75. ^„Greek history since World War I”,[[Encyclopædia Britannica]] Conflict URL–wikilink (ajutor)
  76. ^Mazower, Mark⁠(d).After the War was Over.
  77. ^History, Editorial Consultant: Adam Hart-Davis.DK⁠(d).ISBN 978-1-85613-062-2.
  78. ^„The World Fact Book – Field Listing :: Coastline”.Central Intelligence Agency. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  79. ^Marker, Sherry; Bowman, John; Kerasiotis, Peter; Sarna, Heidi ().Frommer's Greek Islands.Wiley. p. 12.ISBN 978-0-470-52664-4. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
  80. ^Guinness World Records 2005: Special 50th Anniversary Edition. Guinness World Records.. p. 52.ISBN 978-1-892051-22-6. 
  81. ^abcdefghi„Syntagma”(PDF) (în greacă). Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. [nefuncțională]
  82. ^Dagtoglou 1991, p. 21.
  83. ^Venizelos 2002, pp. 131–32, 165–72.
  84. ^Mavrias 2002, pp. 477–78, 486–87.
  85. ^„Πολιτική Συγκυρία & Διακυβέρνηση” [Political climate & governance](PDF). GR: VPRC.. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  86. ^„Πολιτική Συγκυρία & Διακυβέρνηση” [Political conjuncture & governance](PDF).VPRC. GR.. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  87. ^„Πανελλαδικη Ερευνα για την ET3”(PDF).To The Point. GR.. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  88. ^„Ερευνα της Pulse RC για το Ποντικι”(PDF). GR: Pulse RC.. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în – via Ek logika. 
  89. ^„Πολιτικό Βαρόμετρο 99” [Political barometer](PDF).Public Issue. Ek logika.. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  90. ^„Lucas Papademos named as new Greek prime minister”.BBC News.. Accesat în. 
  91. ^Katsourides, Yiannos ().Radical Left Parties in Government: The Cases of SYRIZA and AKEL (în engleză). Springer. p. 94.ISBN 9781137588418. 
  92. ^Legea 1481/1 octombrie 1984,Monitorul Oficial al Republicii Elene, A-152
  93. ^„Αρχές του Εξωτερικού (Missions Abroad)”.Ministerul de Externe al Republicii Elene (în greacă). www.mfa.gr. Accesat în. 
  94. ^„Regional Policy”.Ministerul Afacerilor Externe⁠(en)[traduceți]. Accesat în. line feed character în|publisher= la poziția 266 (ajutor);Legătură externa în|publisher= (ajutor)
  95. ^abc„Foreign Policy Issues”.Ministerul Afacerilor Externe⁠(en)[traduceți]. Accesat în. line feed character în|publisher= la poziția 266 (ajutor);Legătură externa în|publisher= (ajutor)
  96. ^abc'Πίνακας 1: Προσωρινά αποτελέσματα του Μόνιμου Πληθυσμού της Ελλάδος' [Tabelul 1: Rezultate provizorii referitoare la populația stabilă a Greciei]”(PDF). National Statistical Service of Greece: Ανακοίνωση προσωρινών αποτελεσμάτων Απογραφής Πληθυσμού 2011, 22 Ιουλίου 2011. 
  97. ^ab„Regional gross domestic product (million EUR), by NUTS 2 regions” [Produsul intern brut pe regiuni NUTS-2 în milioane de euro].Eurostat.. Accesat în. 
  98. ^„Gross domestic product 2011”(PDF).Banca Mondială.. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  99. ^„Gross domestic product 2011, PPP”(PDF). World Bank.. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  100. ^„Gross domestic product at market prices (tec00001)”.Eurostat. Accesat în. 
  101. ^„Gross Added Value by Industry (A17; Years 2000–2011)”. Piraeus: Hellenic Statistical Authority. Accesat în. 
  102. ^abc„UNWTO World Tourism Barometer”(PDF).Organizația Mondială a Turismului. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  103. ^abcd„Review of Maritime Transport 2011”(PDF). United Nations.. Accesat în. 
  104. ^abLikmeta, Besar; BIRN, Gjirokastra (),„Albania Eyes New Markets as Greek Crisis Hits Home Businesses affected by the economic downturn in Greece are seeking new markets in the West, hoping that a cheap and qualified labour force will draw fresh clients”,Balkan Insight, accesat în,Greece is the Balkan region's largest economy and has been an important investor in Southeast Europe over the past decade 
  105. ^abKeridis, Dimitris (),Greece and the Balkans: From Stabilization to Growth (lecture), Montreal, QC,CA: Hellenic Studies Unit at Concordia University,Greece has a larger economy than all the Balkan countries combined. Greece is also an important regional investor 
  106. ^abImogen Bell ().Central and South-Eastern Europe: 2003. Routledge. p. 282.ISBN 978-1-85743-136-0. Accesat în.show that Greece has become the largest investor into Macedonia (FYRM), while Greek companies such as OTE have also developed strong presences in Yugoslavia and other Balkan countries. 
  107. ^Mustafa Aydin; Kostas Ifantis ().Turkish-Greek Relations: The Security Dilemma in the Aegean. Taylor & Francis. pp. 266–267.ISBN 978-0-203-50191-7. Accesat în.second largest investor of foreign capital in Albania, and the third largest foreign investor in Bulgaria. Greece is the most important trading partner of the Former Yugoslav Republic of Macedonia. 
  108. ^Wayne C. Thompson ().Western Europe 2012. Stryker Post. p. 283.ISBN 978-1-61048-898-3. Accesat în.Greeks are already among the three largest investors in Bulgaria, Romania and Serbia, and overall Greek investment in the ... Its banking sector represents 16% of banking activities in the region, and Greek banks open a new branch in a Balkan country almost weekly. 
  109. ^„World Economic Outlook”(PDF).International Monetary Fund. Accesat în. 
  110. ^„Groups and Aggregates Information”.World Economic Outlook Database.International Monetary Fund. aprilie 2013. Accesat în. 
  111. ^„Appendix B: International Organizations and Groups”.The World Factbook.Central Intelligence Agency. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  112. ^„Country and Lending Groups”.Banca Mondială. Accesat în. 
  113. ^„Country and Lending Groups”.Country classifications.Banca Mondială. Accesat în. 
  114. ^„Fixed Euro conversion rates”. European Central Bank. Accesat în. 
  115. ^„The revision of the Greek government deficit & debt figures”(PDF) (report).EU: Eurostat.. 
  116. ^Simitis, Costa; Stournaras, Yannis ().„Greece did not Cause the Euro Crisis”. Londra,Regatul Unit: Guardian. Accesat în. 
  117. ^Story et al. 2010.
  118. ^„Enron and Italy: Parallels between Rome's efforts to qualify for euro entry and the financial chicanery in Texas”. Council on Foreign Relations. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  119. ^„Derivatives and Public Debt Management”(PDF). International Securities Market Association (ISMA) in cooperation with the Council on Foreign Relations. 
  120. ^„Greece”.Economic Surveys.12. OECD. septembrie 2005. p. 47. Accesat în. 
  121. ^„Finmin says fiscal data saga has ended in wake of EU report”. HRI.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  122. ^Harford, Tim ().„Look out for No. 1”. The Financial Times. 
  123. ^Rauch, Bernhard; Max, Göttsche; Brähler, Gernot; Engel, Stefan (). „Fact and Fiction in EU-Governmental Economic Data”.German Economic Review.12 (3): 244–54. 
  124. ^Lynn, Matthew (2011).Bust: Greece, the Euro and the Sovereign Debt Crisis.Hobeken, New Jersey:Wiley.ISBN 978-0-470-97611-1.
  125. ^„Greece's Sovereign-Debt Crunch: A Very European Crisis”.The Economist.. Accesat în. 
  126. ^„Rehn: No Other State Will Need a Bail-Out”.EUobserver⁠(d). Accesat în. 
  127. ^abc„Greece Paid Goldman $300 Million To Help It Hide Its Ballooning Debts”.Business Insider. Arhivat din original în. Accesat în. Mentenanță CS1: URL impropriu (link)
  128. ^LOUISE STORY; LANDON THOMAS Jr; NELSON D. SCHWARTZ ().„Global Business: Wall St. Helped to Mask Debt Fueling Europe's Crisis”.The New York Times.In dozens of deals across the Continent, banks provided cash upfront in return for government payments in the future, with those liabilities then left off the books. Greece, for example, traded away the rights to airport fees and lottery proceeds in years to come. 
  129. ^Nicholas Dunbar & Elisa Martinuzzi ().„Goldman Secret Greece Loan Shows Two Sinners as Client Unravels”. Bloomberg.Greece actually executed the swap transactions to reduce its debt-to-gross-domestic-product ratio because all member states were required by the Maastricht Treaty to show an improvement in their public finances," Laffan said in an e-mail. "The swaps were one of several techniques that many European governments used to meet the terms of the treaty." 
  130. ^Edmund Conway Economics ().„Did Goldman Sachs help Britain hide its debts too?”.The Telegraph. Londra. Arhivat dinoriginal la. Accesat în.One of the more intriguing lines from that latter piece says: "Instruments developed by Goldman Sachs, JPMorgan Chase and a wide range of other banks enabled politicians to mask additional borrowing in Greece, Italy and possibly elsewhere." So, the obvious question goes, what about the UK? Did Britain hide its debts? Was Goldman Sachs involved? Should we panic? 
  131. ^Elena Moya ().„Banks that inflated Greek debt should be investigated, EU urges”.The Guardian."These instruments were not invented by Greece, nor did investment banks discover them just for Greece," said Christophoros Sardelis, who was chief of Greece's debt management agency when the contracts were conducted with Goldman Sachs.Such contracts were also used by other European countries until Eurostat, the EU's statistic agency, stopped accepting them later in the decade. Eurostat has also asked Athens to clarify the contracts. 
  132. ^abBeat Balzli ().„Greek Debt Crisis: How Goldman Sachs Helped Greece to Mask its True Debt”.Der Spiegel. Accesat în.This credit disguised as a swap didn't show up in the Greek debt statistics. Eurostat's reporting rules don't comprehensively record transactions involving financial derivatives. "The Maastricht rules can be circumvented quite legally through swaps," says a German derivatives dealer. In previous years, Italy used a similar trick to mask its true debt with the help of a different US bank. 
  133. ^Story, Louise; Thomas Jr, Landon; Schwartz, Nelson D. ().„Wall St. Helped To Mask Debt Fueling Europe's Crisis”.The New York Times. Accesat în. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
  134. ^„Papandreou Faces Bond Rout as Budget Worsens, Workers Strike”. Bloomberg.. Accesat în. 
  135. ^Staff ().„Britain's Deficit Third Worst in the World, Table”.The Daily Telegraph. Londra. Accesat în. 
  136. ^Melander, Ingrid; Papchristou, Harry ().„Greek Debt To Reach 120.8 Pct of GDP in '10 – Draft”. Reuters. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
  137. ^Thesing, Gabi; Krause-Jackson, Flavia ().„Greece Faces `Unprecedented' Cuts as $159B Rescue Nears”. Bloomberg. Accesat în. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
  138. ^Kerin Hope ().„EU Puts Positive Spin on Greek Rescue”.Financial Times. Accesat în. 
  139. ^Newman, Rick ().„Lessons for Congress From the Chaos in Greece”.US News. Accesat în. 
  140. ^van Puyvelde, Eric ().„Deficits Increase in Eurozone and EU”.Eurostat. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  141. ^abc„Q&A: Greek debt”. BBC News Online. Accesat în. 
  142. ^abc„Crops products (excluding fruits and vegetables) (annual data)”.Eurostat. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  143. ^abcde„Fruits and vegetables (annual data)”.Eurostat. Accesat în. 
  144. ^abPolemis, Spyros M.„The History of Greek Shipping”. greece.org. Accesat în. 
  145. ^Press release ().„Greek Shipping Is Modernized To Remain a Global Leader and Expand Its Contribution to the Greek Economy”.National Bank of Greece. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  146. ^abEngber, Daniel ().„So Many Greek Shipping Magnates..”.Slate⁠(d). Accesat în. 
  147. ^abc„Review of Maritime Transport 2010”(PDF). United Nations.. Accesat în. 
  148. ^„Review of Maritime Transport 2006”(PDF). United Nations.. Accesat în. 
  149. ^„Top 15 Ranking of World Merchant Fleet by Country of Owner, Year-End 2006”. U.S.Bureau of Transportation Statistics⁠(d).. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  150. ^„Greece's 5-month tourism receipts drop 12.5 percent”. ekathimerini.com. Accesat în. 
  151. ^abc„Nights spent in tourist accommodation establishments – regional – annual data”.Eurostat.. Accesat în. 
  152. ^„Tourism”(PDF).Eurostat.. Accesat în. 
  153. ^ab„02. Αφίξεις αλλοδαπών από το εξωτερικό κατά υπηκοότητα και μέσο ταξιδίου ( Δεκέμβριος 2007 )” [02. Sosiri de persoane din străinătate după naționalitate și mijloace de transport (decembrie 2007)](PDF) (în greacă). Hellenic National Statistics Agency. decembrie 2007. Accesat în. 
  154. ^„Ultimate party cities”.Lonely Planet. Accesat în. 
  155. ^ab„World's Best Awards – Islands”.Travel + Leisure. Accesat în. 
  156. ^Το 20% του πληθυσμού πλησιάζει η διείσδυση της ευρυζωνικότητας στην Ελλάδα [Penetrarea internetului de mare viteză ajunge la 20% din populație în Grecia] (în greacă). in.gr.. Accesat în. 
  157. ^„Το 53,6% των νοικοκυριών διαθέτει σύνδεση στο διαδίκτυο” [The 53 % 2C6% of households connected to the internet]. Zougla.gr. Accesat în. 
  158. ^„Finding Free WiFi Internet in the Greek Islands”. Open Journey.. Accesat în. 
  159. ^„Sharp increase 340% of mobile internet”. TA NEA.. Accesat în. 
  160. ^„ICT Development Index (IDI), 2010 and 2008”(PDF).International Telecommunication Union. Accesat în.  p. 15.
  161. ^„Greece becomes 16th ESA Member State”. ESA.. Accesat în. 
  162. ^„University reforms in Greece face student protests”.The Economist.. Accesat în. 
  163. ^„2011 Greek Census”(PDF).Hellenic Statistical Authority⁠(d). Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  164. ^abc„Greece in Numbers”(PDF).Hellenic Statistical Authority⁠(d).. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  165. ^„Athena 2001 Census”.Hellenic Statistical Authority⁠(d). Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  166. ^abTriandafyllidou, Anna."Migration and Migration Policy in Greece"Arhivat în, laWayback Machine..Critical Review and Policy Recommendations.Hellenic Foundation for European and Foreign Policy⁠(d). No. 3, April 2009
  167. ^Kasimis, Charalambos; Kassimi, Chryssa (June 2004)."Greece: A History of Migration". Migration Information Source.
  168. ^„In crisis, Greece rounds up immigrants – Associated Press”. Londra: The Guardian.. Accesat în. 
  169. ^abcdefg„Greece”.International Religious Freedom Report 2007.United States Department of State, Bureau of Democracy, Human Rights, and Labor.. Accesat în. 
  170. ^abSpecial Eurobarometer, biotechnology; Fieldwork: January–February 2010(PDF), octombrie 2010, p. 204 
  171. ^„Dagens ESS: Religiøsitet og kirkebesøk” [ESS astăzi: Religiozitatea și vizitele la biserică] (în norvegiană). Forskning.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  172. ^abcdefKtistakis, Ioannis; Sitaropoulos, Nicholas ().„Executive Summary Discrimination on the Grounds of Religion and Belief Greece”(PDF).Comisia Europeană. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  173. ^„Greece”.United States Department of State.. Accesat în. 
  174. ^„Turkey – Population”,Country studies, US:Library of Congress 
  175. ^„The World Factbook”. CIA. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  176. ^Greece,Jewish Virtual Library⁠(d) 
  177. ^„Synod of Apostolic Church of Christ”. GR: Pentecost. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  178. ^„Church addresses” (în greacă). GR: Christianity.gr. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  179. ^„Estimare ortodoxă” (în greacă). Egolpio. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  180. ^„Report”.Turnul de veghe.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  181. ^„Letter From Greece: The Gods Return to Olympus”. Archaeology.org. Accesat în. 
  182. ^„Languages of Greece”.Ethnologue. Summer institute of Linguistics. Accesat în. 
  183. ^Le (slavo)macédonien/bulgare en Grèce, Euromosaic 
  184. ^L'arvanite/albanais en Grèce, Euromosaic 
  185. ^Le valaque/aromoune-aroumane en Grèce, Euromosaic 
  186. ^The Turkish language in education in Greece, Mercator-Education: European Network for Regional or Minority Languages and Education 
  187. ^abTrudgill 2000.
  188. ^Minority Rights Group, Greece, Report about Compliance with the Principles of the Framework Convention for the Protection of National Minorities (along guidelines for state reports according to Article 25.1 of the Convention), Greek Helsinki Monitor, 
  189. ^„The Bulgarian Language”.Kwintessential.UK. Accesat în. 
  190. ^„Health Systems: Improving Performance”(PDF).World Health Report⁠(d).World Health Organization.. Accesat în. 
  191. ^„State of the World's Mothers 2013”.Save the Children Report.Salvați Copiii.. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  192. ^„Προταση Λειτουργικων Αναδιαταξεων Μοναδων Υγειασ Εσυ” [Propuneri pentru rearanjarea funcțională a unităților sanitare](PDF) (în greacă). Ethnos.. Accesat în. 
  193. ^abcdef„How Does Greece Compare”(PDF).Health Data.Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în. 
  194. ^„The Island Where People Live Longer”.NPR.. Accesat în.Buettner and a team of demographers work with census data to identify blue zones around the world. They found Icaria had the highest percentage of 90-year-olds anywhere on the planet — nearly 1 out of 3 people make it to their 90s. 
  195. ^DAN BUETTNER ().„The Island Where People Forget to Die”.The New York Times. Accesat în. 
  196. ^„Perceived Health Status”.Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Accesat în. 
  197. ^„Culture e-Magazine – Free eBooks – WebTV » Τo Θέατρο στο Βυζάντιο και την Οθωμανική περίοδο”. 24grammata.com.. Accesat în. 
  198. ^„Ancient Greek Philosophy”.Internet encyclopedia of philosophy. 
  199. ^Edelstein, Sari ().Food, Cuisine, and Cultural Competency for Culinary, Hospitality, and Nutrition Professionals. Jones & Bartlett. pp. 147–49.ISBN 978-0-7637-5965-0. Accesat în. 
  200. ^„World Rankings”.FIFA. iulie 2009. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  201. ^McNulty, Phil ().„Greece Win Euro 2004”.News. BBC. Accesat în. 
  202. ^„Ranking Men after Olympic Games: Tournament Men (2008)”.International Basketball Federation. august 2008. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  203. ^Wilkinson, Simon ().„Greece Tops Germany for Euro Title”.ESPN. Accesat în. 
  204. ^„Όταν η Ευρώπη υποκλίθηκε στον Ολυμπιακό” (în greacă). onsports.gr. Accesat în. 
  205. ^„Σαν σήμερα κοκκίνησε τον Δούναβη, Πρωταθλητής Ευρώπης στο πόλο ο Θρύλος” (în greacă). newsnow.gr. Accesat în. 
  206. ^„Έγραψε ιστορία ο Θρύλος” (în Greek). sport.gr. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  207. ^Thessaloniki International Film Festival – ProfileArhivat în, laWayback Machine. (in Greek)
  208. ^„Greece - UNESCO World Heritage Centre”,Whc.unesco.org, accesat în 
  209. ^„UNESCO Culture Sector - Intangible Heritage - 2003 Convention :”,Unesco.org, accesat în 
  210. ^„UNESCO Culture Sector - Intangible Heritage - 2003 Convention :”,Unesco.org, accesat în 

Legături externe

[modificare |modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate deGrecia
Drapelul Greciei
Stat complet localizat
din punct de vedere geografic
Peninsula Balcanică
Stat localizat în mod semnificativ
Stat localizat în afara peninsulei,
în cea mai mare parte
Vezi și
1 Și-a declarat independența față deSerbia la 17 februarie 2008 și este recunoscută de108state membre ONU.
Țări membre
Uniunea Europeană
Țări candidate
Țări aplicante
Teritorii
suverane
Finlanda
Insulele Åland (regiune autonomă supusăconvenției Åland din 1921)
Norvegia
Svalbard (zonă neîncorporată care face obiectulTratatul Svalbardului)
Regatul Unit
1 Întinde granița convențională dintre Europa și un alt continent.2 Este considerat european din motive culturale, politice și istorice, dar se află geografic în Asia de Vest.3 Insulele oceanice aflate în apropierea Europei sunt de obicei incluse în cadrul continentului, chiar dacă nu se află pe platforma sa continentală.4 Este guvernat deSfântul Scaun, care are suveranitate asupraVaticanului.
Țări după continent:Africa  · America de Nord  · America de Sud  · Asia  · Europa  · Oceania


Control de autoritate
Adus de lahttps://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Grecia&oldid=17273619
Categorii:
Categorii ascunse:

[8]ページ先頭

©2009-2025 Movatter.jp