Granada a fost menționată pentru prima oară în cca 500 î.C., ca o colonie iberică. Inițial Granada s-a numit "Iliberra", o colonie mixtă defenicieni șiiberici. După cucerirea de către romani a Spaniei, colonia a fost redenumită "Iliberis", însă nu există detalii despre aceasta din timpul stăpânirii romane.
În711 Granada a fost cucerită demauri, și redenumită "Ilbira Garnata", în756 a fost reconstruită (sub numele de „Garam Garnata”) iar după cădereaCalifatului Cordobei a devenit de câteva ori reședintă a unor dinastii importante ale Andaluziei. Astfel, însecolul XI dinastia Ziri s-a extins de aici peste o mare parte din sudul Andaluziei, înainte să fie învinși dealmoravizi. După alungareaalmohazilor, din1238 până în1492 a fost capitalanasrizilor.
Prin cucerirea Granadei la2 ianuarie 1492 (Data este disputată, de exemplu Columb a primit contractul său pentru un viceregat în nou-descoperitele părți ale Indiei mult mai târziu în acel an, contract care a fost semnat în câmpul de luptăSanta Fe, unde regii catolici așteptau cucerirea) de cătreIsabela șiFerdinand Catolicii și trupele lor creștine dinCastiliaReconquista (Recucerirea)Peninsulei Iberice s-a încheiat.
După ce au fost alungați șimoriscos, orașul a căzut într-o importantă criză economică.
Din anul 1492, în Granada se află oarhiepiscopie.Universitatea a fost construită între1526 și1531 și a fost în secolul XX una dintre cele mai importante surse de venit ale Granadei; la finalul dictaturii generalului Franco, turismul a crescut în importanță.
Prin îmbinarea pașnică a mai multor culturi, Granada este astăzi un exemplu viu de oportunități multiculturale. Pe de altă parte, aici, ca oriunde altundeva există ocazional o anumită reținere față de străini, mai ales pentru că în oraș se fac simțite comunități demarocani șimusulmani spanioli.
Granada este faimoasă datorită construcțiilor sale istorice, din vremeamaurilor, dar și din perioadagotică saurenascentistă. Orașul mai este celebru și pentru numeroșii săi cântăreți de chitară.
Cele mai importante construcții din perioada maurică aparțin PalatuluiAlhambra (Medinat al-hambra = orașul roșu; datorită stâncilor roșii pe care este construit). Reprezintă o aglomerare de palate, cele mai mari lăcașe de cult de acest tip din Spania. Alhambra a fost construită însecolele XIII șiXIV, pentru a servi ca reședință a regilor mauri. Este celebră pentru tavanele sale dinstuc și fântâna cu lei. Deși regeleCarol al V-lea a ordonat construcția unuipalat aici - care nu a fost niciodată terminat - ansamblul s-a conservat bine.
Un alt obiectiv turistic este Palacio deGeneralife (literalYannat al-arif înseamnă "Grădina Arhitectului"), reședința de vară acalifilor.
Palatul Alhambra, Grădinile Generalife (Alhambra) și cartierul Albaicín din Granada au fost înscrise în anul 1984 pe lista patrimoniului cultural mondialUNESCO. În Albaicin se găsesccuevas, renumitele locuințe alegitanilor din peșteri.
În centru se află catedrala din timpul Renașterii. Lângă ea se aflăCapilla Real (terminată în 1521), în interiorul care se află mormintele regilor catolici.Isabela șiFerdinand au fost înmormântați acolo în 1521.Ioana cea Nebună șiFilip cel Frumos au fost de asemenea îngropați acolo.