Gioseffo Guami (n.1542Lucca,Italia - d.1611Lucca,Italia), unul dintre marii organiști ai epocii sale, este probabil elevul luiAdriano Willaert șiAnnibale Padovano, sigur fiind un produs al școlii de orgă alCapelei San Marco dinVeneția. Își desfășoară activitatea în mai multe orașe dinEuropa printre careMünchen,Geneva șiVeneția, sfârșitul carierei și al vieții prinzându-l ca organist al catedralei dinLucca, orașul sau natal. Opera de compozitor constă în mai multe compoziții religioase pentru orgă în stilul luiRoland de Lassus, precum și în două culegeri demadrigale (prima publicată în1565 și dedicată finanțatorilor săi din anii ucenicieiGioseffo Bonvisi șiLudovico Penitesi, a doua fiind astăzi dispărută).
Gioseffo Guami este elogiat în diverse lucrări de specialitate ale timpului, de cătreVincezo Galilei ("Dialogo della musica antica e della moderna", Florența 1581),Giovanni Maria Artusi ("Seconda parte dell’Artusi overo delle imperfettioni della moderna musica", Venezia 1603),Gioseffe Zarlino ("Sopplimenti musicali", Veneția 1588) și deAdriano Banchieri, care i-a dedicat o lucrare uneia din fele lui Guami ("Cartella musicale", Venezia 1614). Banchieri de asemeni îl menționează ca profesor pe Gioseffo Guami în "Conclusioni nel suono dell’organo" (Bologna, 1609) și în Lettere armoniche (Bologna 1628).
Gioseffo Guami moare laLecca în1611 lăsând în urmă, pe lângă mai multe fete, trei fii,Domenico (8 decembrie1583Lucca,Italia - 2 iunie1631Lucca,Italia), Vincenzo (5 Iulie1585Lucca,Italia –1614/1615Lucca,Italia) și Valerio (14 aprilie1587Lucca,Italia – 4 noiembrie1649Lucca,Italia) toți trei organiști ai catedralei dinLucca, și compozitori.
