Germanofilia sauteutonofilia[1] este o atitudine de simpatie față de cultura germană, depoporul german și deGermania, în general,[2] sau o manifestare a unui naționalism german de către o persoană care nu este nici unetnic german, nici cetățean german.Iubirea pentrugermani, numită „germanofilie” sau „teutonofilie”, este opusă germanofobiei.
Termenul a fost utilizat mai ales în secolele al XIX-lea și al XX-lea după creareastatului național german și aparițiaImperiului German. El este folosit nu doar cu sens politic, dar și cultural; de exemplu,Georg Wilhelm Friedrich Hegel, celebrulfilozof german, a interpretat triada geografică a Europei ca fiind formată dinAnglia (pragmatismul utilitarist),Franța (nerăbdarea revoluționară) și Germania (rigoarea chibzuită).
În Europa Continentală din secolul al XIX-lea a existat o dihotomie între Germania și Franța, principalii actori politici din această perioadă, iar un germanofil alegea să fie de partea intereselor germane împotriva intereselor franceze promovate de un francofil. Termenul corespunzător referitor laAnglia este cel de anglofilie, o afinitate, la rândul său, observată adesea la germanii de la începutul secolului al XX-lea care erau antifrancezi.
Acest termen a fost folosit, de asemenea, în mod popular în secolul al XX-lea cu referire lasistemul educațional german organizat deWilhelm von Humboldt, care era considerat la acea vreme un sistem educațional principal lși a servit ca model pentru multe universități de elită din întreaga lume de la Oslo până laHarvard.