Acest articol sau această secțiune nu este înformatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat îniulie 2007
Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
A urmat cursurile școlii primare în comuna Dudești, jud. Brăila, unde s-au stabilit părinții după anul 1940. Între anii 1950-1954 a urmat studiile medii la Grupul școlar agricol din Brăila și Școala Populară de Artă din același oraș, proaspăt înființată la Brăila, spre dezamăgirea tatălui său care-l dorea medic veterinar sau, și mai bine, ofiter-medic veterinar.[2] În anul 1954 a intrat laInstitutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa prof.Irina Răchițeanu, pe care l-a absolvit în 1958. Examenul de diplomă l-a susținut cu rolul Astrov din piesaUnchiul Vania.
După absolvire a fost repartizat la Piatra Neamț (împreună cu colegii de promoție) unde a și debutat scenic cu rolul Marcov dinPoveste de iubire de Simonov, în regia lui Cristian Munteanu. Împreună cu colegii de promoție au pus bazele unui nou teatru (Teatrul Tineretului de azi).[2] În 1960, Teatrul din Bacău l-a împrumutat pentru rolul titular din Don Carlos deSchiller, sub regia artistului emerit Ion Olteanu. A rămasla Bacău până în 1964 și a jucat numai roluri principale de largă diversitate, fiind remarcat în turneele din capitală ca unul dintre cei mai buni interpreți români ai Bufonului dinA douăsprezecea noapte deShakespeare (sub bagheta regizorală a reputatuluiVlad Mugur). În 1964 a avut de ales între Teatrul „Giulești” din București și Teatrul Național din Cluj, darVlad Mugur, preluând pe atunci (1964) direcțiaTeatrului Național din Cluj, l-a convins să aleagă Clujul. A interpretat rolul lui Caligula din piesa cu același nume deAlbert Camus, rol care l-a consacrat definitiv ca actor. În același rol l-a remarcat șiRadu Beligan ceea ce i-a adus invitația de a veni laNaționalul bucureștean. A onorat invitația nu numai pentru că, după o vacanță, Vlad Mugur a rămas definitiv în Occident, lăsându-l la jumătatea drumului cu unHamlet de zile mari, ci și pentru că solicitările de la București ale Cinematografiei și Televiziunii îi sacrificau nopțile pe trenuri și avioane.
A debutat cinematografic, în 1962, cu un rol episodic în peliculaLupeni '29. În film, a colaborat constant cuMalvina Urșianu.
A publicat în 1989 prima ediție a volumuluiSub masca actorului, laEditura Eminescu, iar în 2006 ce-a de-a II-a ediție, revăzută și adăugită, la Editura Orion. În anul 2011 a publicat la Editura Coresi,Noi versiuni scenice după vechi piese de teatru – vol. I (dramaturgie națională) și vol. II (dramaturgie universală).[3] În 2021, la Editura TracusArte, i-a apărut volumul de eseuri teatrale intitulatRendez-vous-urile teatrului cu viața.
Actorul a fost căsătorit peste 20 de ani cu actrițaCezara Dafinescu, cu care a avut o fiică. George Motoi s-a recăsătorit cu actrițaGigliola Brăileanu.[4]
A fost înmormântat la Cimitirul Sf. Vineri din București.[4]
1991–1995 – Director alTeatrului “Maria Filotti” dinBrăila, prin cumul de funcție, neîntrerupându-și activitatea de actor și regizor la Teatrul Național din București
Bănescu, „Generația de sacrificiu” de I.Valjan, regia Dinu Cernescu
2000 Duncan, „Macbett” de E.Ionescu, regia Beatrice Bleonț
2002 Eminescu, „Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit”, adaptare și regia George Motoi
Spectacol lectură: “Dialog nocturn despre o piesă nescrisă” deDoru Moțoc, - rolul Richard Cobden și regia (29 noiembrie 2002, - 150 de ani de la moartea lui Nicolae Bălcescu)
2003 Ștefan, „Noiembrie” de Ana Maria Bamberger, regia Alice Barb
Solionîi, „Mașinăria Cehov” de Matei Vișniec, regia Cristian Ioan
2004 Maximilian, “Coada” de Paul Everac, regia Paul Everac
Premiul Festivalului Național de Teatru pentru rolul Victor din „Pisica în noaptea Anului Nou”, de D.R .Popescu, regia Vlad Mugur (Teatrul Național din Cluj), 1971[2]
Premiul ACIN pentru interpretare masculină – rolul Andrei din „Trecătoarele iubiri”, de M. Urșianu
Marele premiu al Festivalului de la San Remo pentru filmul „Adela”, după G.Ibrăileanu, regia M. Veroiu
Diploma “Artist de Onoare al Filmului Românesc”, 2001
Premiul de Excelență acordat de Centrul Național al Cinematografiei pentru contribuția deosebită adusă la afirmarea filmului românesc, 13 mai 2002
Cetățean de onoare al Municipiului Brăila, decembrie 2002[3]
Cetățean de onoare al Municipiului Galați, 2011
Premiul pentru întreaga activitate din partea Festivalului Internațional de Film Transilvania – TIFF, iunie 2011
1960–1998 mai multe medalii și Ordine (Medalia Muncii, Medalia “Meritul Cultural”), Ordinul “Meritul Cultural cls.IV și Ordinul “Meritul Cultural” cls. a III-a)
Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D – „Arta Spectacolului” (13 mai 2004),„în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”[6]
^abcSîrbu, Eva (). „George Motoi: Nimeni nu se maturizează de unul singur”.Actorii noştri : Interviuri uitate – 33 dintr-un deceniu.1. Bucureşti: Editura Ara. pp. 176–182.ISBN973-9181-03-1.
^Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat înBuletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul III, nr. 96, Partea I, marți 7 noiembrie 1967, pp. 770–771.
^Decretul nr. 320 din 13 mai 2004 privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Cultural, text publicat în Monitorul Oficial nr. 444 din 18 mai 2004.
România
