| George Mihail Zamfirescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Gheorghe Petre Mihai |
| Născut | [1] București,România |
| Decedat | (40 de ani)[1] București,România |
| Părinți | Petre Mihai și Lina (Raluca) Costache |
| Copii | Raluca Zamfirescu |
| Cetățenie |  Român |
| Ocupație | dramaturg poet |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | 1918-1939 |
| Specie literară | Comedie tragică |
| Operă de debut | Versurile mele (1918) |
| Opere semnificative | Domnișoara Nastasia (1927) Idolul și Ion Anapoda (1935) |
Influențe | |
Modificădate / text  | |
George Mihail Zamfirescu, știut și caG.M. Zamfirescu (n.,București,România – d.,București,România[2]), a fost conducător de companii teatrale, poet, scriitor român, romancier și dramaturg, continuatorul speciei inaugurate în dramaturgia română deMihail Sorbul, comedia tragică, prin piesele de teatruDomnișoara Nastasia (1927) șiIdolul și Ion Anapoda (1935).
Datorită intuiței și gândirii sale, mult avansate timpului său, George Mihail Zamfirescu a fost nu numai perfect conectat curentelor artistice ale timpului său, dar și un serios deschizător de drumuri. Spirit liber, inovator în multiple direcții artistice, G. M. Zamirescu a fost parte aavangardei artistice românești,modernist,gândirist, dar, mai ales, un remarcabil constructor al literaturii șiculturii românești interbelice.
A debutat în1918 cu versuri publicate în „Literatorul”. A fost redactor la „Facla”, „Adevărul” ș.a., conducător de companii teatrale, director de scenă laTeatrul național din Iași (1933-1939). Primul său volum, „Flamura albă” (1924), cuprinde, tratate în spiritpolemic, episoade de război și din anii imediat următori. După volumul de nuvele „Gazda cu ochii umezi” (1926) și „Madona cu trandafiri” (1931), roman al mediului provincial obtuz, Zamfirescu a conceput ciclul epic „Bariera”, dedicat periferiei bucureștene și alcătuit din „Maidanul cu dragoste” (1933), „Sfânta mare nerușinare” (1935), „Cântecul destinelor” (1939) și „Bariera” (publicat postum). Ciclul reconstituie, în tonalități realiste alternând cu altele naturaliste și folosind analiza psihologică, atmosfera pitorească și sordidă a periferiei bucureștene interbelice și relevă, în același timp, contradicția dureroasă dintre setea de puritate, de fericire și mizeria materială și morală a locuitorilor ei. Comedia tragică „Domnișoara Nastasia” (1927) este un emoționant tablou al aceleiași periferii, în care năzuința eliberării oamenilor simpli din cătușile unei existențe sufocante se dovedește irealizabilă. A mai scris piesele „Cuminecătura” (1925), „Idolul și Ion Anapoda” (1935), „Sam, poveste cu mine, cu tine, cu el” (1939), culegerea de articole despre teatru „Mărturii în contemporaneitate” (1938). Ultima sa piesă, „Cântecul vieții”, al cărui manuscris este datat ianuarie 1938 - iulie 1939, a rămas neterminată din cauza bolii care i-a curmat viața.[3]
Este tatăl actrițeiRaluca Zamfirescu (1924 -2008), multă vreme societară aTeatrului Național din București.
 | LaWikisursă există există texte originale legate de acest articol: |
.JPG)
.jpg)
.jpeg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
