A debutat în anii 1930 în ziareleAdevărul șiDimineața, iar în 1936 se înscrie înPartidul Comunist Român, care era în ilegalitate. A absolvit Facultatea de Drept din București în 1939.
Între 1947-1949 este membru al Legației României la Londra, după care este director laMinisterul Afacerilor Externe până în 1952, când este exclus din corpul diplomatic. Lucrează ca redactor-șef adjunct la „Gazeta literară”[5] și predă la Facultatea de Litere a Universității București.[6] În 1959 revine în diplomație, fiind trimis ambasador extraordinar și plenipotențiar alRPR în SUA. Între 1961-1967 este adjunct al ministrului de externe, iar între 1967-1972 prim-adjunct. Între 1972-1978 este ministru de externe. George Macovescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1969 - 1985.
Prima sa soție a fost Tereza, iar a doua a fost Emilia.[9]
Tereza Macovescu, o evreică maghiarofonă fostă ilegalistă, a devenit o activistă a Partidului Comunist Român. Ea a fost exclusă din partid în 1952, pe motivul că „are atitudine ușuratică și neprincipialitate în ceea ce privește raporturile cu unii mici burghezi”. Tereza a devenit ulterior traducătoare angajată de diverse edituri, așa cum a fost de exempluEditura pentru Literatură Universală.[10]
Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite în opera de construire a socialismului”[12]
Ordinul „23 August” clasa a III-a (6 mai 1961) „cu prilejul celei de-a 40-a aniversări de la înființarea Partidului Comunist din Romînia, pentru îndelungată activitate în mișcarea muncitorească, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[13]
Ordinul „Apărarea Patriei” clasa a II-a (10 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[14]
^Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat înBuletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 392.
^Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 121 din 6 mai 1961 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat înBuletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 15, 24 iunie 1961, p. 213.
