Galiul esteelementul chimic care aresimbol chimicGa șinumărul atomic 31. Galiul nu se găsește, în natură, în forma sa elementară, dar se găsește, sub formă de săruri de galiu (III), în minereurile debauxită sau în cele dezinc.
În1871, chimistul rusDimitri Mendeleev a prezis existența galiului, elementul situat însistemul periodic subaluminiu, element numit de acestaeka-aluminiu. De asemeni, Mendeleev a prezis și o parte din proprietățile acestuia, și anume:densitatea, punctul de topire, caracterul de oxid etc., proprietăți ce nu diferă cu mult față de realitate.Galiul a fost descoperit dePaul Emile Lecoq de Boisbaudran în1875, cu ajutorulspectroscopiei, analizând o mostră desfalerit. Acesta a observat două linii violete, caracteristicile spectrale ale galiului.
Numele elementului vine de la provincia romanăGalia.
Galiul foarte pur are o culoare argintie, iar metalul solid se frânge concoidal, ca sticla.
Galiul se dilată cu 3,1% când se solidifică, prin urmare stocarea în recipiente din sticlă sau metal este evitată din cauza posibilității ruperii containerului. Punctul de topire al galiului la 29,7646 °C, este peste temperatura normală a unei camere și este aproximativ la aceeași temperatură cu cea a unei zile de vară la latitudini mijlocii ale Pământului; prin urmare galiul nu este marcat calichid înTabelul periodic, singurele elemente lichide la temperatura camerei cunoscute fiindmercurul (metal) șibromul (nemetal).
Galiul este unul dintremetalele care este lichid la temperaturi apropiate de cea normală a unei camere, împreună cucesiul,rubidiul, mercurul șifranciul. Galiul are unul dintre cele mai mari intervale de temperatură în care se menține lichid (pentru un metal) și, de asemenea, are opresiune de vapori scăzută la temperaturi mari (spre deosebire de mercur). Punctul de fierbere al galiului, 2400 °C, este de peste optzeci de ori mai mare decât punctul său de topire, 29,7646 °C, având cel mai mare raport dintre valoarea punctului de fierbere și cea a punctului de topire dintre elementele chimice.[1]
^abYiming Zhang, Julian R. G. Evans, Shoufeng Yang:Corrected Values for Boiling Points and Enthalpies of Vaporization of Elements in Handbooks. In:Journal of Chemical & Engineering Data. 56, 2011, pp. 328–337,doi:10.1021/je1011086.
^Laiu-Despău, Octavian ().Dicționar de eponime : de la nume proprii la nume comune (ed. a 2-a rev. augmentată). București: Saeculum I.O. p. 107.
![[icon]](/mt/?noimg=&dark=on&url=https%3a%2f%2fro.wikipedia.org%2fwiki%2fFi%25C8%2599ier%3aWiki_letter_w_cropped.svg)
