Furnicile suntinsectesociale din familiaFormicidae care constituie, împreună cuviespile șialbinele înrudite, ordinulHymenoptera. Furnicileau evoluat din strămoși similari viespilor pe la mijloculcretacicului acum 110–130 milioane de ani și s-au diversificat după creșterea numărului deplante cu flori. Au fost clasificate peste 12.500 dintr-un număr total estimat de 22.000 de specii.[1][2] Ele se identifică cu ușurință după antenele lor cotite și după structura distinctivă în formă de noduri, cu talie îngustă.
Furnicile formează colonii ale căror dimensiuni variază de la câteva zeci de indivizi prădători ce trăiesc în mici cavități naturale până la colonii extrem de bine organizate ce ocupă teritorii largi și sunt formate din milioane de indivizi. Coloniile mai mari constau mai ales din femele sterile și fără aripi ce alcătuiesc caste de „lucrătoare”, „soldați” sau alte grupuri specializate. Aproape toate coloniile de furnici au și câțiva masculi fertili denumiți „trântori” și una sau mai multe femele fertile denumite „mătci” sau „regine”. Coloniile sunt descrise uneori casuperorganisme(en)[traduceți] deoarece furnicile par a opera ca o entitate unificată, lucrând împreună pentru a susține colonia.[3]
Furnicile au colonizat aproape toate porțiunile de uscat de pePământ. Singurele locuri în care lipsesc furnici indigene suntAntarctica și câteva insule îndepărtate și neprielnice. Furnicile trăiesc bine în majoritatea ecosistemelor și pot forma 15–25 % dinbiomasa animalelor terestre.[4] Succesul lor în atât de multe medii a fost atribuit organizării lor sociale și abilității de a modifica habitatul, de a se conecta la resurse și de a se apăra. Îndelungata lorcoevoluție cu alte specii a dus la relații demimetism,comensalism,parazitism șimutualism.[5]
Societățile furnicilor prezintădiviziunea muncii, comunicație între indivizi și o abilitate de a rezolva probleme complexe.[6] Aceste paralele cu societățile umane au constituit de multă vreme o sursă de inspirație și un subiect de studiu. Multe culturi umane utilizează furnicile în bucătărie, farmacie și în ritualuri. Unele specii sunt prețuite pentru rolul lor de agenți de control al paraziților.[7] Abilitatea lor de a exploata resursele poate aduce însă furnicile și în conflict cu oamenii, întrucât ele pot să deterioreze recoltele sau să invadeze clădiri. Unele specii, cum ar fiSolenopsis invicta, sunt consideratespecii invazive(en)[traduceți], acomodându-se ușor în zone unde au fost introduse accidental.[8]
^Dicke E, Byde A, Cliff D, Layzell P (). A. J. Ispeert, M. Murata & N. Wakamiya, ed. „Proceedings of Biologically Inspired Approaches to Advanced Information Technology: First International Workshop, BioADIT 2004 LNCS 3141”: 364–379.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
Bolton, Barry ().A New General Catalogue of the Ants of the World. Harvard University Press.ISBN978-0-674-61514-4.
Hölldobler B, Wilson EO ().Journey to the Ants: A Story of Scientific Exploration. Belknap Press.ISBN978-0-674-48526-6.Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link)
Hölldobler B, Wilson EO ().The Superorganism: The Beauty, Elegance and Strangeness of Insect Societies. Norton & Co.ISBN978-0-393-06704-0.Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link)
