| Ferdinand Buisson | |
 Ferdinand Buisson () | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 20 decembrie1841 Paris |
| Decedat | 16 februarie1932 (91 de ani) Thieuloy-Saint-Antoine |
| Înmormântat | Thieuloy-Saint-Antoine |
| Părinți | Pierre Buisson[*][[Pierre Buisson (French magistrate)|]] |
| Frați și surori | Benjamin Buisson[*][[Benjamin Buisson |]] |
| Cetățenie |  Franța |
| Ocupație | politician profesor universitar pedagog[*] filozof |
| Locul desfășurării activității | Paris[3] |
| Limbi vorbite | limba franceză[4] |
| Deputat în Parlamentulcelei de-a treia Republici Franceze | |
| În funcție 1902 – 1914 | |
| În funcție 1919 – 1924 | |
| Premii | Premiul Nobel pentru Pace () Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer[*] () prix Marcelin-Guérin[*][[prix Marcelin-Guérin (French literary prize)|]] () |
| Partid politic | RRRS |
| Alma mater | Lycée Condorcet Facultatea de Litere din Paris[*] (doctorat[*][[doctorat (titlu de doctor în Franța)|]],)[1][2] |
Modificădate / text  | |
Ferdinand Édouard Buisson (n.20 decembrie1841,Paris – d.16 februarie1932,Thieuloy-Saint-Antoine) a fost un academician, pastor protestant, pacifist și politiciansocialist francez. A condus Liga Drepturilor Omului.
A fost cofondatorul și președintele Ligii Apărării Drepturilor Omului din1914 până în1926 și aLigue de l'enseignement (Liga învățământului) între anii 1902-1906. În1927 a primit, împreună cu politicianul germanLudwig Quidde,Premiul Nobel pentru Pace.
Filozof (profesor agregat în filozofie), educator și om politic francez, a fost inspector general în învățământul de stat. Este autorul unei teze despreSébastien Castellion. A fost, de asemenea, și francmason, în lojaGrand Orient (Marele Orient) din Franța[5]. Ferdinand Buisson a fost președintele Asociației naționale a liberilor cugetători. În 1905 prezidă comisia parlamentară care avea ca scop separarea statului de biserică.
Celebru pentru lupta pe care a purtat-o cu ajutorul Ligii învățământului în favoarea unui învățământ naționalizat și laic, funcționar, deputat, apropiat al luiJules Ferry, a inventat substantivul „laicitate”.
A fost inițiatorul masificării învățământului primar, ceea ce a dat numeroase drepturi celor care nu aveau nici un drept (elevii cu deficiențe și elevii handicapați), dând naștere în același timp condițiilor gravei crize a educației actuale.
A absolvitLiceul Condorcet, apoi devine profesor agregat în filozofie. Reprezentant alprotestantismului liberal, se exilează de bună voie înElveția în timpul celui de-aldoilea imperiu, din 1866 până în 1870, pentru că refuza să depună jurământul în fața noii puteri; a fost profesor laacademia din Neuchâtel. Încă din 1867 participă la Congresul internațional al Ligii internaționale permanente de pace și elaborează, împreună cuJules Ferrz șiVictor Hugo, un program pentru abolirea războiului prin intermediul educației. În același timp, încearcă să pună bazele unei Biserici protestante liberale, făcând apel la pastoriiJules Steeg șiFélix Pécaut.
Întors în Franța după căderea celui de-al doilea imperiu, și-a luat angajamentul, în timpulasediului Parisului, de a proteja pe cei orfani, fapt ce va duce la înființarea primului orfelinat laic, Orfelinatul din Seine.
Pentru că a refuzat să predea filozofia, fiind dornic să muncească pentru copiii cei mai săraci, a fost numit șef al instituțiilor școlare din Paris, datorită prietenului săuJules Simon, ministru al învățământului. Ajutăorfelinatul din Cempuis, înființat de către filantropul laicJoseph Prevost, și îl numește pePaul Robin director al orfelinatului.
Jules Ferry, succesorul lui Jules Simon, l-a numit la conducerea Învățământului primar între anii1879 și1896, pentru a-i supraveghea pe cei care sriau și concepeau legile cu privire la laicitate. Deputat alregiunii Seine între anii 1902-1914 și 1919-1924, a fost mai ales un puternic apărător al învățământului profesional obligatoriu și al dreptului de vot pentru femei. În 1890 devine profesor de pedagogie laSorbona. În 1898, partizan al apărăriicăpitanului Dreyfus, participă la înființarea Ligii Franceze a Drepturilor Omului, al cărei președinte va fi între anii 1913-1926.
În 1905 a fost președintele comisiei parlamentare care a redactat legea separării statului de biserică.
Ferdinand Buisson a fost de asemenea responsabilul unei lucrări remarcabile: Dicționarul pedagogic, pentru redactarea căruia a fost nevoie de mai mult de 350 de colaboratori. Prima ediție a fost publicată de edituraHachette între anii 1882-1887. O nouă ediție a apărut în anul 1911. Nelimitându-se doar la rolul de responsabil al lucrării, Buisson a scris articole emblematice, ca Laïcité (Laicitate), Intuition (Intuiție), Prière (Rugăciune) etc. Dicționarul său este considerat Biblia școlii laice și republicane.
Partizan alSocietății Națiunilor încă de la început, se dedică apoi apropierii franco-germane mai ales după ocuparearegiunii Ruhr din 1923, invitând în Paris pacifiști nemți și mergând înBerlin. În 1927, împreună cu profesorul germanLudwig Quidde, a primitpremiul Nobel pentru Pace.
Numeroase instituții școlare și numeroase străzi îi poartă numele. Fără a fi exhaustivi, putem menționa mai ales (orașele sunt organizate în ordine alfabetică):
|
|
