Movatterモバイル変換


[0]ホーム

URL:


Sari la conținut
Wikipediaenciclopedia liberă
Căutare

Feminism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În sensul acelor de ceas:
1.Emmeline Pankhurst adresându-se mulțimii înNew York City, 1913
2. Coperta primului volumAl doilea sex, 1949
3. GraffitiDumnezeu este femeie înBucurești, 2013
4.Marșul femeilor, 2017
5.Jane Roe pentru păstrarea legalității avortului, 1989

Feminismul reprezintă o serie deideologii și mișcări socio-politice care urmăresc să definească și să instituie egalitatea politică, economică, personală și socială a sexelor.[1][2][3] Feminismul susține că societățile moderne suntpatriarhale - ele acordă prioritate punctului de vedere masculin - și că femeile sunt tratate nedrept.[4] Eforturile de a schimba această situație includ lupta împotrivastereotipurilor de gen, și îmbunătățirea oportunităților și rezultatelor educaționale, profesionale și interpersonale pentru femei.

Avându-și originea la sfârșitulsecolului al XVIII-lea în Europa,mișcările feministe au militat și continuă să militeze pentrudrepturile femeilor, inclusiv dreptul de avota, de a candida la funcții publice, de a munci, de a primi salarii egale, de a deține proprietăți, de aprimi educație, de a încheiacontracte, de a avea drepturi egale în cadrulcăsătoriei, și de a beneficia de concediu maternal. Feministele au luptat, de asemenea, pentru a asigura accesul lacontracepție,avorturi legale, integrare socială, și pentru a protejafemeile șifetele împotrivaagresiunii sexuale,hărțuirii sexuale și aviolenței domestice.[5] Schimbările în standardele vestimentare feminine și activitățile fizice acceptabile pentru femei au făcut, de asemenea, parte din mișcările feministe.[6]

Istorie

[modificare |modificare sursă]

Primele structurări ale mișcărilor feministe apar în suita ideilorRevoluției franceze. Textele feministe fondatoare reiau principiile iluministe ale dreptului natural și ale egalității în drepturi și libertăți. Scriitoarea revoluționarăOlympe de Gouges, inspirată deDeclarația drepturilor omului și ale cetățeanului, proclamă înDéclaration des droits de la femme et de la citoyenne (1791) principiile umaniste ale emancipării femeii, afirmând egalitatea ei juridică; înAnglia, scriitoareaMary Wollstonecraft publică oVindication of the Rights of Woman (1792), în care susține că proprietatea privată și clasa stau la baza discriminării femeilor și că acestea, la fel ca bărbații, au nevoie de drepturi egale.[7][8][9][10]Charles Fourier, socialist utopic și filosof francez, este creditat cu formularea cuvântului „féminisme”, în 1837.[11]

Organizarea și afirmarea socială încep cu adevărat odată cumișcarea sufragetelor, structură militantă activă care își propune denunțarea formelor de sclavie socială, și obținerea unor schimbări juridice concrete. Dreptul femeilor de a vota este acordat pentru prima dată în lume înNoua Zeelandă, în anul 1893;Australia de Sud urmează exemplul în 1894.[12][13] În Marea Britanie a fost adoptată, în 1918, Legea reprezentării poporului, care acorda votul femeilor de peste 30 de ani care dețineau proprietăți. În 1928, acest drept a fost extins la toate femeile de peste 21 de ani.[14]Emmeline Pankhurst a fost cea mai notabilă activistă dinAnglia. RevistaTime a numit-o unul dintrecei mai importanți 100 de oameni ai secolului XX, afirmând că: „a conturat o idee a femeii pentru epoca noastră; a zguduit societatea într-un nou șablon de la care nu se mai poate reveni”.[15] ÎnStatele Unite, printre liderii notabili ai acestei mișcări s-au numărat Lucretia Mott, Elizabeth Cady Stanton șiSusan B. Anthony, care au militat fiecare pentruabolirea sclaviei înainte de a susține dreptul la vot al femeilor. În SUA, se consideră că primul val de feminism s-a încheiat odată cu adoptarea celui de-al nouăsprezecelea amendament la Constituția Statelor Unite (1919), care a acordat femeilor dreptul de vot în toate statele.

Feministele au continuat să militeze pentru reformarealegilor familiei care le confereau soților controlul asupra soțiilor. ÎnFranța, femeile căsătorite nu au primit dreptul de a lucra fără permisiunea soțului lor până în 1965.[16][17] Feministele au luptat pentru a aboli „scutirea maritală” din legile privindviolul, care împiedicau urmărirea penală a soților pentru violul soțiilor lor.[18] Eforturile anterioare ale feministelor din primul val, precum Voltairine de Cleyre,Victoria Woodhull și Elizabeth Clarke Wolstenholme Elmy, de a incrimina violul marital la sfârșitul secolului al XIX-lea au eșuat;[19][20] acest lucru a fost realizat abia un secol mai târziu în majoritatea țărilor occidentale, dar încă nu este implementat în multe alte părți ale lumii.[21]

Scriitoarea francezăSimone de Beauvoir a oferit o soluțiemarxistă și o viziuneexistențialistă asupra multora dintre chestiunile feminismului odată cu publicarea cărțiiLe Deuxième Sexe (Al doilea sex) în 1949.[22] În 1963, cartea luiBetty Friedan,The Feminine Mystique, a contribuit la exprimarea nemulțumirii pe care o resimțeau femeile americane. Cartea este considerată a fi cea care a declanșat începutul celui de-al doilea val de feminism înStatele Unite.[23] În 1970, scriitoarea australianăGermaine Greer a publicat carteaThe Female Eunuch, care a devenit unbestseller mondial și care ar fi dus la creșterea rateidivorțurilor.[24][25] Greer susținea căbărbații urăsc femeile, că femeile nu știu acest lucru și își îndreaptă ura asupra lor însele, precum și că femeile sunt devitalizate și reprimate în rolul lor de gospodine și mame. În 1971, jurnalista americanăGloria Steinem co-fondează revistaMs., prima publicație feministă națională a Statelor Unite.[26][27]

ÎnRomânia, studiileMihaelei Miroiu și aleLaurei Grunberg sunt printre primele încercări de a prezenta publicului ideile și problematica feminismului, însă curentul s-a dezvoltat semnificativ începând cu mijlocul anilor 1990. LucrareaLexicon feminist[28] explică concepte fundamentale pentru curentul feminist, precumeticile șisociologia feministă,puterea șirolul de gen, șișovinismul masculin.

Valuri

[modificare |modificare sursă]

Istoria feminismului occidental modern este împărțită, în mod convențional, în perioade de timp sau „valuri”, fiecare cu obiective ușor diferite, bazate pe progresele anterioare:[29][30]

  • Feminismul celui de-al treilea val (anii 1990-2000) se referă la diverse curente de activitate feministă, considerate de către feministele celui de-al treilea val atât ca o continuare a celui de-al doilea val, cât și ca un răspuns la eșecurile percepute ale acestuia[31]

Teorie

[modificare |modificare sursă]
Parte aseriei despre
Discriminare
Forme generale de discriminare

SexRasăOrientare sexualăReligie
(Diz)abilitateLimbăVârstăSpecie

Forme specifice de discriminare

AntisemitismAporofobieHomofobie
HeterofobieXenofobieTransfobie
SerofobieHeterosexismMisoginie
MisandrieAntițigănismIslamofobie
AnticreștinismRasism ecologic
Discriminare sexuală la muncă

Discriminarea în România

RasismulDiscriminarea romilor
Holocaustul în RomâniaAntisemitismul
Antimaghiarism
RobiaDrepturile omuluiDrepturile LGBT
Violența domestică
Discriminarea privind încredințarea minorilor

Manifestări

Purificare etnicăPersecutarePogrom
Conflict etnicGenocid
HolocaustSclavie
Infracțiune motivată de ură
Violența împotriva persoanelor LGBT
Mutilare genitală
Violența împotriva femeilor
Violență sexualăHărțuire sexuală
Blamarea victimeiAvort selectiv
Vânătoare de vrăjitoare

Politici

SeparatismApartheid
Legile de la Nürnberg
Căsătorii între persoane de același sex
Diferența de venit dintre bărbați și femei
Numerus claususListă neagră

Metode de prevenire

ToleranțăAcțiune afirmativă
Drepturile omuluiDrepturile animalelor
AutodeterminareDesegregare
IntersecționalitateFeminism
MulticulturalismIntegrare rasială
Integrare socialăAsimilare culturală

Vezi și

CNCDACCEPT
Deceniul de incluziune a romilorEugenism
Corectitudine politică

editează
Pentru informații suplimentare, veziFeminist theory

Teoria feministă este extinderea feminismului în domenii teoretice sau filosofice. Ea cuprinde lucrări într-o varietate de discipline, inclusivantropologia,sociologia,economia, studiile despre femei,critica literară, istoria artei,psihanaliza șifilosofia.[32][33][34] Teoria feministă urmărește să înțeleagă inegalitatea dintre sexe, și se concentrează pe politica de gen, relațiile de putere, șisexualitate. În timp ce oferă o critică a acestor relații sociale și politice, o mare parte a teoriei feministe se concentrează, de asemenea, pe promovarea drepturilor și intereselor femeilor. Temele explorate în teoria feministă includ discriminarea,stereotipurile, „obiectificarea” (în special cea sexuală), opresiunea șipatriarhatul.[35][36]

Curente și ideologii

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Curente și ideologii feministe

De-a lungul anilor s-au dezvoltat numeroase curente și ideologii feministe complementare. Feminismul este adesea împărțit în trei tradiții principale numitefeminism liberal,radical șisocialist/marxist, cunoscute uneori ca „cele trei mari” școli de gândire feministă. De la sfârșitul secolului al XX-lea, au fost identificate forme noi de feminism.[37] Unele ramuri ale feminismului urmăresc, într-o măsură mai mare sau mai mică, înclinațiile politice ale societății, sau se concentrează pe subiecte specifice, cum ar fiprotecția mediului. Printre cele mai cunoscute ramuri ale feminismului se numără:

Cultură

[modificare |modificare sursă]

Literatură

[modificare |modificare sursă]
Virginia Woolf, pionieră a ideii femeii ca individ emancipat.[38]
Maya Angelou, creditată cu lansarea scrieriiafro-americane feministe.[39]

Mișcarea feministă a dus la apariția ficțiunii feministe, a non-ficțiunii feministe și apoeziei feministe, generând un nou interes pentru scrierile femeilor. De asemenea, a determinat o reevaluare generală a contribuțiilor istorice și academice ale femeilor, ca răspuns la convingerea că viețile și contribuțiile femeilor au fost subreprezentate ca arii de interes științific.[40] De asemenea, a existat o legătură strânsă între literatura feministă și activism, scrierile feministe exprimând de obicei preocupări sau idei-cheie ale feminismului într-o anumită epocă.

Anumite opere literare au ajuns să fie cunoscute drept texte feministe esențiale.A Vindication of the Rights of Woman (1792) deMary Wollstonecraft, este una dintre primele lucrări de filosofie feministă.A Room of One's Own (1929), deVirginia Woolf, se remarcă prin argumentul său în favoarea unui spațiu literal și figurat pentru scriitoare, într-o tradiție literară dominată de bărbați.

Potrivit lui Elyce Rae Helford, „SF-ul și fantezia servesc drept vehicule importante pentru gândirea feministă, în special ca punți între teorie și practică”.[41]Științifico-fantasticul feminist este uneori predat la nivel universitar pentru a explora rolul construcțiilor sociale în înțelegerea genului.[42] Texte notabile de acest tip suntMâna stângă a întunericului (1969) deUrsula K. Le Guin,The Female Man (1970) de Joanna Russ,Kindred (1979) deOctavia E. Butler, șiPovestirea cameristei (1985) deMargaret Atwood.

Non-ficțiunea feministă a jucat un rol important în exprimarea îngrijorărilor cu privire la experiențele trăite de femei. De exemplu,I Know Why the Caged Bird Sings (1969), primul din cele 7 volume autobiografice aleMayei Angelou, a fost extrem de influent, deoarece a reprezentatrasismul șisexismul trăit de femeile de culoare care creșteau în Statele Unite.[43] Maya se transformă dintr-o victimă cu uncomplex de inferioritate într-o tânără demnă, stăpână pe sine, capabilă să reacționeze la prejudecăți.

Muzică

[modificare |modificare sursă]

Muzica femeilor este muzica făcută de femei, pentru femei și despre femei.[44] Genul a apărut ca o expresie muzicală a mișcării feministe din al doilea val, precum și a mișcărilor pentru muncă,drepturi civile șipace.[45] Mișcarea a fost inițiată delesbiene precum Cris Williamson, Meg Christian și Margie Adam, activiste afro-americane precum Bernice Johnson Reagon și grupul său Sweet Honey in the Rock, și activista pentru pace Holly Near. Muzica femeilor se referă, în același timp, la industria mai largă a muzicii feminine care merge dincolo de interpreți pentru a include muzicieni de studio,producători,ingineri de sunet, tehnicieni, distribuitori, promotori și organizatori defestivaluri care sunt, de asemenea, femei.[44]

În timp ce industria muzicală a fost mult timp deschisă la prezența femeilor în roluri de interpretare sau divertisment, este mult mai puțin probabil ca femeile să ocupe poziții de autoritate, cum ar fi conducerea unei orchestre.[46] În muzica populară, deși există multe cântărețe care înregistrează melodii, există foarte puține femei în spatele pupitrului audio care acționează ca producători muzicali, persoanele care dirijează și gestionează procesul de înregistrare.[47]

Cinema

[modificare |modificare sursă]
Bette Davis, cunoscută pentru interpretarea personajelor feminine complexe. În 1941, Davis a devenit prima femeie președinteAMPAS.[48]

Cinematografia feministă, care susține sau ilustrează perspective feministe, a apărut în mare parte odată cu dezvoltarea teoriei feministe a filmului la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970. În 1972 au avut loc primele festivaluri feministe de film înSUA și Marea Britanie, precum și prima revistă feministă de film,Women & Film. Printre pionierele din această perioadă se numără Claire Johnston și Laura Mulvey, care au organizat, de asemenea, evenimentul dedicat femeilor la Festivalul de Film de laEdinburgh.[49] Alte teoreticiene cu un impact puternic asupra filmului feminist sunt Teresa de Lauretis, Anneke Smelik și Kaja Silverman. Abordările din filosofie și psihanaliză au alimentat critica de film feministă, filmul independent feminist și distribuția feministă.

În timpul perioadei de glorie a marilor studiouri de laHollywood din anii 1930-1950, statutul femeilor în industrie era abisal.[50] De atunci, regizoare precum Sally Potter, Catherine Breillat, Claire Denis și Jane Campion au realizat filme artistice, iar exemple precum Patty Jenkins (Femeia Fantastică, 2017) șiGreta Gerwig (Barbie, 2023) au avut succes la nivel mainstream. În 2009,Kathryn Bigelow a devenit prima femeie care a câștigatPremiul Oscar pentru cel mai bun regizor, pentruMisiuni periculoase (2008).[51] Acest progres era stagnant în anii 1990, iar bărbații încă depășesc femeile cu cinci la unu în rolurile din spatele camerei.[52][53]

Impact

[modificare |modificare sursă]

Mișcarea feministă a produs schimbări în societatea occidentală, inclusiv sufragiul femeilor; un acces mai mare la educație; plăți mai echitabile față de bărbați; dreptul de a iniția proceduri de divorț; dreptul femeilor de a lua decizii individuale privindsarcina (inclusiv accesul la contraceptive și avort); și dreptul de a deține proprietăți.[54]

Drepturi civile

[modificare |modificare sursă]
Participare laConvenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor

     Semnat și ratificat

     Aderat sau succedat

     Stat nerecunoscut care respectă tratatul

     Numai semnat

     Nesemnatar

Începând cu anii 1960, campania pentru drepturile femeilor a avut rezultate mixte înStatele Unite șiRegatul Unit.[55][56] Alte țări dinCEE au convenit să se asigure că legile discriminatorii vor fi eliminate treptat în întreaga Comunitate Europeană.

Unele campanii feministe au contribuit, de asemenea, la reformarea atitudinii față deabuzul sexual asupra copiilor. Punctul de vedere conform căruia fetele tinere îi determină pe bărbați să întrețină relații sexuale cu ele a fost înlocuit de cel al responsabilității bărbaților pentru propriul comportament, bărbații fiindadulți.[57]

În SUA, Organizația Națională pentru Femei (NOW) a început în 1966 să militeze pentru egalitatea femeilor, inclusiv prin amendamentul privind egalitatea drepturilor (ERA), care nu a fost adoptat, deși unele state au adoptat propriile amendamente.[58] Drepturile de reproducere în SUA s-au axat pe decizia instanței din cauzaRoe v. Wade, care enunță dreptul unei femei de a alege dacă dorește să ducă o sarcină la termen.

Repartizarea sarcinilor în cadrul gospodăriilor a fost afectată de creșterea numărului de femei care au intrat pe piața muncii în secolul al XX-lea. Sociologul Arlie Russell Hochschild a constatat că, în cuplurile cu două cariere, bărbații și femeile petrec, în medie, o cantitate egală de timp muncind, dar femeile petrec totuși mai mult timp cu treburile casnice.[59][60]

În dreptul internațional,Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor este o convenție internațională adoptată deAdunarea Generală a Națiunilor Unite, și descrisă ca o declarație internațională a drepturilor femeilor. A intrat în vigoare în națiunile care au ratificat-o.[61]

Teologie

[modificare |modificare sursă]

Teologia feministă este o mișcare care reconsideră tradițiile, practicile, scrierile și teologiile religiilor dintr-o perspectivă feministă. Unele dintre obiectivele teologiei feministe includ creșterea rolului femeilor în rândulclerului și al autorităților religioase, reinterpretarea imagisticii masculine și a limbajului despreDumnezeu, stabilirea poziției femeilor în raport cu cariera și maternitatea, și studierea reprezentărilor femeilor întextele sacre ale religiei.[62]

Feminismul creștin este o ramură a teologiei feministe care caută să interpreteze și să înțeleagă creștinismul în lumina egalității dintre femei și bărbați, această interpretare fiind considerată necesară pentru o înțelegere completă acreștinismului. Deși nu există un set standard de convingeri în rândul feministelor creștine, majoritatea sunt de acord că Dumnezeu nu face discriminări pe criterii de sex, și sunt implicate în probleme precumhirotonirea femeilor, dominația masculină și echilibrul parental încăsătoria creștină, afirmațiile privind deficiența morală și inferioritatea femeilor în comparație cu bărbații, și tratamentul general al femeilor în biserică.[63][64]

Note

[modificare |modificare sursă]
  1. ^Mendus, Susan (). „Feminism”. ÎnHonderich, Ted.The Oxford Companion to Philosophy (ed. 2nd). Oxford University Press. pp. 291–294.ISBN 978-0-19-926479-7. Parametru necunoscut|orig-date= ignorat (ajutor)
  2. ^Hawkesworth, Mary E. ().Globalization and Feminist Activism. Rowman & Littlefield. pp. 25–27.ISBN 978-0-7425-3783-5. 
  3. ^Beasley, Chris ().What is Feminism?. New York: Sage. pp. 3–11.ISBN 978-0-7619-6335-6. 
  4. ^Gamble, Sarah (). „Introduction”.The Routledge Companion to Feminism and Postfeminism. Routledge. pp. VII.ISBN 978-0-415-24310-0. Parametru necunoscut|orig-date= ignorat (ajutor)
  5. ^Echols, Alice ().Daring to Be Bad: Radical Feminism in America, 1967–1975Necesită înregistrare gratuită. Minneapolis: University of Minnesota Press.ISBN 978-0-8166-1787-6. 
  6. ^Roberts, Jacob ().„Women's work”.Distillations. Vol. 3 nr. 1. pp. 6–11. Accesat în. 
  7. ^M Wollstoncraft,A Vindication of the Rights of Woman (1792)ch VII, "From the respect paid to property flow, as from a poisoned fountain, most of the evils and vices which render this world such a dreary scene to the contemplative mind."Mary Wollstonecraft, Pedagogy, and the Practice of Feminism. Routledge..ISBN 9781136753039. 
  8. ^Vindication: A Life of Mary Wollstonecraft. Harper Collins..ISBN 9780061866005. 
  9. ^„The original suffragette: The extraordinary Mary Wollstonecraft”.TheGuardian.com.. 
  10. ^„Feminism in the 18th century and beyond”. 
  11. ^Goldstein, Leslie F. (). „Early Feminist Themes in French Utopian Socialism: The St.-Simonians and Fourier”.Journal of the History of Ideas.43 (1): 91–108.doi:10.2307/2709162.JSTOR 2709162. 
  12. ^„Votes for Women Electoral Commission”. Elections New Zealand.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  13. ^„Women and the right to vote in Australia”. Australian Electoral Commission.. Accesat în. 
  14. ^Phillips, Melanie ().The Ascent of Woman: A History of the Suffragette Movement and the Ideas Behind it. London: Abacus. pp. 1–370.ISBN 978-0-349-11660-0. 
  15. ^Warner, Marina ().„Emmeline Pankhurst – Time 100 People of the Century”.Time. Arhivat dinoriginal la. 
  16. ^Guillaumin, Colette ().Racism, Sexism, Power, and Ideology. pp. 193–95. 
  17. ^Meltzer, Françoise ().Hot Property: The Stakes and Claims of Literary Originality. p. 88. 
  18. ^Allison, Julie A. ().Rape: The Misunderstood Crime. p. 89. 
  19. ^Bland, Lucy ().Banishing the Beast: Feminism, Sex and Morality. I. B. Tauris. pp. 135–49.ISBN 978-1-86064-681-2. Accesat în. 
  20. ^Palczewski, Catherine Helen (). „Voltairine de Cleyre: Sexual Slavery and Sexual Pleasure in the Nineteenth Century”.NWSA Journal.7 (3): 54–68 [60].ISSN 1040-0656.JSTOR 4316402. 
  21. ^Crowell, Nancy A.; Burgess, Ann W. ().Understanding Violence Against Women. p. 127. 
  22. ^Bergoffen, Debra ().„Simone de Beauvoir”. Metaphysics Research Lab, CSLI, Stanford University. Accesat în. Parametru necunoscut|orig-date= ignorat (ajutor)
  23. ^Fox, Margalit ().„Betty Friedan, Who Ignited Cause in 'Feminine Mystique,' Dies at 85”.The New York Times. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  24. ^„What Germaine Greer and The Female Eunuch mean to me”.The Guardian.. Accesat în. 
  25. ^„Friday essay: The Female Eunuch at 50, Germaine Greer's fearless, feminist masterpiece”.The Conversation.. Accesat în. 
  26. ^„An Oral History of 'Ms.' Magazine -- New York Magazine - Nymag”.New York Magazine (în engleză).. Accesat în. 
  27. ^Baydo, Gerald ().A topical history of the United States. Routledge. p. 423.ISBN 9780415164009. Accesat în – via Google Books. 
  28. ^Ed. Polirom, Iași, 2002.
  29. ^Humm, Maggie (), „wave (definition)”, În Humm, Maggie,The dictionary of feminist theory, Columbus: Ohio State University Press, p. 251,ISBN 9780814205075. 
  30. ^Rebecca, Walker (ianuarie 1992). „Becoming the Third Wave”.Ms. New York: Liberty Media for Women. pp. 39–41.ISSN 0047-8318.OCLC 194419734. 
  31. ^Krolokke, Charlotte and Anne Scott Sorensen, "From Suffragettes to Grrls" inGender Communication Theories and Analyses: From Silence to Performance (Sage, 2005).
  32. ^Zajko, Vanda; Leonard, Miriam ().Laughing With Medusa: Classical Myth and Feminist Thought. Oxford: Oxford University Press. p. 445.ISBN 978-0-19-927438-3. 
  33. ^Howe, Mica; Aguiar, Sarah Appleton ().He Said, She Says: An RSVP To the Male Text. Madison, NJ: Fairleigh Dickinson University Press. p. 292.ISBN 978-0-8386-3915-3. 
  34. ^Pollock, Griselda ().Encounters in the Virtual Feminist Museum: Time, Space and the Archive. Routledge.ISBN 978-0-415-41374-9. 
  35. ^Chodorow, Nancy ().Feminism and Psychoanalytic Theory. New Haven, Conn.: Yale University Press.ISBN 978-0-300-05116-2. 
  36. ^Gilligan, Carol ().„In a Different Voice: Women's Conceptions of Self and of Morality”.Harvard Educational Review.47 (4): 481–517.doi:10.17763/haer.47.4.g6167429416hg5l0.ISSN 0017-8055. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  37. ^Maynard, Mary (). „Beyond the 'big three': the development of feminist theory into the 1990s”.Women's History Review.4 (3): 259–281.doi:10.1080/09612029500200089Accesibil gratuit. 
  38. ^„Five Feminist Writers That Changed History”. Accesat în. 
  39. ^Als, Hilton ().„Songbird: Maya Angelou takes another look at herself”.The New Yorker. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  40. ^Blain, Virginia; Clements, Patricia; Grundy, Isobel ().The Feminist Companion to Literature in English: Women Writers from the Middle Ages to the Present. New Haven: Yale University Press. pp. vii–x.ISBN 978-0-300-04854-4. 
  41. ^Helford, Elyce Rae ().„Feminist Science Fiction”. În Westfahl, Gary.The Greenwood Encyclopedia of Science Fiction and Fantasy. Greenwood Press. pp. 289–291.ISBN 978-0-300-04854-4. 
  42. ^Lips, Hilary M. (). „Using Science Fiction to Teach the Psychology of Sex and Gender”.Teaching of Psychology.17 (3): 197–98.doi:10.1207/s15328023top1703_17. 
  43. ^Shah, Mahvish ().„I Know Why The Caged Bird Sings: Angelou's Quest to Truth and Power”.Feminism in India. 
  44. ^abLont, Cynthia ().„Women's Music: No Longer a Small Private Party”. În Garofalo, Reebee.Rockin' the Boat: Mass Music & Mass Movements. Cambridge, Massachusetts: South End Press. p. 242.ISBN 978-0-89608-427-8. Parametru necunoscut|chapter-url-access= ignorat (ajutor)
  45. ^Mosbacher, Dee (2002). Radical Harmonies. San Francisco, CA: Woman Vision.OCLC53071762. 
  46. ^Duchen, Jessica ().„Why the male domination of classical music might be coming to an end”.The Guardian. 
  47. ^Ncube, Rosina (septembrie 2013).„Sounding Off: Why So Few Women in Audio?”.Sound on Sound. 
  48. ^Bianco, Marcie.„How Bette Davis Became a Hollywood Icon By Refusing to Conform at Every Turn”.HWD (în engleză). Accesat în. 
  49. ^Erens, Patricia Brett ().Issues in Feminist Film Criticism.Wiley & Sons. p. 270.ISBN 9780253206107. 
  50. ^Giannetti L,Understanding Movies, 7th ed. Prentice-Hall 1996;416.
  51. ^'Hurt Locker' wins best picture, director”.MSNBC.. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  52. ^Derek Thompson ().„The Brutal Math of Gender Inequality in Hollywood”.The Atlantic. 
  53. ^„Assessing the Gender Gap in the Film Industry”. NamSor Blog.. 
  54. ^Messer-Davidow, Ellen ().Disciplining Feminism: From Social Activism to Academic Discourse. Durham,NC: Duke University Press.ISBN 978-0-8223-2843-8. 
  55. ^Lockwood, Bert B. ().Women's Rights: A Human Rights Quarterly ReaderNecesită înregistrare gratuită. The Johns Hopkins University Press.ISBN 978-0-8018-8374-3. 
  56. ^Freeman, Jo.„From Suffrage to Women's Liberation: Feminism in Twentieth Century America”. 
  57. ^Rush, Florence ().The Best Kept Secret: Sexual Abuse of Children. Englewood Cliffs: Prentice-Hall.ISBN 978-0-07-054223-5. 
  58. ^„Statement of Purpose”.National Organization for Women.. Arhivat dinoriginal la. 
  59. ^Hochschild, Arlie Russell; Machung, Anne ().The Second Shift. New York: Penguin Books.ISBN 978-0-14-200292-6. 
  60. ^Hochschild, Arlie Russell ().The Time Bind: When Work Becomes Home and Home Becomes Work. New York: Henry Holt & Co.ISBN 978-0-8050-6643-2. 
  61. ^„Convention on the Elimination of All Forms of Discrimination against Women New York, 18 December 1979”. Office of the United Nations High Commissioner for Human Rights. Accesat în. 
  62. ^Bundesen, Lynne ().The Feminine Spirit: Recapturing the Heart of Scripture. Jossey-Bass.ISBN 978-0-7879-8495-3. 
  63. ^Haddad, Mimi ().„Egalitarian Pioneers: Betty Friedan or Catherine Booth?”(PDF).Priscilla Papers.20 (4). Arhivat dinoriginal(PDF) la. 
  64. ^Anderson, Pamela Sue; Clack, Beverley ().Feminist Philosophy of Religion: Critical Readings. London: Routledge.ISBN 978-0-415-25749-7. 

Bibliografie

[modificare |modificare sursă]
  • Simone de Beauvoir,Al doilea sex, ed. Univers, București, 2004
  • Laura Grunberg,(R)evoluții in sociologia feminista. Repere teoretice, contexte românești Editura Polirom, 2003
  • Laura Grunberg,Gen și integrare, Centrul AnA, 2002
  • Mihaela Miroiu,Drumul către autonomie. Teorii politice feministe, ed. Polirom, 2004
  • Mihaela Miroiu,Gândul umbrei. Abordări feministe în filosofia contemporană, 1995
  • Vladimir Pasti,Ultima inegalitate. Relațiile de gen în România, ed. Polirom, 2003
  • Ștefan Mihăilescu,Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948), ed. Polirom, 2006
  • Olympe de Gouges,Déclaration des droits de la femme et de la citoyenne, 1791
  • Mary Wollstonecraft,Vindication of the Rights of Woman, 1792
  • Maïté Albistur, Daniel Armogathe,Histoire du féminisme français, Éditions des Femmes, 1977-1978, Paris
  • Pierre Bourdieu,La domination masculine, ed. Seuil, 1998
  • Eliane Gubin,Le siècle des féminismes, Éditions de l'atelier, 2004

Legături externe

[modificare |modificare sursă]

Feminismul în România


Topice
Evenimente
Persoane
Subiecte înrudite
Ramuri
Termeni și concepte
Mișcări
Organizații
Personalități străine
Personalități autohtone
Publicații
Locații
Control de autoritate
Adus de lahttps://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Feminism&oldid=16682773
Categorie:
Categorii ascunse:

[8]ページ先頭

©2009-2025 Movatter.jp