Fudbalski Klub Partizan (însârbă: Фудбалски клуб Партизан) este un club profesionist defotbal dinBelgrad,Serbia, ce evoluează înSuperliga Sârbă. Printre performanțele clubului se numără faptul că a jucat în primul meci dinCupa Campionilor Europeni în1955,[2] devenind și primul club dinEuropa de Est care a jucat finala acestei competiții în1966 iar mai târziu primul club dinSerbia care a jucat în grupeleCupei Campionilor. Este un membru important alAsociației Sportive Partizan. Clubul de divizia a doua,FK Teleoptik este de asemenea în proprietatea lui Partizan. ConformUEFA, Partizan are a doua școală de fotbal dinEuropa, după cea a luiAjax.[3] În urma unui sondaj de opinie, Partizan se află pe locul secund în privința popularității înSerbia, 32,2% din populație susținând clubul.[4]
Partizan s-a înființat la data de4 octombrie1945, făcând parte dinAsociația Sportivă Iugoslavă, și a fost numit dupăpartizanii iugoslavi, o mișcaresocialistăde rezistență armată împotrivaforțelor Axei în timpul celui de-al doilea război mondial. Clubul continuă să fie membru al unor asociații sportive care include 25 de cluburi din diferite sporturi, și, bineînțeles membru alFederației Sârbe de Fotbal dar are independență totală în ceea ce privește organizarea, managementul, finanțele și baza materială. Inițial clubul a fost creat sub tutela Armatei Populare Iugoslave, iar stadionul s-a numitStadion JNA (Stadionul Armatei Populare Iugoslave). În anii cincizeci clubul devine independent față de armată. Primul meci internațional s-a disputat împotriva celor de laȚSKA Moscova.
Momčilo Vukotić este jucătorul cu cele mai multe apariții pentru Partizan cu număr de 752 apariții. Recordul celor mai multe goluri este deținut deStjepan Bobek, cu 403 goluri.
Unul dintre jucătorii de legendă al lui Partizan a fostDragan Mance. El a condus Partizan spre victorie într-un meci dinCupa UEFA disputat în 1984 împotriva formației englezeQueens Park Rangers. Rangers câștigase primul meci cu 6–2, dar Partizan s-a calificat după o victorie în retur cu 4–0. Mance a murit la 3 septembrie 1985 într-un accident de circulație în plină glorie.
"Alb-negrii" dețin recordul de puncte obținute într-o ediție aLigii Iugoslave, cu 107 puncte fiind neînvinsă în sezonul 2004–05. Partizan deține și cele mai multe titluri naționale de la desființareaRepublicii Socialiste Federative Iugoslavia, devenind campioană de 10 ori în 18 ani.
Se poate spune că cel mai electrizant meci disputat de Partizan a fost dubla împotriva luiCeltic din 1989. Primul meci s-a disputat laMostar (azi înBosnia și Herțegovina), câștigat de Partizan cu 2–1. Returul disputat înScoția a fost câștigat deCeltic cu 5–4. Partizan înscriind în ultimul minut golul calificării în fața celor 50.000 spectatori. Partizan a disputat șifinala Cupei Campionilor Europeni din anul 1966 împotriva luiReal Madrid, după ce a eliminat peManchester United în semifinale. În acestă finală, Partizan a reușit să deschidă scorul, fiind învinsă, în cele din urmă, cu scorul de 2–1.
Una dintre performanțele de dată recentă ale lui Partizan este calificarea în grupeleLigii Campionilor, după eliminarea luiNewcastle United în ultimul tur de calificări, grupă din care mai făceau parte:Real Madrid,FC Porto (deținătoareaCupei UEFA și viitoarea câștigătoare acompetiției) precum șiOlympique de Marseille (viitoarea finalistă aCupei UEFA). În grupe nu au pierdut niciun meci pe teren propriu, reușind un 0–0 cu Real Madrid, și 1–1 împotriva luiFC Porto șiOlympique de Marseille. Partizan este prima și deocamdată, singura echipă sârbă participantă la această competiție ce adună elita fotbalului european.
Pe plan intern sezoanele 2007–08 și 2008–09 rămân de referință în istoria clubului, echipa realizând eventul (cupa și campionatul) în două sezoane consecutive.
La data de21 iulie2009, Partizan învinge CampioanaȚării Galilor,Rhyl FC, cu scorul de 8-0 (12-0 la general). Acest scor reprezintă cea mai categorică victorie în competițiile europene.
Rivala locală a lui Partizan esteSteaua Roșie Belgrad. Acest duel este privit ca făcând parte dintre marile rivalități fotbalistice din lume, iar meciurile dintre ele sunt etichetate drept "eternul derby", similar cu ceea ce se întâmplă laManchester,Glasgow,Roma,Milano,București sauIstanbul care au parte de cele mai fierbinți rivalități sportive. Aceste meciuri sunt întotdeauna anticipate ca fiind deosebit de spectaculoase, dar în ultimii ani intensificarea actelor de violență și huliganism au avut consecințe inevitabile. Cel mai mare număr de spectatori la un asemenea meci a fost de 108.000 de spectatori.
Stadionul clubului se numește acumStadionul Partizan, după ce s-a numit în trecut Stadionul JNA (Stadionul Armatei Populare Iugoslave). Stadionul avea aproximativ 55.000 locuri până la deciziaUEFA ca toate locurile să fie pe scaune. Actuala capacitate este de 32.887 locuri.
Stadionul a fost utilizat de la jumătatea anilor cincizeci și până în anul1987 ca punct final al festivităților numite Ziua Tineretului. În fiecare an în 25 mai ștafeta era înmânată luiJosip Broz Tito, președinteleRepublicii Socialiste Federative Iugoslavia.
Baza sportivă Partizan-Teleoptik, cunoscută ca și "Zemunelo" (aluzie la baza sportivă a luiAC Milan,Milanello), are o suprafață de aproape 10 hectare, și se află în vestul suburbieiZemun, la intersecția a două autostrăzi și a unui aeroport. Din punct de vedere al funcționalității, soluțiilor arhitecturale, al echipamentului și ale materialelor folosite, acest centru unul dintre cele mai valoroase din Europa. În prezent aici se antrenează toți cei aproape șase sute de sportivi ai lui Partizan, începând cu prima echipă, echipa de divizie secundăFK Teleoptik, și pâna la cele de juniori și copii din marea familie a lui Partizan.
Acest stadion va fi reproiectat de firmaelvețiană Mob Lab. Noua capacitate va fi de aproximativ 45.000 locuri pe scaune și va include un hotel și birouri.[5]
Suporterii lui Partizan, numițiGrobari (Groparii) s-au organizat în anul 1970. Porecla le-a fost dată de rivaliiDelije, suporteri ai luiSteaua Roșie, cu referire la culoarea neagră regăsită și la uniformele lucrătorilor de la cimitire. Altă variantă ar fi că numele se trage de la denumirea străzii pe care se află amplasat stadionul -Humska (Groapa). Aceștia susțin toate cluburile care formeazăAsociația Sportivă Partizan. În anul 1999 organizația suporterilor care, prin tradiție, ocupau tribuna din partea de sud a stadionului, s-a scindat în două grupări. Gruparea nou formată, numităJužni Front (Frontul de Sud) acuzau câțiva membri importanți ai luiGrobari că abuzau de privilegiile lor și clubul pentru că îi favoriza.
În 2006 divergențele se acutizează astfel încât astăzi există trei grupări importante ale suporterilor:Južni Front,Grobari 1970 șiGrobari Belgrad. Din 2005 și până în 2007, fanii au boicotat toate meciurile lui Partizan, până când directorul sportiv, Nenad Bjeković și secretarul general, Žarko Zečević, au demisionat iar suporterii și-au atins scopul. Bjeković a demisionat în luna mai iar Zečević în septembrie. După aceasta suporterii s-au reîntors la stadion.
Danny Dyer, cunoscut om de televiziune britanic, i-a prezentat peGrobari într-unul din episoadele documentarului săuThe Real Football Factories International ca fiind dispuși să facă orice pentru respectul față de club.[6]
