Fútbol Club Barcelona, pe scurtBarcelona sauBarça, este un club defotbal dinBarcelona,Spania, care evoluează înLa Liga.
Fondat în1899 de un grup de fotbaliștielvețieni,britanici șicatalani conduși deJoan Gamper, clubul a devenit un simbol al culturii catalane și alnaționalismului catalan, mottoul său fiind prin urmare „Barça este mai mult decât un club” (catalană:FC Barcelona - Més que un club). Imnul oficial al Barcelonei este „Cant del Barça”, scris de Jaume Picas și Josep Maria Espinàs.[3] Spre deosebire de multe alte cluburi, suporterii dețin și conduc Barcelona. Este al doilea cel mai bogat club de fotbal în ceea ce privește veniturile, având o cifră de afaceri anuală de 450 milioane €.[4] FC Barcelona are o îndelungată rivalitate cuReal Madrid CF, meciurile disputate între cele două echipe fiind cunoscute sub numele de „El Clásico”.
Istorie
Echipa fanion a orașului Barçelona, Català FC, a fost înființată în apropierea sălii de sport Tolosa de către Jaume Vila, având scopul declarat de a promova sportul local. Acest club a refuzat integrarea tânărului entuziast al fotbaluluiJoan Gamper, datorită faptului că nu eracatalan. Reacția luiGamper la acest refuz a fost crearea clubului FC Barçelona pe29 noiembrie1899, împreună cu un grup de tineri englezi, un canadian și câțiva barcelonezi. Pe lângă secția defotbal, în cadrul clubului și-au desfășurat activitatea și alte sporturi (baschet,handbal,hochei pe iarbă,rugby,baseball,patinaj artistic,volei,fotbal în sală,ciclism,hochei pe gheață).[5]
Fondarea
FC Barçelona în 1903
La22 octombrie1899,Gamper a făcut o reclamă înLos Deports declarându-și dorința de a forma un club defotbal. Din răspunsul pozitiv primit s-a stabilit o întâlnire la Gimanasio Sole pe29 noiembrie. Unsprezece jucători au participat: Gualteri Wild, Lluís d'Ossó, Bartomeu Terradas, Otto Kunzle, Otto Maier, Enric Ducal, Pere Cabot, Carles Pujol, Josep Llobet, John Parsons și William Parsons. Astfel s-a născutFoot-Ball Club Barçelona.[6] Mai multe alte cluburi de fotbal spaniole, cele mai notabile fiindReal Madrid șiAthletic Bilbao aveau, de asemenea, fondatoribritanici și datorită acestui fapt și-au adoptat nume în stilulenglezesc.
Legenda spune căGamper a ales culorile legendare ale clubului,azulgrana, dupăFC Basel, fostul său club. Însă alte echipe elvețiene pentru careGamper jucase, cea a cantonului său natal dinZürich șiȘcoala Comercială a Croitorilor în Crosby,Merseyside au fost creditate și au pretins a fi sursa de inspirație.
Campionat de Catalunya
FC Barçelona era doar unul din mai multe cluburi defotbal care s-au ridicat înCatalonia în jurul acestei perioade. Printre altele au fost șiPalamós CF, cel mai vechi club alCataloniei, fondat în1898,Català SC (1899),Hispania AC (1900) șiSociedad Española de Football. În curând se adunaseră destule echipe pentru a organiza o ligă și îndecembrie1900 Alfons Macaya, președintele lui Hispania AC a oferit un trofeu.Copa Macaya a evoluat în cele din urmă înCampionat de Catalunya. Aceasta a fost prima ligă campionat jucată vreodată înSpania. FC Barçelona a câștigat primul lor trofeu în1901, adjudecându-șiCopa Macaya. Subsecvent au câștigatCampionat de Catalunya de alte 20 de ori înainte ca acesta să fie desființat în1940. În1902 clubul a jucat și prima finală aCopa del Rey, pierzând în fațaClubului Vizcaya cu 2-1.[7]
Anii Gamper
În1908,Joan Gamper a devenit președintele clubului pentru prima oară. Subsecvent, a deținut această poziție în cinci ocazii distincte (1908-1909, 1910-1912, 1917-1919, 1921-1923 și1924-1925), stând timp de 25 ani la cârma echipei. Realizarea sa principală ca președinte a fost asigurarea unui stadion propriu și a unor venituri stabile pentru Barça.[8] Până în1909 echipa juca în diferite stadioane, niciunul dintre ele neaparținând clubului. La14 martie 1909, stadionulCarrer Industria de 6,000 de locuri și-a deschis ușile. În1922 clubul s-a mutat într-o casă nouă laLes Corts.[9] Acesta avea inițial capacitatea de 30,000 de locuri, fiind extins mai târziu la un impresionant 60,000.[10]
TotGamper a introdus și jucători legendari precumAlcántara,Zamora șiSamitier. Aceștia au ajutat clubul în dominarea atât aChampionat de Catalunya, cât și aCopa del Rey, câștigând primul campionatLa Liga în1929.
Criza și războiul civil
Criza începută la sfârșitulanilor 1920 s-a înrăutățit după ce soldații luiFranco au bombardat sediul principal al clubului. După aceste evenimente, clubul a fost forțat în a-și schimba numele înClub de Futbol Barçelona, și-a îndepărtat porțiuneacatalană din steag și a numit un președinte deschis față de regimul luiFranco.
Barçelona a început să-și îmbunătățească jocul înanii 1950. Evoluția clubului a fost oprită din prisma intervenției guvernului în achiziționarea luiAlfredo Di Stéfano. Conducerea clubului a demisionat în semn de protest față de aranjamentul absurd prin care Barçelona și rivaliiReal Madrid CF ar fi trebui să „împartă” acest jucător. Această problema s-a născut din prisma faptului că ambele cluburi au crezut că au semnat cuDi Stéfano, însă cu cluburi diferite, unul dintre ele era cel care deținea contractul său, iar celălalt era clubul unde acesta era împrumutat. Înțelegerea s-a deteriorat, Di Stéfano devenind jucătorul lui Real - fapt privit de marea majoritate drept favor guvernamental față de acest club.
Kubala
Până la jumătateaanilor 1940 clubul a început să se recupereze din problemele sale, care conduseră aproape de desființarea sa. Jucători precumCésar,Ramallets, șiVelasco au câștigatPrima divizie la cincisprezece ani după prima și unica victorie în această competiție. Odată cu calmarea divergențelor politice, stilul în care fotbalul era jucat și titlurile pe care acesta le aducea a dus la stabilizarea statutului financiar, în timp ce tot mai multe persoane deveneau membri. În1950, la club a venit unul dintre cei mai importanți antrenori ai săi din istorie,Ladislau Kubala. În timpul primilor ani de la venirea sa, echipa a câștigat aproape fiecare competiție în care a jucat, iar atacanții de atunci, César,Basora, și însuși Kubala sunt amintiți și astăzi.
Camp Nou
În1957,Camp Nou și-a deschis porțile pentru marele public. Este adecvat să se țină în vizor că proiectul a fost susținut personal de către însușiGeneralul Franco, care a aprobat o extrem de generoasă apreciere a statului privind locația unde stadionul urma să fie construit, îngrijindu-se astfel de finanțarea acțiunii. Cu o capacitate de până la 90,000 de spectatori,Camp Nou este unul dintre cele mai mari stadioane din lume. Din păcate, la câțiva ani după inaugurare, titlurile s-au rărit, fiind în număr de doar trei în timpulanilor 1960. Dar chiar și atunci clubul nu s-a oprit din evoluție, câștigând putere economică și socială în fiecare an.
Spre deosebire de deceniul anilor 1950, cândReal Madrid a fost capabil să împiedice în mod scandalos transferul starului argentinianAlfredo Di Stéfano la FC Barçelona, legenda olandezăJohan Cruyff a semnat un contract cu acest club în1973. Stilul său electric de joc, rapid și inteligent, nu ar fi putut fi mai bine apreciat de către fani. Până și suma record de £922,300 plătită de FC Barçelona pentru semnătura sa părea nimic după înfrângerea luiReal Madrid cu 5-0 înSantiago Bernabéu (stadion) propria lorarenă și câștigarea ligii. Până în anul următor clubul avea 70,000 membri, devenind astfel unul dintre cele mai puternice din lume.
Echipa de vis
Josep Lluís Núñez a devenit președintele lui FC Barçelona în1978, conducând clubul într-o perioadă de creștere socială și economică neprecedată.
Superstarul argentinianDiego Maradona a semnat pentru un onorariu record de laBoca Juniors. Problemele din afara sportului ale președintelui clubului au dus la transferul său laSSC Napoli. Surprinzător, echipa s-a îmbunătățit și fără starul său, odată cu revoluționarea jocului său prin tacticile de pressing aduse de antrenorul englez Terry Venables.
Zeci de titluri au fost câștigate mai departe, nu doar în domeniul fotbalistic, acordându-se astfel atenție și altor sporturi.
Între anii1990 și1994,Echipa de vis a lui Johan Cruyff, jucând un sistem deFotbal total, a câștigat patru titluri de campioană a ligii consecutive și pentru prima oară în istorie Liga Campionilor UEFA (1992). 11 trofee au fost câștigate în timpuldomniei lui Cruyff ca antrenor.
Sfârșitul anilor 1990
Bobby Robson a preluat conducerea clubului pentru un singur sezon în '96-'97; l-a recrutat peRonaldo de laPSV Eindhoven (fostul său club) și a adus oCupă a Cupelor și o Cupă a Regelui (Copa del Rey). Interesant este că l-a adus și pe viitorul antrenor al celor de la Porto și Chelsea,José Mourinho la acest club. Mourinho îl ajuta la acea vreme pe Robson în sarcinile de antrenament și era responsabilul cu traducerile conferințelor de presă la care participa Robson. În ciuda câștigării a trei trofee în acel sezon, Robson a rămas numai un sezon, tacticile sale defensive fiind inacceptabile pentru fanii exigenți ai Barçelonei.
Chiar înainte de finalul sezonului lui Robson clubul căzuse deja în acord cu faimosul manager olandezLouis van Gaal. În ciuda pierderii lui Ronaldo laInternazionale Milano, Rivaldo s-a alăturat echipei și Barçelona a câștigat de două ori Liga Spaniolă. În ciuda marelor rezultate în campionatul intern, Barçelona nu a fost capabilă să câștigeLiga Campionilor. În urma criticilor puternice aduse de fani, după trei sezoane, în2000, van Gaal a demisionat.
Anii de tulburare
Joan Gaspart a fost ales ca succesorul luiJosep Lluis Nuñez în2000. Norocul nu i-a surâs încă de la începutul președinției sale, căpitanul Barçelonei semnând cu rivalii de-o viațăReal Madrid în ziua alegerii sale. Consolarea fanilor nu era o slujbă ușoară, iar reacția noii administrații n-a făcut decât să agraveze situația. Cheltuielile nesăbuite făcute de Gaspart au dus clubul într-o criză financiară. Prezidarea lui Gaspart a fost marcată de schimbări frecvente de antrenori, fiecare dintre aceștia dorind să aducă jucători la alegerea lor la club. Multe talente au fost aduse la club în acești 3 ani, dar puține dintre acestea au primit șansa de a reuși. Absența unei victorii importante și lipsa de interes a jucătorilor a făcut presiunea socială de nesuportat, forțându-l să demisioneze în2003. O comisie temporară a preluat conducerea până la alegerea președintelui actualJoan Laporta în același an.
Revenirea
Departamentul de marketing al clubului și-a stabilit strategia în jurul luiRonaldinho.[11]
Joan Laporta s-a dovedit o alegere mai bună pentru FC Barçelona. Odată cu venirea sa și cele ale superstaruluiRonaldinho și a fostului internațional olandezFrank Rijkaard ca manager (care era, de fapt, a treia variantă a lui Laporta, dupăRonald Koeman de laAjax șiGuus Hiddink de laPSV Eindhoven) printre altele, noul stil de administrare a readus succes la club. Datoriile masive moștenite s-au redus și doar o mică parte din jucătorii crescuți în echipa care nu a reușit să câștige un titlu important în cinci ani au rămas la echipă. În sezonul 2003/2004 Barçelona a avut o revenire de formă spectaculoasă, terminând pe locul doi, după ce fusese în prealabil la coada clasamentului o parte îndelungată a sezonului. Motivul pentru care Barçelona nu a reușit chiar câștigarea campionatului a fost pentru că revenirea s-a petrecut prea târziu. În sezonul 2004/2005, Barçelona a condus clasamentul din prima până în ultima etapă, adjudecându-și al șaptesprezecelea titlu de campioană a Spaniei la14 mai 2005 și a șasea Supercupă a Spaniei la20 august 2005. În ciuda ieșirii din cursa pentru Liga Campionilor în mâinile celor de laChelsea, suporterii și jucătorii asemenea încep să creadă într-o a treia eră de aur. Pe17 mai2006, Barçelona a reușit să câștige finalaLigii Campionilor în fața echipei englezeArsenal F.C.
Sezonul 2007-08 s-a încheiat fără niciun titlu,Barça terminând pe locul trei în La Liga și a fost învinsă în semifinala Ligii Campionilor deManchester United cu scorul de 1-0.
Simboluri
Culori
Tricou în culorile tradiționale albastru și grena
Există diverse versiuni referitoare la originea și la motivul alegerii culorilor care au îmbrăcat de-a lungul istoriei legendele Barcelonei. Versiunea cea mai logică arată că cel care a ales culorile a fost chiar fondatorul clubuluiJoan Gamper. De fapt s-a dovedit că în prima partidă jucată de Gamper în Barcelona, chiar înainte de fondarea clubului, acesta a purtat o șapcă albastru cu grena.
Până de curând, se credea că au fost folosite culorile echipeiFC Basel, echipă la care se credea că a jucat Gamper.
Câteva speculații istorice spun că albastrul și grena vin de la culorile stemei cantonului elvețianTicino, locul unde locuia sora lui Gamper, Rosa.
Altă istorie care a circulat susținea că alegerea culorilor îl are ca și inițiator pe unul dintre participanții la întâlnirea fondatorilor FC Barcelona care avea un creion cu capăt dublu cu ambele culori. Acesta ar fi propus ca albastru și grena să fie culorile clubului.
O a patra versiune situează originea în faptul că mama unuia dintre primii jucători, Dna. Comamala, a împărțit eșarfe albastre jucătorilor, lucru care ar fi indus mai târziu ideea culorilor albastru și grena.
De curând, o nouă ipoteză a apărut care sugerează faptul că originea culorilor este de fapt în sudul Germaniei, mai exact laHeidenheim an der Brenz, locul nașterii lui Otto Maier, unul dintre fondatorii clubului.
În primii 10 ani, tricoul era jumătate albastru, jumătate grena, având culorile mânecilor inversate, în timp ce șortul era alb, deși există o dovadă a unui joc în care șortul era închis la culoare. În sezonul 1909-1910 au fost introduse dungile albastre și grena pe tricou. În 1913, șortul a devenit negru, apoi după șapte ani albastru, cu mici variații privind grosimea și numărul dungilor de pe tricou și cu mici diferențe legate de intensitatea și nuanța culorilor albastru și grena.
În primii ani, clubul a folosit tricouri jumătate albastre, jumătate grena pentru ca mai apoi să se impună dungile verticale a căror grosime a variat destul de mult de-a lungul istoriei. Numai echipele de baschet, rugby și atletism au purtat la un moment dat tricouri cu dungi verticale. Pentru a sărbători centenarul, prima echipă de fotbal a folosit un echipament similar cu primul echipament, jumătate albastru, jumătate grena. Șortul, alb până în 1913, a fost înlocuit cu cel negru. Din anii ’20 până în prezent, echipamentul a conținut șort albastru. Această tradiție a fost întreruptă în sezonul 2005-2006, când albastrul a fost înlocuit cu grena.
Istoric echipament: principal
1899-1910
1911-1913
1913-1920
1920-1939
1939-1949
1955 Cupa Orașelor Târguri
1950-1991
1991-1992
1992-1995
1995-1998
1997-98 Cupele Europene
1998-1999
1998-2000
2000-2001
2001-2002
2002-2003
2003-2004
2004-2005
2005-2006
2006-2007
2007-2008
2008-2009
2009-2010
2010-2011
2011-2012
2012-2013
2013-2014
2014-2015
2015-2016
2016-2017
Istoric echipament: secund
1974-1982
1982-1985
1985-1991
1989
1991-1992
1992-1995
1995-1997
1997-1998
1998-1999
1999-2001
2001-2002
2002-2003
2003-2004
2004-2005
2005-2006
2006-2007
2007-2008
2008-2009
2009-2010
2010-2011
2011-2012
2012-2013
2013-2014
2014-2015
2015-2016
2016-2017
2017-2018
2018-2019
2019-2020
Stema
Stema FC Barcelona a fost creată de Carles Comamala, fost jucător și conducător al clubului, care în 1910 a câștigat concursul organizat de club.Emblema are un contur în formă de oală (foarte asemănător cu emblemele cluburilor elvețiene). În interior, în partea din stânga sus, este prezentă crucea Sfântului Gheorghe (roșu pe alb), în timp ce în partea dreaptă conține patru bare vertical roșii pe un fundal galben, ceea ce reprezintă stema regiunii Catalunia. O bandă orizontală cu inițialele clubului (FCB) separă partea de sus de partea de jos a stemei, care este mai mare și care este acoperită ăe toată lățimea emblemei de linii verticale albastre și grena, având în centru o minge de fotbal.De-a lungul istoriei, stema a suferit diverse modificări, dar și-a păstrat același design. În anii 40, din ordinul guvernului, cele patru bare roșii au fost înlocuite cu două bare, pentru a împiedica identificarea cu emblema Cataluniei. La începutul anilor 50, vechiul design a fost din nou folosit. În primii anii, emblema orașului a fost și ea prezentă pe stema clubului, apărând din nou în meciurile internaționale din cadrul Cupei Orașelor Târguri din anii 50.
Doctori: Dr. Ricard Pruna, Dr. Xavier Yanguas, Dr. Daniel Florit
Recuperatori: Emili Ricart, Juanjo Brau
Fizioterapeuți: Juanjo Brau, Xavi Linde, Xavi López, Xavier Elain, Jordi Mesalles, Sebas Salas, Daniel Benito
Podolog: Martín Rueda
Analiză tactică și Scouting: Domènec Torrent, Carles Planchart, Àlex Garcia
Responsabili cu echipamentul: Chema Corbella, José Antonio Ibarz, Gabriel Galán
Responsabil cu legătura conducere - jucători: Pepe Costa
Coeficientul UEFA
Coeficientul UEFA este utilizat la tragerea la sorți a competițiilor continentale organizate deUniunea Asociațiilor Europene de Fotbal. Pe baza performanței cluburilor la nivel european timp de cinci sezoane, acest coeficient este calculat folosind un sistem de puncte și este stabilit un clasament. La sfârșitul sezonului 2018-2019, Barcelona se afla pe locul al doilea.[13][14][15][16][17]
Barça este cunoscută pentru refuzul definitiv în permiterea logourilor sponsorilor pe tricourile sale de fotbal. Aceasta se datorează faptului că Barça este privită ca un simbol al Cataloniei și orice alte sponsorizări de "natură intruzivă" sunt, de obicei, refuzate. Acest fapt a fost controversat chiar și pentru producătorul tricourilor,Nike. Însă din2005 Barça a acceptat să aibă logoulTV3 (canalul TV catalan principal și, de asemenea, un simbol al Cataloniei) pe brațul stâng, păstrându-se pentru moment ideea că nici un sponsor nu va acoperi partea centrală a tricoului Barçei, deși în media se speculează semnarea unor contracte spre sfârșitul anului. În săptămânile recente, s-a speculat îndelung (deși negat oficial) că Barça este aproape de semnarea unui acord cu comitetul organizator alOlimpiada de Vară 2008 pentru a plasa logoul olimpic alBeijingului pe tricourile de fotbal. Înțelegerea propusă ar fi durat până în2010; după Olimpiadele din 2008, Barça purtând logoulJocurilor Asiatice din 2010, cu candidatura provincieiGuangzhou.
În acest sezon, tricourile de joc ale Barcelonei poarta sigla UNICEF în locul rezervat de obicei sponsorului principal.
Totuși, Barça a acceptat logoul unui sponsor pe tricourile echipei de baschet. Secțiunea de baschet este sponsorizată de către compania de asigurări elvețianăWinterthur Group—o sponsorizare unică pentru Barça, cum această companie a fost fondată înWinterthur, locul de naștere a lui Joan Gamper.
Culés
Înțelesul etimologic al acestui cuvânt derivă dincul care literal înseamnăfund încatalană (pronunțat /kuˈles/). O traducere aproximativă a acestui termen ar fifunduri. Departe de a fi ofensiv sau jignitor pentru fanii lui Barça, acest termen a fost creat la începutul secolului XX, când, fanii care se așezau în cea mai înaltă poziție a stadionului permiteau persoanelor din afară să leadmire posterioarele. Acest termen relativ umoristic a fost adoptat și fanii au fost numiți astfel începând cu acea perioadă.[necesită citare]Există aproximativ 1730 cluburi de suporteri ai FC Barcelonei înregistrate oficial în întreaga lume (până înnoiembrie 2005).[necesită citare]
.png)
