| Eustațiu Stoenescu | |
 Pictorul Eustațiu Stoenescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1884[1][2][3][4] Craiova,România |
| Decedat | 1957 (73 de ani)[5][1][2][4][3] New York City,New York,SUA[6] |
| Părinți | Grigore și Matilda Stoenescu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | pictor profesor universitar |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Studii | Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris , Academia Julian |
| Pregătire | Jean-Paul Laurens |
| Mișcare artistică | Tinerimea artistică , Salonul Oficial de pictură și sculptură |
Modificădate / text  | |
Eustațiu Stoenescu (n.14 mai1884,Craiova - d.13 septembrie1957,New York) a fost un pictor român. A studiat laAcademia Julian și laȘcoala națională de arte frumoase dinParis cuJ.P. Laurens, cu care a colaborat la executarea unor cartoane de tapiserie și a unor decorații murale. Stoenescu a pictat scene de gen, peisaje, naturi moarte, remarcabile prin subtilitatea tonurilor gri („Natură statică cu lămâie”), dar a fost mai ales un portretist virtuos, excepțional prin darul exprimării laconice și prin viziunea distantă, solemnă, dar nu lipsită de expresivitate („Amatorul de tablouri”,1941).
Distins, elegant, zâmbitor, Eustațiu Stoenescu a dus o viață stranie, ușor romantică și încă nedeslușită. Fiind o prezență constantă în cercurile mondene ale epocii, despre Stoenescu se păstrează imaginea unui personaj cosmopolit, rafinat și cumva arogant. Pictor de mare talent, socotit de critică unul dintre cei mai mari portretiști ai vremii, Eustațiu Stoenescu a intrat într-un con de umbră după cel de-al doilea război mondial, după moarte fiind aproape uitat.
Ia contact cu pictura la 15 ani, când pictorul francez Leopold Durangel (1828-1898) vine în casa părintească pentru a realiza portretul mamei sale. După vizitarea Expoziției retrospectiveNicolae Grigorescu, deschisă în1897 laBucurești, în salaAteneului Român, se decide ireversibil să urmeze același drum. Pleacă înFranța împreună cuNicolae Titulescu și studiază pictura. Dacă la început de drum tematica era tributară lui Grigorescu, treptat Stoenescu s-a desprins de orice influență, construindu-și un stil puternic personalizat.
Eustațiu Ion Mihai Stoenescu s-a născut în ziua de14 mai1884 în familia lui Grigore și Matilda Stoenescu. Primul contact cu pictura îl face la vârsta de 15 ani în momentul în care pictorul francez A.V. Leopold Durand Durangel este angajat pentru a realiza portretul mamei sale. În perioada1890 -1900, Eustațiu urmează cursurile primare și liceul la Colegiul dinCraiova. Pictează în vacanțele de vară laBrădești, pe malulrâului Jiu. Vizitează în anul 1897 o expoziție a luiNicolae Grigorescu unde se apucă pe loc să execute schițe în pofida nemulțumirii vădite a luiAl. Tzigara-Sarmucaș prezent acolo.
În anul1900, pleacă laParis împreună cuNicolae Titulescu pentru continuarea studiilor, el fiind cazat la acesta din urmă. Eustațiu Stoenescu devine elevul luiJean-Paul Laurens și lucrează în atelierul acestuia până în anul 1911. Acolo îi cunoaște peJean Alexandru Steriadi,Camil Ressu,Nicolae Dărăscu,Samuel Mützner,Costică Petrescu,Pierre Gaudreault,André Dunoyer de Segonzac,L. Fr. Biloul,Valdo Barbey și mulți alții. Se înscrie în anul 1902 și urmează în paralel cursurile Școlii Naționale de Arte Frumoase din Paris. Debutează simultan la Salonul Oficial Societe Francais și la Expoziția Societății Artistice „Theodor Aman” din Craiova. Devine intim în atelierul din Depot de Marbres a lui Jean-Paul Laurens cuAuguste Rodin șiAntoine Bourdelle.
Începând din 1906 urmează o serie de expoziții, prima fiind la Salonul Oficial de la Paris, urmată deTinerimea artistică și Expoziția Jubiliară unde obține medalia de aur. Expozițiile sale la Salonul Oficial de la Paris devin o obișnuință până în anul 1911 când obține Mențiunea de Onoare pentru tabloul "Țiganii la drum".
În anul 1936, Eustațiu Stoenescu este numit în funcția de profesor de pictură laAcademia de Arte Frumoase din București. În 1941 devine rectorul Academiei de Arte.
