Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Europa de EstÎmpărțirea Europei pe criterii culturaleRegiunile folosite pentru procesare informatică de cătreUnited Nations Statistics Division (Europa de Est cu roșu):
Situată la est de o linie imaginară ce ar uniMarea Baltică cuMarea Neagră,Europa de Est (Europa răsăriteană de asemenea) reprezintă cea mai întinsă subdiviziune a continentului. Limita de est a Europei este trasată deMunții Ural, dar această limită se referă la continentul nostru ca unitate naturală, fizico-geografică deoarece din punct de vedere politicRusia (oficial Federația Rusă) continuă mult la est înAsia până laOceanul Pacific.
Originile termenului "Europa de Est" sunt destul de recente. Pentru foarte mulți ani, Europa a fost împărțită după metoda nord-sud, statele sud, mediteraneene, având multe în comun, o altă regiune cu caracteristici comune fiind constituită din zonelenord-atlantică șibaltică. În timpul Renașterii, opoziția conceptuală fundamentală era între nord și sud. Gânditorul care a deschis calea filosofilor iluminiști spre ideea de Europa de Est a fostVoltaire, cel care și-a elaborat propria perspectivă asupra continentului privind de lavest laest, și nu de lasud sprenord.Europa de Vest a fost cea care a "inventat" Europa de Est ca pe jumătatea ei complementară însecolul XVIII, în EpocaIluminismului.
Lenin a fost un revoluționar rus care a condus partidul bolșevic.
Călătorii au fost un element esențial în acest proces de reorientare. Țările Europei de Est erau relativ puțin cunoscute însecolul XVIII, astfel încât fiecare autor aducea cu sine o imagine vagă, peste care avea să se suprapună o hartă mentală, o cartografiere adesea fantasmagorică deoarece aducea cu sine un bagaj mental diferit de realitățile pe care le întâlnea aici. Multe țări din Europa de Est au legături strânse atât cu Vestul cât și cu Răsăritul. Multe țări au fost influențate, în mai mare sau mai mică măsură, decreștinismulromano-catolic sauprotestant și au avut multe legături istorice sau culturale cuGermania,Italia,Franța sauScandinavia, (de exemplu:vikingii înRusia,Liga Hanseatică înțările baltice). Multe țări au avut legături cu Estul îndepărtat. Rusia a fost sub controlulmongolilor pentru două secole și a moștenit unele convenții sociale și politice de la acești cotropitori. Mai la sud,Imperiul Otoman șiislamul au avut o foarte puternică influență. ȚărileBalcanice, chiar șiUngaria șiRomânia, au fost controlate deturci.
Termenul a fost folosit în zilele noastre în țărileoccidentale pentru a denumi generic țările continentului care s-au aflat subregimuri comuniste, așa numitul "Blocul Estic". Conceptul deEuropă de Est a fost întărit de dominațiacomunismului și în special aUniunii Sovietice în zonă, după cel de-al Doilea Război Mondial. Ideea unei "cortine de fier", care ar fi separat estul de vestul continentului, a fost dominantă pe tot parcursulRăzboiului rece. Această împărțire simplistă poate cauza probleme de înțelegere a complexității realităților din zonă. Spre exemplu, țările comuniste precumRepublica Socialistă Federală Iugoslavia șiAlbania au refuzat să fie controlate de Kremlin, (dar aceasta nu poate fi asemănat cu anticomunismul din Vest, cel puțin atâta vreme cât Albania era o țară condusă de un guvern stalinist).
În același context, conceptul geopoliticeurasiatic alFederației Ruse, denumitUniunea Euroasiatică, anterior avangardist[1], prezintă astăzi o largă atractivitate pentru interesele economice și defensive ale statelor din regiune, interese care nu au putut fi exercitate în cadrul uniunilor politice pre-existente.
În plus, o imagine a unei Europe împărțită strict între vest și est este considerată ofensatoare de popoarele țărilor numite "estice", în special după căderea comunismului în toată Europa și aZidului Berlinului. Europenii din fostele țări comuniste nu se consideră ca fiind "est europeni", preferând să se autodefinească prin asociere cu alte grupuri:Europa Centrală,Europa de Nord,Europa de Sud. Popoarele din zonă pot considera ofensator să fie incluse într-o zonă diferită de a celor dinvestul geografic, în ciuda localizării înestul continentului și a apartenenței istorice la ortodoxia răsăriteană (ca în cazulGreciei), sau la fostul Imperiu Rus (ca în cazulFinlandei).
Relieful: are altitudini reduse (sub 400 m.), este relativ orizontal, estompat și caracteristica principală este aceea a unei câmpii întinse și netede. Relieful de câmpie este doar aparent, deoarece, analizând structura lui geologică se observă că în realitate este un podiș străvechi, erodat. Placa pe care este așezată această parte a continentului are o grosime mare, este foarte rigidă și aproape imobilă aflându-se pe cel mai vechi nucleu continental
Clima: Europa de Est are, în cea mai mare parte, un climat temperat continental, care devine excesiv spre est și se transformă într-un climat rece spreOceanul Arctic.
Vegetația și solurile: Întinderea și omogenitatea uscatului (continentului) favorizează crearea unor fâșii paralele de vegetație și soluri. În Rusia se află cea mai întinsă pădure din lume, Taigaua Siberiană.
Rețeaua hidrografică: este formată din râuri care au lungimi corespunzătoare cu întinderea acestei zone. Cele mai mari râuri suntVolga (cel mai mare fluviu dinEuropa),Lena,Enisei,Obi.
Resursele naturale: care se întâlnesc în subsolul Europei Estice sunt diversificate și abundente cantitativ (petrol, gaze naturale, minereuri feroase și neferoase, cărbuni superiori și energetici,sare, uraniu, mangan, etc.). Aceste resurse sunt mult mai bogate și mai diversificate decât în restul Europei ceea ce permite utilizarea lor de către țări interesate într-un regim de cooperare reală.
Transporturile sunt dezvoltate și diversificate mai bine dezvoltate fiind transporturile rutiere, feroviare și maritime. ÎnRusia există cel mai lung traseu feroviar din lume denumit "Transiberianul", întreMoscova șiVladivostok.
