 | Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Eugen Negrici | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (84 de ani) Râmnicu Vâlcea ,România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | critic și istoric literar |
| Limbi vorbite | limba română[1] |
| Studii | Universitatea din București |
| Activitatea literară | |
| Mișcare/curent literar | Modernism românesc |
| Subiecte | literatura română medievală,proletcultism |
| Operă de debut | 1964 - înGazeta literară |
| Opere semnificative | „Narațiunea în cronicile luiGrigore Ureche șiMiron Costin”, „Figura spiritului creator” |
Influențe | |
| Note | |
| Premii | Premiul Asociației Scriitorilor din București,1998 |
Modificădate / text  | |
Eugen Negrici (n.28 noiembrie1941,Râmnicu Vâlcea) este un critic, istoric literar, stilistician și profesor universitar român. În decembrie 2011 a fost declarat profesor emerit de Senatul Universității din București. Actualmente este profesor al Școlii Doctorale a Facultății de Litere din Universitatea din București, condusă de profesorul Ion Bogdan Lefter, unde ține cursuri și coordonează teze de doctorat. Părinții săi sunt din zona Rîmnicu Vîlcea, tatăl său a fost ofițer în Armata Regală și a luptat pe frontul de Est pînă la Cotul Donului, apoi a participat la elberarea Cehoslovaciei. Mama lui este descendentă a șapte generații de preoți, dintre care cinci au ctitorit diverse biserici în satele din Vîlcea. A fost lector în Slovacia, unde a format mai mulți universitari slovaci care se consideră discipolii săi. Inițial a fost profesor la Filologia craioveană unde a ocupat la un moment dat și funcția de decan al Facultății de Litere din Craiova, iar din 1990 în timpul decanatului profesorului Paul Cornea, la inițiativa lui Nicolae Manolescu, prietenul domniei sale s-a mutat în București, la Facultate de Litere a Universității din București. Aici, alături de profesorii Mihai Moraru și Dan Horia Mazilu, s-a ocupat de perioada veche a literaturii române - contribuind cu importante studii de specialitate - dar și de literatura română sub comunism (de la așa numitul „proletcultism” din anii1950 până mai târziu). Una dintre cărțile sale controversate, cu un ecou în lumea intelectuală dinRomânia, se numeșteIluziile literaturii române (2008), carte pe care domnia sa a renegat-o în cîteva interviuri. La împlinirea vîrstei de 70 de ani, o editură, Paralela 45, a publicat un volum de studii omagiale, intitulatEugen Negrici, 70. Volumul a fost îngrijit de poetulIoan Es. Pop.
Urmează Școala Generală și Liceul Teoretic în Râmnicu Vâlcea (1948-1959), după care face studii filologice și apoi doctoratul la Universitatea din București (1959-1964). Debutează în1964 cu un articol de critică înGazeta literară. Introduce în literatura română conceptul deexpresivitate involuntară, pe care îl va urmări atât în zona literaturii vechi, cât și în cea a poeziei sau a prozeiproletcultiste, celebră pentru prefața sa Poezia unei religii politice. Conceptul semnifică faptul că, odată cu trecerea timpului, textele vechi, inițial non-literare, se încarcă cu o aură de expresivitate, care le-a transformat odată cu trecerea timpului în texte literare. În aria de studiu a literaturii vechi s-a ocupat de cercetarea nucleelor narative în operele cronicarilor moldoveniGrigore Ureche șiMiron Costin și a consacrat o monografie mitropolituluiAntim Ivireanu, Logos și personalitate, personalitate extrem de vie a culturii noastre medievale. Cartea aceasta a constiuit debutul domniei sale în critică și a fost scrisă la îndemnul poetului și prozatorului Mircea Ciobanu, care a fost și un inspirat editor.
Este autorul singurei istorii literare a unei perioade mai puțin faste a literaturii române, perioada proletcultismului, în două volume:
Cele două volume ale cărțiiLiteratura română sub comunism deja publicate au fost precedate de prefața unei antologii de poezie proletcultista,Poezia unei religii politice în care Eugen Negrici reia teza substituirii religiei în statul comunist cu ideologiamarxist-leninistă. Cartea a reapărut în 2010 reorganizată cronologic, etapele ei fiind 1948-1964, respectiv volumul al doilea 1964-1990, sub tipar.
Interviuri
