| Erich Heckel | |
 Erich Heckel la șevalet, pictură executată deErnst Ludwig Kirchner | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 31 iulie1883 Döbeln |
| Decedat | 27 ianuarie1970 (87 de ani) Radolfzell |
| Căsătorit cu | Siddi Heckel[*][[Siddi Heckel (dancer)|]] |
| Cetățenie |  Germania[1] |
| Ocupație | pictor cadru didactic universitar[*] artist grafic[*] ilustrator[*] fotograf desenator[*] artist vizual[*] |
| Limbi vorbite | limba germană[2] |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | Pictură |
| Pregătire | Academia de Arte Frumoase din Dresda |
| Mișcare artistică | expresionism |
| Influențat de | Van Gogh |
| Premii | 1965: Doctor honoris causa al Universității Christian-Albrechts din Kiel |
| Site oficial | http://www.erich-heckel.de/ |
| Prezență online | |
Modificădate / text  | |
Erich Heckel (n.,Döbeln,Regatul Saxoniei,Imperiul German – d.,Radolfzell,Republica Federală Germania) a fost unpictor șigraficiangerman, reprezentant alexpresionismului.
Erich Heckel s-a născut la31 iulie1883 laDöbeln, în apropiere deDresda, fiu al unui inginer de căi ferate. În1904, după absolvireagimnaziului dinChemnitz, începe studii dearhitectură în Dresda, unde se împrietenește cuKarl Schmidt-Rottluff,Fritz Bleyl șiErnst Ludwig Kirchner. Împreună, în1905, pun bazele grupului „Die Brücke", la care se alătură mai târziu șiMax Pechstein. Heckel renunță la studiu și își închiriază un atelier de pictură. Pentru a-și câștiga existența, lucrează ca desenator într-un birou de arhitectură. În anii1907 până în1910 petrece lunile de vară împreună cuSchmidt-Rottluff în localitateaDangast, laMarea Nordului. În anul1909, în timpul unei călătorii înItalia, artistul vizitează orașeleVerona,Padova,Veneția,Ravenna șiRoma. În1911, îl va întâlni peKirchner laMoritzburger Teichen, lângăDresda, unde va veni uneori șiMax Pechstein. Împreună dezvoltă un stil comun în creația artistică.
În toamna anului1911, Heckel se mută laBerlin, împreună cu Sidi Riha (numele artistic al dansatoarei Milda Frieda Georgi), cu care se va căsători în1915. Kirchner vine și el în capitala Germaniei. Cercul artiștilor se lărgește, la dezbaterile comune se alătură șiOtto Mueller,Franz Marc,August Macke șiLyonel Feininger. În acel timp, arta modernă germană se concentrează la Berlin, din diversele tendințe se va cristalizaexpresionismul.
În anul1913, aventura comună numită „Die Brücke" va lua sfârșit. Din acest moment, fiecare dintre artiști își va urma propriul drum. Heckel organizează prima expoziție individuală în galeria berlineză a luiFritz Gurlitt.
În timpul primului război mondial, Heckel se angajează voluntar în formațiile„Crucii Roșii” pe lângă trupele germane dislocate înFlandra; aici are ocazia să-l întâlnească peMax Beckmann. Aversiunea sa față de grozăviile războiului se reflectă într-o serie de gravuri în lemn și litografii, caMarinarul rănit (1915). Cu ocazia sărbătorilor deCrăciun, pictează pentru răniții dintr-un lazaret tabloulMadonna din Ostende (1915), executat pe o foaie de cort. După sfârșitul războiului, în1918, se întoarce la Berlin. Participă la o expoziție împreună cu artiști din„Novembergruppe” și devine membru în„Arbeitsrat für Kunst”, care se declară programatic o „Anti-Academie a artiștilor germani”.
În1922 primește comanda executării unui ciclu de picturi murale în tehnicăSecco cu tema „Treptele vieții” (Lebensstufen) pentru muzeul „Anger” dinErfurt. Este singurapictură murală a unui artist din gruparea „Die Brücke" care s-a păstrat până astăzi. Începând cu anul1920 cutreierăEuropa (Sudul Franței,Munții Alpi,Italia, diferite regiuni dinGermania. Numeroasele opere rezultate din această perioadă, în specialacuarele, demonstrează atașamentul artistului de natură.
În1937, oficialitățilenaziste îl defăimează ca „artist degenerat”, 729 tablouri sunt îndepărtate din muzeele germane, unele au fost distruse, lui Heckel i se interzice să mai expună. Artistul părăsește în1941 Berlinul și se stabilește pentru o vreme înCarintia (Austria). Într-un bombardament din anul1944, atelierul său din Berlin este distrus, Heckel găsește refugiu în localitateaHemmenhofen de pelacul Constanța (Bodensee), unde va rămâne până la sfârștul vieții.
După război, între1949 și1955, predă cu intermitențe la Academia de Arte dinKarlsruhe, unde are ca elevi, printre alții, pePeter Dreher șiKlaus Arnold. Cu ocazia împlinirii a 70 și 80 de ani de viață i se organizează mari expoziții retrospective. În1965,Paul Vogt publică a amplă monografie asupra creației lui Eric Heckel cu un catalog complet al operelor sale. La27 ianuarie1970 Erich Heckel moare în localitateaRadolfzell.
(vezi link-ul: Galerie virtuală: operele lui Erich Heckel)
După o primă perioadă, influențat deVan Gogh și depost-impresioniștii francezi, în care utilizează contrastele dramatice ale culorilor, așternute în straturi groase, începând cu anii1908/09 - sub influența celorlalți artiși din gruparea "Die Brücke" - în pictura lui Heckel se constată o transformare substanțială în modul de tratare a culorilor. Paleta lui Heckel își pierde verva și prospețimea, devine mai indiferentă, aproape înăbușită, atmosfera pânzelor artistului este din ce în ce mai reținută. După1920, culorile sunt mai armonizate și mai luminoase, se observă o tendință spre clasicitate și o preferință pentru peisagistică, artistul fiind apropiat de natură. În lucrările realizate după1940, elementele decorative dobândesc un plus de atenție, autonomia ornamentală a tablourilor căpătând mai multă greutate.
.jpeg)
_Holzhauer_im_Wald_(Drei_Holzhauer_auf_Baum)_vor_Mai_1927%2c_%25C3%2596l-Leinwand%2c_115_x_186_cm%2c_unten_rechts_signiert.jpg)
