Elagabal sauEliogabal (înlatină:Elagabalus sauHeliogabalus); (n.,Roma,Imperiul Roman – d.,Roma,Imperiul Roman), născutVarius Avitus Bassus și cunoscut de asemenea caVarius Avitus Bassianus Marcus Aurelius Antoninus, a fost împărat roman al dinastiei Severilor și a domnit din218 până în222.
Fiu al lui Sextus Varius Marcellus, cavaler roman din Apaeea, și al Iuliei Soaemias, nepot al împăratuluiCaracalla, preot din Emesa al zeului soare (Elah-Gabal), numit de posteritate Elagabal (Heliogabalus), a fost proclamat împărat în primăvara anului218 de legiunile dinSiria, nemulțumite de politica austeră a luiMacrinus. Elagabal a dobândit tronul imperial și a restabilit astfel dinastia Severilor. Puterea reală a fost exercitată însă de Iulia Maesa (bunica) și Iulia Soaemias (mama sa). Politica autocrată, excesele și capriciile împăratului-copil au compromis în scurt timp noul regim. Sub presiunile Iuliei Maesa, Elagabalus l-a adoptat și l-a ridicat la rangul decaesar peM. Aurelius Alexander, vărul său (221).
Elagabal a fost un împărat lipsit de popularitate, atât în rândul populației, cât și alpatricienilor. El a comis un număr de acțiuni scandaloase față de cultele religioase de laRoma. Ca preot a lui zeului-soare de la Apaeea, el va luaPalladiumul, sfântulidol alMinervei adus la Roma dinTroia de cătreEnea (ținut înTemplul Vestei, fiind interzis să fie scos din acesta) și îl va aduce în templul său personal dinPalatin, pentru a o căsători pe Minerva (zeiță virgină) cu zeul său. Ulterior, se va răsgândi, alegând să îl căsătorească cu idolulIunonei dinCartagian (soția luiJupiter).[2] S-a căsătorit, împotriva tradițiilor, cu ovestală și se comporta într-un mod bizar (se farda, îmbrăca costume femeiești) ceea ce a mărit nemulțumirile opiniei publice. A murit ucis, împreună cu mama sa, degarda pretoriană înmartie222.