Cea mai veche traducere latină existentă aElementelor, tradusă din arabă, datată în sec. al XIII-lea.[1]
Elementele reprezintă o celebră lucrare a luiEuclid, scrisă cam prin anul300 î.Hr. și care a influențat întreaga evoluție amatematicii europene. Constituie un tratat degeometrie alcătuit din 13 cărți (sau capitole numite cărți după procedura uzuală înAntichitate), este foarte ordonat și riguros organizat sub forma dedefiniții,axiome șiteoreme (propoziții). Conține și rezultate referitoare lateoria numerelor.
Este cel mai vechi exemplu de expunere sistematică a geometriei casistem axiomatic.
Cartea II mai este denumită șiCartea algebrei geometrice, conține sub formă geometrică identități algebrice cadiferența a două pătrate,pătratul unuibinom etc.
A III-a carte se ocupă decerc și proprietățile sale:unghi înscris în cerc, puterea unui punct față de un cerc,tangentă
Manuscris din Cartea I a lui Euclid (teorema lui Pitagora)
Elementele constituie o capodoperă în ceea ce privește modul în carelogica este aplicată înmatematică. Demonstrațiile propozițiilor sunt foarte riguroase, numărul deaxiome este minim, iar conținutul este foarte bine sistematizat. Toate acestea fac dinElementele o lucrare de referință, valabilă și astăzi.
