Tōkyō,Tokyo, uneori scris șiTokio (東京,Tōkyō▶?, literal „Capitala de Est”), oficialMetropola Tokyo,[3] este capitalaJaponiei și una dintre cele 47 de prefecturi ale țării.[4] Este cea mai populată zonă metropolitană din lume[5] și considerat unul dintre cele mai moderne orașe din lume.[6]Aici se află sediulGuvernului Japoniei și reședințaîmpăratului. Tokyo este situat înRegiunea Kantō în partea de sud-est a insulei principaleHonshu și include lanțurile de insuleIzu șiOgasawara.[7] În trecut cunoscut dreptEdo, a fost sediul guvernului încă din 1603 cândShogunul Ieyasu Tokugawa a făcut orașul sediul său. A devenit oficial capitală cândÎmpăratul Meiji și-a mutat în anul 1868 reședința în oraș din fosta capitalăKyoto; atunci Edo a fost redenumit în Tokyo. Metropola Tokyo s-a format în 1943 prin unirea fostei Prefecturii Tokyo (東京府 Tōkyō-fu) cuOrașul Tokyo (東京市 Tōkyō-shi).
Tokyo este adesea menționat ca fiind oraș, dar de fapt este oficial cunoscut și guvernat drept o “prefectură metropolitană”, care diferă prin combinarea elementelor unui oraș și cele ale unei prefecturi, caracteristică întâlnită numai în Tokyo. Guvernul Metropolitan din Tokyo administrează cele23 de Cartiere Speciale din Tokyo (fiecare condus ca un oraș în sine), care acoperea zona Orașului Tokyo înainte să se unească în 1943 și să formeze prefectura metropolitană. Guvernul Metropolitan mai administrează și 39 demunicipalități situate în partea de vest a prefecturii dar și cele două lanțuri de insule. Populația cartierelor speciale este de peste 9 milioane de locuitori cu populația totală a prefecturii ce depașește 13 milioane de locuitori. Prefectura face parte dinzona metropolitană cea mai populată din lume având peste 37.8 milioane de locuitori dar și cea mai dezvoltată aglomerare urbană din punct de vedere economic. Orașul găzduiește 51 de companii ce fac parte dinFortune Global 500, mai multe decât oricare oraș din lume.[8] Tokyo este situat pe locul trei în topul organizat de International Financial Centres Development IndexEdit. Orașul găzduiește de asemenea numeroase televiziuni cum ar fi:Fuji TV,Tokyo MX,TV Tokyo,TV Asahi,Nippon Television,NHK șiTokyo Broadcasting System.
Tokyo este situat pe locul întai înGlobal Economic Power Index și pe locul patru înGlobal Cityes Index.[9] Orașul este considerat unoraș alfa – în studiul GaWC din 2008. Orașul a fost clasat pe primul loc în anul 2014 în categoria „Cea mai bună experiență generală” de cătreTripAdvisor într-o analiză a orașelor lumii orașul este de asemenea situat primul în categoriile: „ajutorul dat de localnici”, „viață de noapte”, „cumpărături”, „transport public local”, și „curățenia străzilor”.[10] În 2015 Tokyo a fost situat pe locul unsprezece în topul celor mai scumpe orașe pentru străini conform firmei de consultanțăMercer[11], dar și pe locul unsprezece în topul celor mai scumpe orașe în analiza despre costul vieții realizată de cătreEconomist Intelligence Unit.[12] In 2015 Tokyo a fost numit de catre Revista britanicăMonocle.[13]Ghidul Michelin a acordat orașului Tokyo cele mai multe stele Michelin decât oricărui alt oraș din lume.[14][15] Tokyo este situat pe locul întâi în topul celor mai sigure orașe din lume.[16] Ediția din 2016 a QS Best Student Cities a clasat Tokyo pe locul trei în topul celor mai bune orașe de a fi student.[17] Tokyo a găzduitJocurile Olimpice de vară din 1964,Jocurile Olimpice de vară din 2020 șiJocurile Paralimpice de vară din 2020 șiSummitul G-7 din 1979,Summitul G-7 din 1986 șiSummitul G-7 din 1993.
Tokyo era inițial cunoscut dreptEdo (江戸) , care înseamnă „estuar”.[18] Numele a fost schimbat în Tokyo , (東京 Tōkyō?, 東 tō "est", și 京 kyō "capitală") când a devenit capitala imperială odată cu sosireaÎmpăratului Meiji din 1868, urmând tradiția din Asia de Est de a adăuga cuvantul capitală (京) la numele orașului capitală.[19] La începutulperioadei Meijin orașului i se mai spunea și "Tōkei" o altă pronunțare a caracterelor Chinezești care înseamnă „Tokyo” devenind unomograf Kenji. Niște documente oficiale Englezești care au rezistat timpului se folosește „Tokei”.[20] Totuși această pronunțare este învechită.[21]
Pictură ce reprezintă expedițiaComodorul Matthew Perry și prima sa venire în Japonia din 1853
Tokyo a fost la început un mic sat pescăresc numitEdo, în vecheaProvincie Musashi[22]. Edo a fost pentru prima dată fortificat de cătreClanul Edo la sfârșitul sec al XII- lea. În anul 1457Ōta Dōkan a construitCastelul Edo. În 1590,Tokugawa Ieyasu a făcut din Edo baza lui. Când a devenitShogun în 1603, Edo a devenit centrul guvernului militar național. În timpul ulteriorperioadei Edo, Edo a crescut ajungând unul dintre cele mai mari orașe din lume având o populație ce însuma un milion până în sec al 18-lea.[23] Edo era capitala de facto a Japoniei[24] chiar și în timp ce împăratul locuia laKyoto capitala imperială. În acest timp orașul s-a bucurat de o perioadă prelungă de pace numită și Pax Tokugawa, beneficiind de o astfel de pace, Edo a adoptat o stringentă politică de izolare, care a ajutat să perpetueze lipsa unei amenințări militare grave asupra orașului.[25] În lipsa daunelor produse de către razboi Edo și-a direcționat majoritatea resurselor pentru a reconstrui orașul în urma incendiilor persistente, cutremure și alte calamități naturale care au lovit orașul. Perioada de lungă izolare a luat sfârșit odată cu sosirea Comodorului AmericanMatthew C. Perry în 1853.Comodorul Perry a negociat deschiderea porturilorShimoda șiHakodate, fapt ce a dus la creșterea cererii de noi mărfuri străine și la o creștere ulterioară a inflației.[26] Neliniștea socială a crescut datorită creșterii prețurilor și a culminat cu răspândite rebeliuni și demonstrații, în special sub forma „distrugerii” unităților cu orez.[27] În acest timp susținătorii Împăratului Meiji au profitat de aceste tulburări create de rebeliuni pentru a-și consolida puterea și a înlătura pe ultimului shogun Tokugawa, Yoshinobu, în 1867.[28] După aproape 263 de ani Pax Tokugawa a ajuns la sfârșit.
În 1869 Împăratul Meiji în vârstă de 17 ani s-a mutat la Edo și astfel orașul a fost redenumit Tokyo (însemnând Capitala de Est). Orașul a fost împărțit în Yamanote șiShitamachi. Tokyo era deja centrul politic și cultural al țării[29] iar mutarea reședinței împăratului l-a făcut de facto și capitală imperială, Castelul Edo devenindPalatul Imperial.Orașul Tokyo a fost înființat oficial la data de 1 mai 1889.
În anul 1943, Orașul Tokyo a fuzionat cu „Prefectura Metropolitană” a Tokyo. Începând de atunci guvernul metropolitan din Tokyo a servit drept guvern prefectural pentru Tokyo dar și să administrezeCartierele Speciale din Tokyo, pentru ceea ce fusese anterior Orașul Tokyo.Al Doilea Război Mondial a adus cu el și distrugerea la scară largă a unei mari proporții din oraș datorită raidurilor aeriene aAliatilor și folosireabombelor incendiare. Se estimează că bombardamentele asupra orașului din anii 1944 și 1945 au produs între 75.000 și 200.000 de victime în rândul și mai mult de jumătate din oraș distrus.[31] Cea mai devastatoare noapte din război a fost la data de 9-10 martie 1945, când aproape 70.000 de bombe incendiare au căzut asupra jumătății de est a orașului, în principal asupra zonelor intens populate. Două cincimi din oraș au fost arse complet, mai mult de 270.000 de clădiri au fost demolate, 100.000 de civili au fost uciși și încă 110.000 au fost răniți.[32][33] Între anii 1940 și 1945 populația capitalei Japoniei a scăzut de la 6.700.000 la 2.800.000 locuitori, iar majoritatea celor care și-au pierdut casele stăteau în locuințe improvizate.[34]
Cutremurul din 2011 a avariat puțin antena de pe Tokyo Tower.
După război, Tokyo a fost complet reconstruit și a fost prezentat lumii în timpulJocurile Olimpice de vară din 1964. Anii 1970 au adus noi construcții cum ar fiSunshine 60, un nou și controversat[35]aeroport laNarita construit în 1978 (lângă oraș), și o creștere a populației la 11.000.000 de locuitori (în zona metropolitană).
Metroul din Tokyo și rețeaua de căi ferate au devenit unele dintre cele mai aglomerate din lume[36] cum din ce în ce mai multă lume se muta în zonă. În anii 1980 prețurile imobiliarelor au crescut foarte mult. Această perioadă a fost urmată de o mare recesiune, anii 1990 au devenit „Decada Pierdută (Japonia)”[37] din care și acum își revine încet.
Tokyo încă asistă la noi dezvoltări urbane pe loturi mari de pământ care nu sunt așa de profitabile. Printre proiectele recente se numără șiEbisu, Shibuya Garden Place, Insul Tennozu,Shiodome,Roppongi Hills,Shinagawa (acum și o stațieShinkansen) și parteaMarunouchi dinTokyo Station. Clădiri cu importanță sunt demolate pentru a fi construite centre comerciale moderne cum ar fiOmotesando Hills.
Proiecte de recuperare a pământului au loc de foarte mult timp. Cel mai proeminent este zonaOdaiba, care acum este un mare centru comercial și de distracții. Mai multe planuri au fost propuse[38] pentru a transfera funcții guvernamentale naționale de la Takyo către capitale secundare în alte părți ale Japoniei, pentru a încetini dezvoltarea rapidă a Tokyo și pentru a revitaliza din punct de vedere economic alte regiuni ale țării. Aceste planuri au ridicat controverse în Japonia și încă[39] trebuie puse în practică.
Cutremurul din Tohoku din anul 2011 urmat de tsunamiul care a devastat coasta de nord-est a insulei Honshu a fost simțit și în Tokyo. În orice caz datorită infrastructurii rezistente la cutremur, daunele asupra orașului au fost minore în comparație cu zona care a fost lovită direct de tsunami, totuși activitatea din oraș a fost în mare parte oprită[40][41].Criza nucleară care a urmat tsunamiului a lăsat în mare parte orașul Tokyo neafectat în ciuda unor variații în nivelulradiațiilor.[42][43]
Partea continentală a Tokyo se află în partea de nord-vest aGolfului Tokyo și măsoară în jur de 90 km de la est la vest și 25 km de la sud la nord. Altitudinea medie în Tokyo este de 40 metri.[45]Prefectura Chiba îl mărginește în partea de Est,Yamanashi la Vest,Kanagawa la Sud șiSaitama în partea de Nord. Partea continentală a Tokyo este împărțită în Cartiere Speciale (ocupând jumatatea estică) și zona Tama (多摩地域) ce se întinde în partea de vest.
În zona administrativă a Metropolei Tokyo se află și două lanțuri de insule în Oceanul Pacific:Insulele Izu șiInsulele Ogasawara care se întind la mai mult de 1.000 km față de continent. Din cauza acestor insule și a regiunii muntoase de la vest, densitatea totală a populației orașului nu coincide cu realitatea, cifrele depășesc cu mult cifrele reale ale densității din zonele urbane și cele suburbane.
Sub legea Japoneză, Tokyo, este desemnat ca ometropolă.[46] Structura administrativă este similară cu a celorlalte prefecturi din Japonia. Cele23 de Cartiere Speciale (特別区 -ku), care până în 1943 a constituitOrașul Tokyo, sunt acum separate, sunt municipalități ce se guvernează singure, fiecare are un primar, un consiliu și are statutul unui oraș.
Pe lângă aceste 23 de Cartiere Speciale, Tokyo include și alte 26 de orașe (市 -shi), cinci orașele mai mici (町 -chō or machi), și opt sate (村 -son sau -mura) fiecare dintre acestea are administrație proprie.Guvernul Metropolitan din Tokyo, care administrează întreaga metropolă, este condus de către un guvernator și de către adunarea metropolitană care sunt aleși prin vot public.Sediul guvernului metropolitan se află în cartierulShinjuku.
Cartierele Speciale (特別区 tokubetsu-ku) din Tokyo cuprind zona care în trecut era incorporată în Orașul Tokyo. Pe 1 iulie 1943, Orașul Tokyo a fuzionat cu Prefectura Tokyo, (東京府 Tōkyō-fu) formând „prefectura metropolitană”. Drept rezultat, spre deosebire de alte cartiere din Japonia, aceste cartiere sunt practic orașe incorporate într-un oraș mai mare. În timp ce se încadrează în jurisdicția Guvernului Metropolitan din Tokyo, fiecare dintre aceste cartiere se auto-guvernează, având un conducător și consiliu ales ca oricare alt oraș din Japonia. Aceste Cartiere folosesc cuvântul „City” (oraș) în denumirea oficială în engleză (ex: Chiyoda City).[47]
Cartierele diferă de alte orașe printr-o legătură administrativă specială cu guvernul prefectural. Anumite atribuții municipale cum ar fi: apa, canalizarea, și secțiile de pompieri se ocupă Guvernul Metropolitan din Tokyo. Pentru a plăti costurile administretive suplimentare, prefectura colecteaza taxele municipale, care de obicei erau percepute de către oraș.
Cele trei “cartiere centrale” din Tokyo – Chiyoda, Chūō și Minato – reprezintă centrul de afaceri al orașului, având ziua o populație de șapte ori mai mare decat populația din timpul nopții.[48] Cartierul Chiyoda este unic încât este centrul fostului Oraș Tokyo, cu toate acestea este unul dintre cele mai slab populate cartiere. Este ocupt de multecompanii Japoneze mari, este de asemenea locul în care se află sediulguvenului naționalși alîmpăratului. Este de multe ori numit “centrul politic” al țării.[49]Akihabara cunoscut ca fiind un centru culturalotaku și o zonă comercială în care se vând produse IT, se află de asemenea în Chiyoda.
În partea de vest a cartierelor speciale , Tokyo este format din orașe cu rang de municipii, orașe și sate care se bucură de același statut ca oricare altul din Japonia.
În timp ce servesc drept “loc de dormit” pentru cei care lucrează în centrul Tokyo, unele dintre ele au o bază comercială și industrială.
Toate la un loc acestea sunt cunoscute ca Zona Tama sau “Tokyo de Vest”.
Guvernul Metropolitan din Tokyo a numit Hachiōji, Tachikawa, Machida, Ōme și orașul nou Tama drept centre regionale ale zonei, ca parte din planul de a dispersa funcțiile urbane din Centrul Tokyo.[50]
Vestul îndepărtat este ocupat de districtulNishi-Tama. Mare parte din această regiune este muntoasă și nepotrivită pentru a fi urbanizată. Cel mai înalt munte din Tokyo,Muntele Kumotori are 2.017 metri înălțime; alți munți din Tokyo includ Takasu (1,737 m), Odake (1,266 m), șiMitake (929 m).Lacul Okutama de peRâul Tama aproape dePrefectura Yamanashi este cel mai mare lac din Tokyo. Districtul este format din trei orașele (Hinode,Mizuho șiOkutama) dar și un sat (Hinoara).
Hartă a Insulelor Izu etichetate cu negruHartă a Insulelor Ogasawara etichetate cu negru
Tokyo are numeroase insule îndepărtate, care se extind până la 1.850 km față de centrul metropolei. Din cauza distanței insulelor față de sediul administrativ al metropolei acestea sunt administrate de birouri locale.
Tokyo a fost lovit de cutremure puternice în: 1703, 1782, 1812, 1855, 1923, și2011.[52][53] Cutremurul din 1923 cu o magnitudine estimată de 8.3 pescara Richter, a omorât 142.000 persoane. Tokyo este aproape de limita a trei plăci tectonice.
Fostul Oraș Tokyo și majoritatea suprafeței de uscat din Tokyo se află sub influența climatului subtropical umed, dupăClasificarea climatică Köppen[54], cu veri calde și ploioase și cu ierni friguroase în care bat vânturi reci. Zona ca și aproape întreaga Japonie, are undecalaj sezonier de o lună, cea mai călduroasă luna fiind August, cu temperaturi medii de 26.4 °C, iar cea mai friguroasă lună fiind Ianuarie înregistrându-se în medie temperaturi de 5.2 °C. Recordul de temperatură negativă este de −9.2 °C înregistrat la data de 13 ianuarie 1876 pe când recordul de temperatură ridicată este de 39.5 °C înregistrat la 20 iulie 2004. Media precipitațiilor este de 1,530 millimetri, cu o vara umedă și o iarnă uscată. Căderile de zăpadă sunt sporadice dar cad în fiecar an.[55] Tokyo se întâlnește adesea cu taifunuri, dar puține sunt puternice. Ultimul taifun care a lovit a fostFitow în anul 2007. Cea mai ploioasă lună de când au început măsurătorile în 1876 a avut loc în Octombrie 2004 cu precipitații[56] ce au depășit 780 milimetri, incluzând 270.5 milimetri de ploaie ce au căzut în data de 9 a aceleiași luni.[57]
Climatul în teritoriile insulare ce aparțin de Tokyo variază semnificativ față de cel din metropolă. Climatul înChichi-jima dinsatul Ogasawara este la limita dintre climatul tropical de savană și climatul subtropical umed. Diferența de climat se datorează distanței la care se află insula față de Centrul Metropolei (1.000 km).
Teritoriul cel mai estic din Tokyo,Insula Minamitorishima (Insulele Marcus) dinsatul Ogasawara se află în zona de climat tropical de savană (Clasificarea Köppen Aw). Grupurile de insule Izu și Ogasawara sunt lovite în medie de 5.4 taifunuri pe an, în comparație cu zona Kantō care este lovita în medie de 3.1 taifunuri.[63]
Arhitectura orașului Tokyo a fost influențată de istoria orașului. De două ori in istoria recentă orașul a fost lăsat în ruine: prima dată la cutremurul Great Kantō din 1923 și apoi în urma bombardamentelor dinAl Doilea Război Mondial. Din această cauză peisajul urban din Tokyo consistă în general din arhitectura modernă și contemporană, iar clădirile mai vechi sunt rare.[64] În Tokyo se regăsesc multe forme de arhitectură celebre în toată lumea:Tokyo International Forum,Asahi Beer Hall,Mode Gakuen Cocoon Tower,NTT Docomo Yoyogi Building șiRainbow Bridge.În Tokyo există două turnuri:Turnul Tokyo și noulTokyo Skytree care este cea mai înaltă structură din Japonia și a doua din lume dupaBurj Khalifa dinDubai.[65]
În Tokyo există numeroase parcuri și grădini. În Prefectura Tokyo există patru parcuri naționale printre care șiParcul Național Fuji-Hakone-Izu, care include toate insulele Izu.
Tokyo a adoptat o măsură de reducere a gazelor cu efect de seră. GuvernatorulShintaro Isihara a creat primul sistem de reducere agazelor cu efect de seră cu 25% până în 2020 față de nivelul înregistrat în anul 2000.[66] Tokyo este un exemplu deinsulă termică urbană și fenomenul este înregistrat în special în Cartierele speciale.[67][68] Conform Guvernului Metropolitan din Tokyo[69] temperatura medie anuală a crescut cu 3 °C în ultima sută de ani. Tokyo a fost dat drept un „exemplu convingător a relațiilor dintre creșterea urbană și climă”.[70]
În 2006 Tokyo a adoptat „Proiectul de 10 ani pentru un Tokyo verde” pentru a fi realizat până în 2016. A stabilit un obiectiv de creștere a numărului de copaci de pe marginea drumului la 1 milion (de la 480,000), și adăugând 1.000 ha de spațiu verde dintre care 88 ha vor face parte dintr-un nou parc numit "Umi no Mori" (pădure marină) care va fi situat pe o porțiune de pământ recuperat din Golful Tokyo care înainte era un depozit de deșeuri.[71] Din 2007 până în 2010, 436 din cele 1000 ha de spațiu verde planificate au fost create și 220.000 de copaci au fost plantați ajungând la un număr de 700.000. Până în 2014 numărul copacilor de pe marginea drumului a crescut la 950.000 și 300 ha au fost adăugate.[72]
În octombrie 2012 estimările intercenzale oficiale arătau 13.506 milioane de locuitori în Tokyo cu 9.214 care locuiesc în cele 13 de Cartiere Speciale.[73] În timpul zilei numărul crește cu 2.5 milioane în urma deplasării lucrătorilor și a studenților din zonele adiacente. Acest efect este cel mai pronunțat în cele trei cartiere centraleChiyoda,Chūō, șiMinato, în care, conform recensământului național din 2005, populația din timpul nopții este de 326,000 iar ziua ajunge la 2.4 milioane.[74]
În 1889, Ministerul Afacerilor Interne, a înregistrat un număr de 1,375,937 persoane înOrașul Tokyo și un total de 1,694,292 persoane înPrefectura Tokyo[75]. În același an un număr de 779 străini au fost înregistrați ca rezidenți ai orașului. Cei mai mulți erau britanici (209 rezidenți), urmați de cetateni a Statele Unite (182) și originari dinDinastia Qing (137).[76]
Populația Tokyo din punct de vedere istoric începând din 1920
Această diagramă reprezintă rata de creștere a municipalităților din Tokyo, Japonia. Acesta este estimată fața de recensămintele realizate în 2005 și 2010.
Creștere
10.0% și mai mare
7.5 – 9.9%
5.0 – 7.4%
2.5 – 4.9%
0.0 – 2.4%
Scădere
0.0 – 2.4%
2.5 – 4.9%
5.0 – 7.4%
7.5 – 9.9%
10.0% și mai mare
Populația din Tokyo
După zonă1
Tokyo Cartierele Speciale Zona Tama Insule
12.79 milioane 8.653 milioane 4.109 milioane 28,000
Tokyo are cea mai mare economie metropolitană din lume. Conform studiului realizat dePricewaterhouseCoopers populația de 39 milioane persoane din Tokyo a avut un PIB de 2 trilioane de dolari în anul 2012 (la puterea de cumpărare) care l-a clasat în fruntea listei. 51 de companii enumerate înFortune Global 500 au sediul în Tokyo, număr aproape dublu față de următorul orașParis.[78]
Tokyo este un important centru financiar internațional[79], găzduiește sediile a mai multe dintre cele mai mari bănci de investiții și companii de asigurări, și servește drept nod central pentru transport, electrocasnice, presă și al industriei de radiodifuziune. În timpul creșterii centralizate a economiei după cel deAl Doilea Război Mondial, multe firme mari și-au mutat sediul aici din orașe precumOsaka (capitala comercială istorică), într-o încercare de a avea un acces mai bun către guvern. Acest trend a început să scadă din cauza creșterii populației și a prețului vieții.
Tokyo a fost evaluat deEconomist Intelligence Unit ca fiind cel mai scump oraș din lume timp de 14 ani la rând, acest șir încheindu-se în 2006.[80]
Tokyo a devenit un centru internațional important în anii 1960 și a fost descris drept unul dintre cele trei “centre de comandă” a economiei mondiale alaturi de New York și Londra.[81]
Tokyo a avut 8,460 ha de teren agricol în 2003[82], conform Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Pescuitului din Japonia, plasându-se pe ultimul loc dintre prefecturile țării. Terenul agricol este concentrat în partea de vest a metropolei. Perisabile cum ar fi legumele, fructele și florile pot fi transportate convenabil în partea de est a prefecturii.Komatsuna șispanacul sunt cele mai importante legume; din 2000 Tokyo a furnizat 32.5% de komatsu vândut pe piața din Tokyo.
Turismul în Tokyo este și el un contribuitor important la economie. În 2006, 4.81 milioane de străini și 420 milioane de vizite făcute de japonezi în Tokyo, valoarea economică totală a acestor vizite a însumat 9.4 trilioane de yeni conform guvernului din Tokyo. Mulți turiști vizitează diversele centre, magazine și districtele destinate distracție din Cartierele speciale.
Piața de pește Tsukiji din centrul Tokyo este cea mai mare piață de pește și fructe de mare din lume dar și una dintre cele mai mari piețe angro de orice fel din lume. Piața Tsukiji ține mult la tradiția predecesorului; Piața de peste Nihombashi, și servește la peste 50.000 de cumpărători și vânzători în fiecare zi. Comercianți, angrosiști, licitatori, și persoane fizice frecventează piața creând un microorganism de haos organizat care continuă să alimenteze orașul de peste patru secole.[83]
Tokyo este cel mai mare nod de cale ferată, transport rutier și aerian din Japonia și din lume. Transportul public din Tokyo este dominat de o rețea extinsă de trenuri și metrou gestionate de o varietate de operatori, iar busurile, tramvaiele și monoraila joacă un loc secundar.[84]
Trenul este principalul mijloc de transport în Tokyo, unde există cea mai extinsă rețea feroviară urbană din lume și o rețea la fel de extinsă de linii de suprafață.JR East operează cea mai întinsă rețea feroviară din Tokyo, incluzândLinia Yamanote care înconjoară centrul orașului. Două companii deferite operează rețeaua de metrou: firma privatăTokyo Metro și cea guvernamentalăTokyo Metropolitan Bureau of Transportation. Guvernul Metropolitan și transportatori privați operează pe rute de autobuz și o linie detramvai. Servicii locale, regionale și naționale sunt disponibile la terminalele din gările de tren incluzând:Tokyo,Shinagawa șiShinjuku.
Rețelele de autostrăzi leagă capitala de alte puncte din zona metropolei, de regiunea Kanto și de insuleleKyushu șiShikoku. Pentru a le construi repede înainte deJocurile Olimpice de vară din 1964 multe au fost construite deasupra drumurilor deja existente[85]. Alte mijloace de transport includ taxiuri care operează în Cartierele speciale și în orașe. De asemenea feriboturi de distanță lungă operează pe insulă și transportă persoane și marfă în porturi interne dar și în porturi internaționale.
Tokyo este de asemenea cel mai important centru comercial al țării, având peste 400 de instituții de învățământ superior, 117 de universități,[86] 247 biblioteci,[87] Academia japoneză (1879), 185 de cinematografe,[88] 2000 de temple, 160.000 de restaurante,[89] 60.000 de taxiuri înregistrate.[90]
Din punct de vedere al ramurilor industriale, cele mai dezvoltate sunt: industria electronică, chimică, a cauciucului, a hârtiei, textilă, metalurgia feroasă, industria construcțiilor de mașini. Tokyo este de asemenea un foarte mare port laOceanul Pacific, care comunică direct cu alt mare port,Yokohama. Funcția industrială a megalopolisului este enormă. Împreună cuKawasaki șiYokohama formează așa-numitaregiune Keihin, care are aproximativ o treime din producția industrială a țării și reprezintă cel mai mare complex pentru japonezi, cu un trafic ce depășeste 80 milioane tone anual. Tokyo este unit de Kawasaki într-o masă continuă de uzine și construcții urbane, cartiere muncitorești. Aici sunt amplasate zeci de mii de întreprinderi și fabrici al căror fum și gaze nocive acoperă cerul orașului și face deseori imposibilă privirea siluetei munteluiFuji.
Există de asemenea și căteva universități bine cunoscute pentru cursurile desfașurate în limba engleză și pentru predarea limbii Japoneze. Printre acestea se număă:
Grădinițe de stat, școli elementare (de la 1 la 6 ani), și școli primare (de la 6 la 9ani) sunt operate de cartierele speciale sau de minicipalități. Liceele în Tokyo sunt conduse de către Tokyo Metropolitan Government Board of Education și sunt numiteLicee Metropolitane. Tokyo are de asemenea o mulțime de grădinițe și până la licee private.
În Tokyo sunt numeroase teatre. Acestea includ teatre private și nationale în care se performează forme tradiționale de dramă japoneză. Merită menționateTeatrul Național Noh în care se joacă spectacolenoh șiKabuki-za unde se joacăkabuki. Orchestre simfonice și alte organizații muzicale realizează muzică tradițională și modernă. Tokyo de asemenea găzduiește muzica modernă Japoneza dar și pop și rock internațional în locații variind de la cluburi intime și până la arene cunoscute la nivel internațional cum ar fiNippon Budokan.
Multe festivaluri au loc în Tokyo. Evenimentele majore includ Sannō laHie Shrine, Sanja laAsakusa Shrine și festivalul bienal de laKanda. Ultimul are o paradă cu flotoare decorate și mii de oameni care participă. Anual în ultima Sâmbată a lunii iulie un foc de artificii enorm are loc pesteRâul Sumida care atrage peste un million de privitori. Odată cuînflorirea cireșilor primavara, mulți localnici se adună în Parcul Uena,Parcul Inokashira și înGrădina Națională Shinjuku Gyoen pentru picnic sub cireșii înfloriți.
Harajuku este un cartier dinShibuya care este cunoscut la nivel mondial pentru stilul adoleșcentin, modă[92] șicosplay.
Bucătăria din Tokyo este recunoscută la nivel internațional. În Noiembrie 2007Ghidul Michelin a lansat primul ghid pentru locuri in care se pregatește fine dining în Tokyo, oferind în total 191 de stele, aproape dublu față urmatorul orașParis. Opt localuri au primit maximul de trei stele (Paris are 10), 25 au primit 2 stele iar 117 au primit o stea. Dintre cele opt restaurante de top, trei dintre ele oferă fine dining tradițional Japonez, două sunt case deSushi iar trei oferă preparate din bucataria franceză.[93]
Tokyo a găzduitJocurile Olimpice de vară din 1964 astfel devenind primul oraș din Asia care a organizat jocurile olimpice. Stadionul Național cunoscut și caStadionul Olimpic găzduiește o serie de evenimente sportive internaționale. Cu o serie de arene spotrive de clasă mondială Tokyo adesea gazduiește evenimente sportive naționale și internaționale cum ar fi: turnee de tenis, înnot, maraton, rugby, fotbal, demonstrații de fotbal american, judo și karate.Tokyo Metropolitan Gymnasium din Sendagaya, Shibuya este un complex sportiv care include bazine de înot, săli de antrenament și o arenă interioară încăpatoare. Complexul a găzduit în octombrie 2011, Campionatele Mondiale de Gimnastică Artistică, în ciuda îndoielilor venite din partea Federatiei Internaționale de Gimnastică sustinand ca nu vor putea organiza campionatul din cauza tsunamiului de pe 11 martie 2011.[94] Tokyo a fost selectat să orgaizezeJocurile Olimpice de vara din 2020 șiJocurile Paralimpice de vară din 2020.
Fiind cel mai populat loc din Japonia și locul unde sunt cele mai mari studiouri de radio și de televiziune, Tokyo este deseori platoul de filmare a filmelor Japoneze, emisiuni, serii animate (Anime), și cărți de benzi desenate (Manga). În genulkaiju (film cu monștrii) simboluri emblematice ale orașului sunt adesea distruse de monștrii uriași precum înGodzilla șiGamera. Unii regizori de la Hollywood au folosit orașul drept fundal pentru filmele filmate în Japonia. Exemple de după război sunt:Tokyo Joe,My Geisha,Tokyo Story și filmul cuJames Bond,You Only Live Twice; exemple recente includKill Bill,The Fast and the Furious: Tokyo Drift,Lost in Translation,Babel, șiInception.
^Cybriwsky, Roman ().Historical Dictionary of Tokyo. Lanham, MD: Scarecrow. p. 22.
^Hewitt, Kenneth (). „Place Annihilation: Area Bombing and the Fate of Urban Places”.Annals of the Association of American Geographers.73 (2): 257–284.doi:10.1111/j.1467-8306.1983.tb01412.x.ISSN0004-5608.
^Saxonhouse, Gary R. (ed.); Robert M. Stern (ed.) ().Japan's Lost Decade: Origins, Consequences and Prospects for Recovery.Blackwell Publishing Limited.ISBN1-4051-1917-9.Mentenanță CS1: Text în plus: lista autorilor (link)
^東京府 編 ().東京府統計書. 明治22年 [Tōkyō-Fu Statistics Book (1889)] (în Japanese).1. 東京府. pp. 40–41.Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)(National Diet Library Digital Archive) (digital page number 32)
^東京府 編 ().東京府統計書. 明治22年 [Tōkyō-Fu Statistics Book (1889)] (în Japanese).1. 東京府. pp. 66–67.Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)(National Diet Library Digital Archive) (digital page number 46)
^Horticulture Statistics Team, Production Statistics Division, Statistics and Information Department, Ministry of Agriculture, Forestry and Fisheries ().„Statistics on Cultivated Land Area”(PDF). Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
^Hannerz, Ulf (). „The Fish Market at the Center of the World (Review)”.The Journal of Japanese Studies.31 (2): 428–31.doi:10.1353/jjs.2005.0044.
Fiévé, Nicolas and Paul Waley. (2003).Japanese Capitals in Historical Perspective: Place, Power and Memory in Kyoto, Edo and Tokyo. London: RoutledgeCurzon.ISBN 9780700714094;OCLC 51527561
McClain, James, John M Merriman and Kaoru Ugawa. (1994).Edo and Paris: Urban Life and the State in the Early Modern Era. Ithaca: Cornell University Press.ISBN 9780801429873;OCLC 30157716
Sorensen, Andre. (2002).The Making of Urban Japan: Cities and Planning from Edo to the Twenty First Century. London: RoutledgeCurzon.ISBN 9780415226516;OCLC 48517502
Allinson, Gary D.Suburban Tokyo: A Comparative Study in Politics and Social Change. (1979). 258 pp.
Bestor, Theodore.Neighbourhood Tokyo (1989).online edition
Bestor, Theodore.Tsukiji: The Fish Market at the Centre of the World. (2004)online edition
Fowler, Edward.San'ya Blues: Labouring Life in Contemporary Tokyo. (1996)ISBN 0-8014-8570-3.
Friedman, Mildred, ed.Tokyo, Form and Spirit. (1986). 256 pp.
Jinnai, Hidenobu.Tokyo: A Spatial Anthropology. (1995). 236 pp.
Reynolds, Jonathan M. "Japan's Imperial Diet Building: Debate over Construction of a National Identity".Art Journal. 55#3 (1996) pp 38+.
Sassen, Saskia.The Global City: New York, London, Tokyo. (1991). 397 pp.
Sorensen, A.Land Readjustment and Metropolitan Growth: An Examination of Suburban Land Development and Urban Sprawl in the Tokyo Metropolitan Area (2000)
Waley, Paul. "Tokyo-as-world-city: Reassessing the Role of Capital and the State in Urban Restructuring".Urban Studies 2007 44(8): 1465–1490.ISSN0042-0980 Fulltext:Ebsco
1 Țară transcontinentală ·2 Capitală de jure ·3 Teritoriu sau regiune nesuveran ·4 Țară în Asia, dar cu legături sociopolitice cu Europa ·5 Republică recunoscută parțial ·6 Capitală administrativă ·7 Sediul temporar al Autorității Palestiniene. Ierusalimul de Est este capitala de jure ·8 Oraș-stat
.JPG)
.svg)