Ecliptica și relația sa cuecuatorul ceresc și axa de rotație a Pământului.Planul eclipticii este vizibil pe această fotografie luată în timpul misiuniiClementine. Această minunată imagine scoate în evidență (de la dreapta la stânga):Luna iluminată de clarul de Pământ,Soarele care răsare pe fața ascunsă a Lunii, și planeteleSaturn,Marte șiMercur (cele trei puncte albe din stânga).
Ecliptica: termenul este folosit, în general, cu două semnificații:
Cercul mare alsferei cerești, care rezultă din intersecția acesteia cu un plan paralel cu planul ecliptic. Acesta este planul de mișcare al Pământului în jurul Soarelui și este format de direcția ce unește centrul Soarelui cu centrul de greutate Pământ-Lună și direcția de mișcare a acestui centru în jurul Soarelui. Ecliptica este deci traiectoria anuală aparentă aSoarelui prin constelațiile zodiacului. Planul ecliptic este înclinat actualmente cu un unghi de 23,4˚ față de planulecuatorului ceresc, acest unghi schimbându-se datorită fenomenelor deprecesie șinutație. Ecliptica intersectează ecuatorul ceresc înpunctul vernal șipunctul autumnal;
Cele mai multeplanete dinSistemul Solar au oorbită care este puțin înclinată relativ la planul eclipticii.Zodiacul se găsește tot de-a lungul (de o parte și de alta) planului eclipticii.
Planul eclipticii este înclinat în raport cuecuatorul ceresc, cu un unghi numitînclinarea eclipticii și care este egal cu circa23°26'15"; acest unghi exprimăînclinarea axială a rotației Pământului în raport cu normala la planul orbitei sale. Cât despre planul orbital alLunii, înclinarea sa variază de la 5°01'1" la 5°17'35" în raport cu ecliptica, cu o medie de 5°08'48".
Deoarece sunt circa 365,24 dezile într-unan tropic și 360 de grade într-uncerc, Soarele pare să se deplaseze de-a lungul eclipticii cu viteza de 59,1388' pe zi, adică aproximativ 1°/zi. Această mișcare de laVest laEst este desigur contrară mișcării aparente de la Est la Vest asferei cerești.
Se numescechinocții momentele în careSoarele apare în aceste puncte (adică, din punct de vedere heliocentric, când Pământul se situează pe aceste puncte ale orbitei sale).
În acele momenteziua șinoaptea durează fiecare aproximativ 12 ore, iar acest lucru este valabil pentru orice loc de pe globul pământesc. Una dintre aceste intersecții se numeștepunct vernal. El corespunde poziției Pământului pe orbita sa la echinocțiul de primăvară și constituie punctul de plecare a măsurărilor unghiulare ale punctelor eclipticii. Cealaltă intersecție estepunctul autumnal.
Punctele în care orbita unui astru dinSistemul Solar taie planul eclipticii se numescnoduri. În mișcarea sa în jurul Pământului, care se rotește în jurul Soarelui, Luna taie și ea planul eclipticii în două noduri. Dacă oLună nouă sau oLună plină se produce în dreptul unui nod, rezultă oeclipsă, deoarece în acest caz Luna, Pământul și Soarele sunt aliniate în planul eclipticii. Planul eclipticii este numit astfel din cauză că în acest plan se observă eclipsele. Planul ecliptic este frecvent numit șiplan al eclipticii și poate fi definit astfel: este planul care conține centrul de gravitate al Soarelui și centrul de gravitate al Pământului care se rotește în jurul Soarelui; acest plan este proiectat la infinit și servește la definireasistemului de coordonate pentru reperareastelelor.
Pentru că orbita Lunii este înclinată doar cu circa 5° față de ecliptică, iar Soarele este mereu foarte aproape de ecliptică, eclipsele au întotdeauna loc pe sau lângă ea. Datorităînclinației orbitei Lunii, eclipsele nu se petrec la orice conjuncție și opoziție între Soare și Lună, ci numai când Luna este aproape de nodul ascendent sau descendent în același timp cu opoziția sau conjuncția. Ecliptica este numită astfel, deoarece astronomii dinAntichitate au notat că eclipsele au loc numai atunci când Luna o traversează.
