Dumitru Pavelescu-Dimo (n.,Calafat,Dolj,România – d.) a fost unsculptor român, aparținând școliinaturaliste. În diverse documente, prenumele său apare scris șiDimitrie,Tache sauTake.
A fost fiul unui comerciantaromân, rudă cuTheodor Aman. De la bunicul său, Pavel, a moștenit patronimicul Pavelescu.[1]
După ce își face studiile elementare și liceale la București, între 1894-1898 urmeazăȘcoala Națională de Arte Frumoase din București, având ca profesor peIon Georgescu, căruia i-a realizat un bust în 1904. A urmat o specializare laFlorența, înItalia.[2]
A debutat în anul 1898, laExpoziția artiștilor în viață. A expus apoi laSaloanele oficiale și la alte expoziții și concursuri, obținând premii și medalii, lucrările sale atrăgând atenția publicului și presei (1913-1914). A expus laParis, laSalonul artiștilor francezi, iar în țară laTinerimea artistică.[2]
A realizat numeroasebusturi reprezentând diferite personalități din România și diferite proiecte de busturi și machete de monumente funerare (Mihai Viteazul, executat în atelierul său din Florența).[2]
Sculptorul D. Pavelescu-Dimo pregătise o machetă pentru realizarea unui monument deosebit de frumos închinat marelui voievod Mihai Viteazul, ce urma să fie ridicat la Craiova, monument care însă nu s-a mai materializat.[3]
Monumentele și alte sculpturi ale lui D. Pavelescu-Dimo sunt răspândite în toată țara: la Târgoviște, bustul luiGrigore Alexandrescu, la Brăila, al împăratului Traian, la București, ale luiNicolae Filipescu șiAlexandru Marghiloman și ale altor personalități politice și artistice[1].
Printre cele mai remarcabile realizări ale artistului se pot aminti:[2]
Monumentul lui Traian dinBrăila (cod LMIBR-III-m-B-02144), inaugurat în 1906, în Piața Sf. Arhangheli (devenită succesiv Piața Dumitru Ionescu, Piața Lenin și, din 1990, Piața Traian), cu ocazia împlinirii a 1800 de ani de la cucerirea Daciei și a patruzeci de ani de domnie a regelui Carol I. Grupul statuar are șapte metri înălțime și e compus dintr-un soclu din piatră placat cu marmură, un bust din bronz al împăratului roman Traian și două statui din bronz, în mărime naturală, reprezentând doi bărbați. Ca model pentru chipul împăratului au fost folosite două statui vechi, una aflată la muzeul de laFlorența și alta găsită înSerbia, printre ruinele unei așezări romane. La baza monumentului se află un bătrân care îi arată fiului său că de laRâm ne tragem. Prin inscripția - dedicație,“Lui Marcu Ulpiu Traian, românii recunoscători” era sugerată originea latină ca factor de menținere a continuității etnice și culturale[4]. Basoreliefurile din bronz încastrate pe soclu reprezintă lupoaica alăptându-i pe Romulus și pe Remus, scene din războaiele daco-romane șiColumna lui Traian. Concepția artistică i-a aparținut arhitectuluiIon Traianescu, iar realizatorul componentelor artistice a fost sculptorul Take Dimo Pavelescu[5][6]. Ridicării monumentului i s-a opusBiserica Ortodoxă Română, printr-un protest oficial, pe motiv căTraian a fost un mare prigonitor al creștinilor. Alte voci au criticat monumentul pentru“tăierea brațelor” deoarece“Traian nu-și pierduse brațele în războaie. N-ar fi admis națiunea”. Până în anii 1947- 1948, la baza soclului a figurat inscripția“Ridicat in al 40-lea an de glorioasa domnie a M. S. Regelui Carol I”. În prezent, basoreliefurile aflate pe lateralele soclului nu mai există, fiind furate de către hoții de bronz. Deoarece în ultimii ani monumentul se afla într-o stare deplorabilă, ajungând aproape de ruină, în 2011 acesta a fost restaurat de restauratorul Dumitrel Pandrea, prin conservare curativă culaser și curățire a soclului de piatră cu laser[4].
Macheta Monumentului Independenței din Craiova - intitulat „Asta-i musica ce-mi place!” - inaugurat în 1913 și demolat în 1948
Statuia Independenței dinPitești, pentru rememorarea faptelor de vitejie ale ostașilor români, dovedite în 1877-1878. Inițiator a fostSocietatea veteranilor — grade inferioare din Pitești. Piatra fundamentală a fost așezată la 1 octombrie 1906, pe un amplasament situat la intersecția, de acum, a bulevardului Republicii cu strada Craiovei. Din considerente de sistematizare, după ce a fost restaurată, statuia a fost reamplasată pe strada Crinului.[7]
Monumentul Independenței dinCalafat. Pe soclu existau trei plăci de marmură, pe care scria:În amintirea bombardării Vidinului. În anul 1877 deschisu-s-a focul asupra cetății Vidinului de Bateria Carol I, trei obuze turcești spărgându-se în apropierea domnului Romaniei, Carol I.[8] În toamna anului 1904, lângă monument au fost așezate douătunuri capturate de la trupele turcești, donate de Ministerul de Război. Tunurile turcești au stat acolo doar până în anul 1917, înPrimul Război Mondial, când au fost luate de soldații germani. După război, în locul lor au fost aduse alte două tunuri, tot pradă de război, dar luate de la nemți. Aceste tunuri, care se află și azi de o parte și alta a monumentului, orientate cu țevile spreVidin, sunt de fabricație germană, marca Fried Krupp Essen, model 1884, deci ulterioare Războiului de Independență.[9] În anul 1977, când se sărbătoreau 100 de ani de laRăzboiul de Independență,Monumentul Independența a fost strămutat în apropiere, în parcul de pe malul Dunării, în locul său fiind construit un ansamblu dintravertin, o constructie clasică, caracteristică epocii comuniste, dedicată tot Războiului de Independență de la 1877-1878. Astăzi, pe singura placă de marmură de pe monumentul strămutat au rămas săpate doar cuvintele:În amintirea bombardării Vidinului, în 17 maiu 1877. La data de 28 aprilie 1904, familia regală a României făcuse o vizită la Calafat pentru a dezveli doi stâlpi de piatră. Pe unul dintre aceștia este săpată inscripția:15 maiu 1877. Aici a căzut primul obuz dușman înaintea principelui Carol I, domnitorul țării. Dumnezeu i-a ocrotit viața pentru fericirea României. Acum, inscripția a devenit un fals, din cauza faptului că stâlpul a fost mutat împreună cu monumentul din locul unde căzuse, de fapt, "primul obuz dușman". O mare perioadă de timp, monumentului i-a fost luatvulturul de deasupra sa, care ținea în cioc o ramură de măslin, iar când monumentul a fost din nou întregit, acesta a fost înlocuit cu o pasăre care seamănă mai mult a corb sau a cioară decât a vultur.[9]
Monumentului Independenței de laCraiova, intitulat și „Asta-i muzica ce-mi place”, cuvinte rostite de domnitorulCarol I când a fost trasă cea dintâi lovitură de tun pesteDunăre, laCalafat, în 1877, împotriva fortificațiilor turcești dinVidin, ca semnal de cucerire a Neatârnării[1]. În vârful monumentului se afla statuia regelui Carol I, înfățișat în floarea vârstei de 38 de ani. De 3,60 m înălțime, statuia îl înfățișa în mișcarea provocată de rostirea cuvintelor amintite mai sus. Pe planul al doilea al parapetului, se desfășura restul compoziției. Erau reprezentați: generalulAlexandru Cernat, maiorulIacob Lahovary, căpitanul Alex. Zănescu, patru servanți, două tunuri în acțiune, iar pe celelalte laturi erau treibasoreliefuri care reprezentau: lupta de la Smârdan, aceea de la Rahova și ședința Parlamentului în careI.C. Brătianu proclamase independența țării. Toate compozițiile sculpturale ale monumentului au fost turnate dintr-o singură bucată (în reputata turnătorie Pietro Lippi din Pistoia[10]),aliajul folosit având o concentrație de: 89,35% aramă, 5,65% cositor și 5% zinc.[11] Monumentul, ridicat în urma unei subscripții publice, a fost dezvelit la 21 mai 1913, fiind dedicat veșnicei amintiri a luptei pentru independență dinRăzboiul din 1877-1878, dar a fost demolat în anul 1948, în cadrul unui program general de ștergere a oricărei urme ce amintea de regalitate, deoarece îl avea în centru pe Regele Carol I al României.[12] La 2 octombrie 1948 o adresă emisă de departamentul Internelor, preciza: "Avem onoarea a vă trimite alăturat raportul Primăriei Municipiului Craiova nr. 14341 și anexele, privitoare la proiectul de vânzare a bronzului rezultat din dezmembrarea fostei statui a Independenței din acel municipiu, rugându-vă a ne comunica avizul dvs. în această chestiune".[13]
Monumentul funerar Th. Stamatoiu; 1907, în cimitirul dinCaracal, str. Carpați.[14]
Georgică Bercea, Georgeta Bercea:Drama unui monument istoric \ The tragedy of a historic monument - Monumentul Independenței din Craiova, opera artistului Dimitrie Pavelescu-Dimo, ediție bilingvă, Editura Arves, 2005
România
.jpg)
