Prima raportare legată de descoperirea dubniului a fost făcută în1968, de cătreInstitutul Unificat de Cercetare Nucleară dinDubna,Rusia. Cercetătorii de la acest institut au bombardat o mostră de243Am cuioni de22Ne. Astfel s-a constatat o energie de 9,40 până la 9,70MeV deradiații α și în urma acestei dezintegrări nucleare s-a presupus formarea izotopului260Db sau261Db.
Echipa de cercetători sovietici, mai târziu ruși, a propus ca elementul 105 să se numeascănielsbohrium (Ns), în cinstea fizicianuluidanezNiels Bohr. Echipa de cercetători americani a propus ca noul element să se numeascăhahnium (Ha), în cinstea chimistuluigermanOtto Hahn.IUPAC adoptă un nume temporarunnilpentium (Unp), până la clarificare a descoperitorului de drept. În dorința de a rezolva aceastăincertitudine, în1994, IUPAC propune numele elementului 105 să fiejoliotium (Jl), în cinsteafizicianuluifrancezFrédéric Joliot-Curie. Însă în1997, IUPAC decide ca elementul 105 să fie denumitdubniu după numeleorașuluirusescDubna.[2][3]
^Experimentele fizice au determinat un timp de înjumătățire de ~ 16 h. Experimente chimice, au oferit o valoare de ~ 32 ore. Timpul de înjumătățire este de multe ori luat ca ~ 28 h, datorită numărului mai mare de atomi detectate prin mijloace chimice
^"Numele și simboluri de elemente transfermium (IUPAC Recomandări 1994)". Chimie Pură și Aplicată 66 (12): 2419. . 1994 doi : 10.1351/pac199466122419 .
^Numele și simboluri de elemente transfermium (IUPAC Recomandări 1997)". Chimie Pură și Aplicată 69 (12): 2471. . 1997 doi : 10.1351/pac199769122471
