Ordinul dominican (înlatină,Ordo Praedicatorum, prescurtatOP) este un ordin călugăresc catolic întemeiat la începutul secolului al XIII-lea deSfântul Dominic.
Încă din primul secol al existenței sale ordinul dominican a întemeiat mănăstiri pe teritoriul actual alRomâniei, înTransilvania șiMoldova. Una din cele mai vechi mănăstiri dominicane din Transilvania este actualaBiserică Franciscană din Cluj. Mănăstiri dominicane au mai existat laBistrița,Brașov,Odorheiu Secuiesc,Oradea,Sebeș,Sibiu,Sighișoara șiTârgu Mureș.[1]
Dominicanii au fost activi înEpiscopia de Milcov, afectată demarea invazie mongolă din1241.
După alungarea lor în contextulReformei Protestante, dominicanii nu s-au mai întors în Transilvania.
- Paulus Hungarus(en)[traduceți], profesor la Bologna, ucis la 10 februarie 1241 în Moldova, fericit
- Albertus Magnus (1200-1280), filosof
- Toma de Aquino (1225-1274), filosof, teolog
- Meister Eckhart (1260-1327), mistic, filosof
- Fra Angelico (1395-1455), pictor renascentist
- Tomás de Torquemada (1420-1498), jurist, inchizitor
- Girolamo Savonarola (1452-1498), predicator, critic al corupției
- Francisco de Vitoria (1480-1546), jurist, fondator al dreptului internațional
- Giordano Bruno (1548-1600), teolog, filosof, victimă a inchiziției
- Dominique Pire (1910-1969), binefăcător, laureat Nobel pentru Pace (1958)
- Alexandre do Nascimento (n. 1925), cardinalarhiepiscopemerit alLuandei
- Lorenzo Piretto (n. 1942), arhiepiscop deİzmir
- Christoph Schönborn (n. 1945), cardinal, arhiepiscop alVienei
- ^Adrian Andrei Rusu,Dicționarul mănăstirilor din Transilvania, Presa Universitară Clujeană, 2000.
