„Acum optzeci și șapte de ani, părinții noștri au adus pe acest continent o nouă națiune, concepută în Libertate, care s-au dedicat ideii că toți oamenii sunt creați egali.
Acum suntem angajați într-un mare război civil, testând dacă națiunea noastră sau orice națiune așa concepută și așa dedicată poate să îndure. Ne-am întâlnit pe un mare câmp de luptă al acelui război. Am ajuns să dedicăm o mare porțiune a acelui câmp, ca un loc de veghe celor care și-au dăruit viața ca acea națiune să poată trăi. Este întru totul potrivit ca noi să facem asta.
Dar, într-un sens mai vast, noi nu putem dedica - noi nu putem consacra - noi nu putem sfinți - acest pământ. Oamenii curajoși, vii sau morți, care s-au chinuit aici, au consacrat acest loc, mult peste puterea noastră de a adăuga sau substrage. Lumea puțin va ține cont și va ține minte pentru puțin timp ceea ce spunem aici, dar nu va uita niciodată ceea ce au făcut ei aici. Mai curând este pentru noi cei vii să fim dedicați aici muncii neterminate a celor care s-au luptat și au avansat atât de nobil. Mai degrabă este pentru noi să fim dedicați măreței sarcini rămase în fața noastră, să luăm de la acești onorați morți devotament pentru cauza căruia ei și-au dat ultima plină măsură de devotament - pentru a ne asigura ca nu au murit pentru nimic - că această națiune, sub Dumnezeu, va avea o nouă naștere a libertății - adică guvernarea poporului de către popor, pentru popor, să nu piară de pe fața Pământului.”