Disciotis venosa (Christian Hendrik Persoon, 1801 exLéon Arnould, 1893[1] sau Christian Hendrik Persoon, 1801 exÉmile Boudier, 1893[2]),sin.Peziza venosa (Christian Hendrik Persoon, 1801),Discina venosa (Christian Hendrik Persoon, 1801 exElias Magnus Fries (1822), denumită în poporpitacu dracului,[3]ceșcuța babei saulămâiță,[4] este o speciesaprofită deciuperci comestibile din încrengăturaAscomycota, în familiaMorchellaceae și de genulDisciotis. Buretele se dezvoltă înRomânia,Basarabia șiBucovina de Nord, aproape mereu în grupuri mari și adesea împreună cu ciuperci de genulMorchella, numai pe soluri calcaroase, lipsind în permanență pe cele acre, prinzăvoaie, grădini, parcuri, livezi, dar de asemenea pe malurile de pârâie sau izvoare. El se poate găsi de la câmpie la deal, din martie până la sfârșitul lui mai, câteodată până în mijlocul lui iunie.[5][6]
Această specie a fost descrisă pentru prima dată de savantul austriacFranz Xaver von Wulfen în sensul școlii luiCarl von Linné, sub denumireaHelvella cochleata în publicația saPlantae rariores carinthiacae din 1781, încadrată în volumul 2 al operei marelui om de științăNikolaus Joseph von JacquinMiscellanea austriaca ad botanicam, chemiam, et historiam naturalem spectantia.[7] Zece ani mai târziu, în 1791, micologul francezPierre Bulliard a shimbat numele generic înPeziza (epitetul rămânândcochleata) în volumul 1 al lucrării saleHistoire des champignons de la France.[8]
În 1801, savantul suedez (Christian Hendrik Persoon a redenumit specia înPeziza venosa nereferindu-i pe Wulfen sau Bulliard,[9] iar renumitul compatriot al lui,Elias Magnus Fries, i-a dat taxonulDiscina venosa în volumul 2 al lucrării saleSystema mycologicum din 1822.[10] Ambele denumiri au fost folosite în urmă alternând foarte des și se mai pot găsi în cărți micologice mai noi.
Taxonul autentic (2018) esteDisciotis venosa din 1893, care se referă la denumirea lui Persoon. Dar noul nume generic a fost făcut paralel în același volum al jurnaluluiBulletin de la Société Mycologique de France:Léon Arnould l-a determinat în articolul săuListe des espèces de champignons récolte dans la Picardie pe pagina 106[11] șiÉmile Boudier în articolul săuRapport sur les excursions faites par la Société Mycologique de France pendant la session de 1893 pe pagina 111.[12] De atunci se discută între micologi despre donatorul drept al taxonului, de acea unii se referă la Arnould, alții la Boudier, astfel de asemeneaIndex Fungorum șiMycobank (vezi sus).
Corpul fructifer: are un diametru de 4-12 (15) cm și o grosime maximală de 2,5-3 cm în formă de cupă, care se lărgește pe măsură ce buretele se maturizează, devenind uneori aproape plat. Prezintă marginea ondulată, neregulată și crestată. Suprafață interioară (= superioară) este cea care produce sporii, care la o adiere de vânt se ridică ca un fum albicios. Această suprafață de un maroniu-ocru este netedă. Suprafața exterioară (= inferioară), este de culoare mai deschisă, chiar albicioasă către bază, prezintă o serie de nervuri și este foarte fin păroasă și flocoasă.
Piciorul: are o înălțime de 2-4 cm și o grosime până la 5 mm în pereți, este foarte scurt, bont și prezintă o suprafață zgrunțuroasă cu nervuri groase. Coloritul este albicios-gălbui.
Carnea: este subțire, fragilă, albicioasă cu un miros declor (în special după tăiere) care se pierde însă permanent în cursul preparării în bucătărie și cu un gust specific, asemănătorzbârciogilor.
Caracteristici microscopice: are spori cu o mărime de 20-24 x 11-14 microni, sunt elipsoidali, netezi, hialini (translucizi), cu picături mici la poli. Praful lor este albicios.[5][6]
Reacții chimice: Această ciupercă nu-și schimbă culoarea după adăugarea de reactivi chimici. Nici măcar ascii se colorează cuiod.[13]
Mai întâi trebuie menționat, că pitacu dracului nu poate fi mâncat crud pentru că conține puținăhidrazină care se dizolvă în timpul fierberii. De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții neplăcute la persoane sensibile, pentru că buretele este cam greu de digerat.[37]
Valoarea culinară este redusă în comparație cu bureți de genulMorchella, dealtfel, ciupercile pot fi preparate cazbârciogii. Mai departe sunt folosite în bucătăria asiatică.[38]
De altfel, buretele poate fi preparat sau uscat caZbârciogul galben.
^abBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 674-675,ISBN 3-405-12081-0
^abTill E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, p. 226,ISBN 978-1-4454-8404-4
^Franz Xaver von Wulfen: „Plantae rariores carinthiacae”, în: Nicolai Josephi Jacquin: „Miscellanea austriaca ad botanicam, chemiam, et historiam naturalem spectantia”, vol. 2, Editura Officina Krausiana, Viena 1781, p. 112, tab. 17/1[1]
^Pierre Bulliard: „Histoire des champignons de la France”, vol. 1, Editura Barrois le jeune, Belin, Croullebois, Bazan, Paris 1791, p. 268, tab. 154
^Christian Hendrik Persoon: „Synopsis methodica Fungorum”, vol. 1, Editura Henricus Dieterich, Göttingen 1801, p. 638
^Elias Fries: „Systema mycologicum”, vol. 2, Editura Ernest Mauritius,Greifswald 1822, p. 46
^„Disciotis venosa”, în: „Bulletin de la Société Mycologique de France”, vol. 9, nr. 2, Paris 1893, p. 106
^„Disciotis venosa”, în: „Bulletin de la Société Mycologique de France”, vol. 9, nr. 2, Paris 1893, p. 111[2]
^Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 651,ISBN 3-85502-0450
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 672-673,ISBN 3-405-12081-0
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 552-553,ISBN 3-405-12124-8
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 674-675 - 1,ISBN 3-405-12081-0
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 670-671-2,ISBN 3-405-12081-0
^Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 650-651,ISBN 978-3-440-14530-2
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 626-627,ISBN 3-405-11774-7
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 560-561,ISBN 3-405-12124-8
^Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 608-609,ISBN 88-85013-37-6
^Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 590-591,ISBN 88-85013-25-2
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 540-541,ISBN 3-405-12124-8
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 552-553,ISBN 3-405-12124-8
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 548-549,ISBN 3-405-12124-8
^Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181,ISBN 978-3-440-14530-2
^Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 616-617,ISBN 88-85013-37-6
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 670-671-2,ISBN 3-405-12081-0
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 556-557,ISBN 3-405-12124-8
^Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 630-631,ISBN 88-85013-46-5
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 558-559,ISBN 3-405-12124-8
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 668-669,ISBN 3-405-12081-0
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 610-611,ISBN 3-405-12116-7
.jpg)
_Fuckel_374663.jpg)
.jpg)
.jpg)
.JPG)
Materiale media legate dePitacu dracului laWikimedia Commons