A debutat ca poet la mijloculanilor 1930 când, încă elev, a publicat o plachetă intitulatăMelancolie. Până în1938 a publicat subpseudonimulD. Orfanul (deoarece tatăl său murise pe front, în 1917), pentru ca din 1938, la îndemnul luiEugen Jebeleanu, să adopte pseudonimul Dimitrie Stelaru.[4]
Este fiul lui Dumitru Petrescu (cizmar si, apoi,agricultor, căzut pe front în timpulprimului război mondial) si al Pascăi (n. Preotu). Ulterior, mama sa se căsătorește cu zidarul Florea Stoicea.[2]
Dimitrie Stelaru a avut trei mariaje. Se căsătorește pentru prima oară laTurnu Măgurele cu o profesoară de filozofie cu care a avut o fiică. Al doilea mariaj a fost cu o pictoriță cu care a stat șase ani. Din ultima căsătorie rezultă un fiu, Eunor.[1]
În anul 1940 a făcut o farsă lugubră, publicând în ziarulSemnalul un anunț prin care își anunța decesul, eveniment pe care i l-a relatat în 1967 poetuluiAdrian Păunescu:[5]
„(...) presa a început să anunțe moartea poetului Stelaru care, ca și atîția alții, din pricina condițiilor ș.a.m.d. a murit. Ba încă și tipii care-mi erau dușmani au început să mă laude, în articole mari, calde, după anunțarea știrii că am murit. (...) Voiam să-mi bat joc. Aveam o poftă nebună să-mi bat joc. O săptămînă a urlat presa. Și cînd eram pe cale de dispariție, din comentariile presei, am apărut pe stradă. M-a văzutEmil Botta și s-a făcut alb. Credea că sînt stafie. Nu-ți mai spun că toți credeau că sînt stafie.(...)”
Romanul autobiograficZeii prind șoareci, apărut în 1968, ilustrează viața saboemă, ce poate fi asemănată cu cea a luiEdgar Allan Poe[4].
Afirmarea sa ca poet vine în anii ’40 cu volumeleNoaptea geniului (1942),Ora fantastică (1944),Cetăṭile albe (1946), ce dezvoltă imaginea unui damnat,profet alpoeziei „În deznădejdea secolului douăzeci” (Profetul, vol.C.a.). Impresionantă e ṣi zugrăvirea cuplului ca victimă a mizeriei (Maria-Maria, vol.O.f.;Poem cerṣetor, vol.N.g.), cu atât mai mult cu cât ṣtim că are origini biografice. Stelaru, la fel ca majoritatea colegilor de generaṭie, manifestă interes în crearea unei mitologii proprii. El recurge în acest sens la o onomastică stranie, în alte locuri feerică, de basm: „Eumene”, „Elra”, „Iwa”, „Regele Fără-Timp”, „Zeul vântului”. Se adaugă aici personificarea obsesiilor ṣi – în ceea ce priveṣte configurarea spaṭială – opṭiunea pentru o geografie ce ṭine de categoriile fantasticului: „Țara Chinului”, „Insula sunetelor”, „tărâmul geniilor”.
Originalitatea sa nu a trecut neobservată.Pompiliu Constantinescu a remarcat autenticitatea, prospeṭimea confesiunii ṣi, mai ales, rolul de întemeietor în literatura română al unei poezii a vagabondajului.Eugen Lovinescu, în schimb, a apreciat vizionarismul poetului, capacitatea de expresie lapidară, muzicalitatea stranie a versurilor.Ion Negoițescu îl aṣază în fruntea generaṭiei sale: „incontestabil, Dimitrie Stelaru domneṣte peste poezia scrisă deIon Caraion,Ben Corlaciu,Geo Dumitrescu,Miron Radu Paraschivescu,Constant Tonegaru”. De aceeaṣi părere e ṣiPetru Poantă: „Într-o generaṭie <pierdută>, <ironică>, <sarcastică>, a <anti-iluziei>, dominată de prezenṭa furioasă a luiGeo Dumitrescu, de imagismul frondei morale a lui Ion Caraion, de melancolia decepṭionatului Constant Tonegaru, Stelaru a fost un ṣef de promoṭie”. Aceṣti poeṭi instaurează în literatura română – după cum demonstreazăMarius Nenciulescu – o nouă paradigmă poetică. Prin ea se produce „despărṭirea de radicalismul modernist (înṭeles în sens larg, adică incluzând atâtpurismul,ermetismul, cât ṣi poeticileavangardei) ṣi revenirea la expresivitate, una ce însă a filtrat ṣi asimilat lucrurile „viabile” din acesta”.[necesită citare]
Emil Manu,Dimitrie Stelaru, Bucureṣti, Editura Cartea Românească, 1984 (ediṭia a doua, revăzută ṣi adăugită, Bucureṣti, Editura Profile Publishing, 2003)
Lucian Teodosiu,Dimitrie Stelaru aṣa cum l-am cunoscut,Iaṣi, Editura Junimea,1998
Victor Corcheș,Dimitrie Stelaru, Scrieri literare, vol. I, Teatru, ediție critică, text stabilit, curriculum vitae, studiu introductiv de Victor Corcheș, Editura Ex Ponto, Constanța, 2004
Marius Nenciulescu,Dimitrie Stelaru ṣi paradigma poetică a anilor '40, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărṭii de Ṣtiinṭă, 2011
România
.JPG)
.jpg)
.jpeg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
