Danelaw (cunoscut de asemenea caDanelagh, adicăDomeniul legislației daneze; înengleză vecheDane lagu, îndanezăDanelangen) este numele unui teritoriuistoric, din nord-estulAngliei, care s-a distins prin sisteme juridice și sociale speciale, moștenite de lavikingiinorvegieni șidanezi, care au cucerit acest teritoriu însecolul al IX-lea. După restabilirea puterii regiloranglo-saxoni asupra Danelaw, la începutulsecolului al X-lea, dreptulscandinav și tradițiile totuși s-au păstrat, însă mulți au trecut în general lalimba engleză. Specificul sistemului juridic din nord-estul Angliei, a supraviețuitcuceririi normande și a continuat să existe de-a lungulEvului Mediu.
Atacurilevikingilor scandinavi asupra coastelorMarii Britanii au început la sfârșitulsecolului al VIII-lea. Inițial era vorba de norvegieni, care în793 au jefuitLindisfarne, și în curând au fondatcolonii înIrlanda, pe insuleleOrkney șiShetland. În prima jumătate a secolului al IX-lea au început raidurile danezilor. Dezintegrarea statului danez, la mijloculsecolului al IX-lea a permis vikingilor să înceapă cucerirea sistematică a Angliei. Prima armată mare de danezi a debarcat pe coasta de est a Angliei, în865, condusă fiind deIvar Ragnarsson și Halfdan, fii ai legendarului konung danezRagnar Lodbrok. După ce au făcut Anglia de est teren de bazare, în866 vikingii au capturatYork, iar apoi au învins armataNorthumbriei și l-au pus pe scaunul acestui regat pe protejatul său. Supunînd întreaga Anglie de est, în870 s-au mutat spreWessex, așezînd tabăra în apropiere deReading. Deși anglo-saxonii au reușit să câștige în bătălia de la Ashdown, aceasta nu a oprit înaintarea vikingilor și regeleAlfred cel Mare a fost forțat să cumpere un armistițiu. În873 danezii au capturat partea de est aMerciei, și l-au pus drept rege al acesteia peCeolwulf. Forțele militare ale vikingilor au fost în mod constant consolidate prin sosirea înAnglia a noilor echipaje scandinave.
La începutulsecolului al X-lea scandinavii au ocupat un teritoriu de la râulTamisa laTees, au trecut la un mod de viață sedentar și au creat propria organizație socială. Unitatepolitică între diferitele teritorii ale Danelaw nu exista, însă, în caz derăzboi, ele se uneau împotriva anglo-saxonilor. O ofensivă sistematică asupra pământurilor daneze a fost începută deregele anglo-saxonEduard cel Bătrân. Către anul919, după mai mulți ani de campanii continui în Danelaw, puterea monarhilor anglo-saxoni a fost recunoscută în întreagaAnglie la sud deHumber. Devenit parte a Angliei, Danelaw nu și-a schimbat compoziția etnică, structura socială, nefiind introdus dreptul anglo-saxon. Danelaw a rămas practic oregiune autonomă. Cu toate acestea, în timp ce regii englezi își restaurau puterea, în centrul Angliei,Northumbria a fost invadată de către vikingii norvegieni dinIrlanda, care au fondat propriul lorregat independent înYork. În937 armata anglo-saxonă a reușit să provoace o înfrângere zdrobitoare trupelor unite ale regilor scandinavi de York șiDublin în bătălia de la Brunanburh, cu toate acestea, deja în anul939 regele scandinav de Dublin, Olaf I Guthfrithson iarăși a recăpătat York-ul, iar în anul viitor a invadat Anglia. În944, noul rege de York, Olaf al II-lea Cuarán, a condus o nouă invazie norvegiană în Anglia, dar atacul a fost respins, iar locuitorii Danelaw au sprijinit regele anglo-saxon, ceea ce ea permis luiEdmund I încă o dată să restabilească ordinea regilor Angliei asupra York. În947, vikingii iarăși au re-căpătat orașul. Lupta pentru York, a continuat cu succese diferite timp de mai multe decenii, până în954, cîndRegatul York redevine parte a Angliei.
Noi raiduri ale danezilor au început înanii 990. În991 trupele daneze au jefuitWessex-ul de vest, aceasta i-a forțat pe regii Angliei de a încapă colectarea "banilor danezi" - primulimpozit cunoscut în istoria Marii Britanii. Atacurile au continuat. Ca răspuns la invazie regele anglo-saxonEthelred II-lea în1002, a provocat pogroame în masă împotriva danezilor care locuieau în Anglia. Însă asta nu i-a oprit pe vikingi, și pe durata anilor1009-1012 o armată sub conducerea lui Torkel cel Lung a devastat regiunile din sudul țării. Apărare țării și moralul ei a fost subminat. Atunci când în1013 conducerea armatei vikingilor a fost preluatăregele Danemarcei,Sweyn Tveskæg, statul anglo-saxon nu a mai putut să reziste invaziei. Locuitorii din Danelaw șiThegnii au trecut de partea danezilor. Regele Ethelred și familia sa au fugit înNormandia. Deși, după moartea lui Sweyn în1014, Ethelred pentru scurt timp a recăpătat puterea în Anglia, clerul de Wessex îl recunoaște peKnud cel Mare drept rege. În ciuda rezistenței eroice a luiEdmund Braț-de-Fier trupele anglo-saxone au fost înfrânte iar țara a fost unificată sub domnia dinastiei daneze a lui Knut. În timpul domniei lui Knut elementul scandinav în statul englez a crescut considerabil, iar rolul de lider în țară a avut-oaristocrația daneză. La reuniunea națională de laOxford, în1018, la care au participat atât aristocrația scandinavă cît și cea anglo-saxonă, au fost stabilite condițiile de coexistența a celor două națiuni în cadrul unui stat. Danelaw în cele din urmă a devenit parte a Angliei.
