| Dan Botta | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] Adjud,Putna,România |
| Decedat | (50 de ani)[1] București,România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | poet traducător filolog[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Partid politic | Mișcarea Legionară |
| Studii | Universitatea din București |
Modificădate / text  | |
Dan Botta (n.,Adjud,Putna,România – d.,București,România) a fost unpoet, eseist șitraducător român din perioada interbelică, frate al actorului și poetuluiEmil Botta. Tatăl, medic, provine dintr-o veche familie ardelenească. Mama era corsicană, născutăFranceschi. Dan Botta era licențiat în greacă veche, latină, drept și educație fizică.
Descendent al unei familii nobiliare ardelene care cuprindea foști voievozi ai cetății și ținutului Chioarului din Maramureș,[2] Dan Botta urmează școala primară laAdjud și începe studiile liceale la Liceul "Unirea" din Focșani, continuându-le la Colegiul "Sf. Sava" dinBucurești. Urmează apoi studii universitare clasice (limba latină și limba greacă) la Facultatea de Litere a Universității din București, fiind dublu licențiat în Educație Fizică și Sport. Publică în diverse reviste:Rampa,Gândirea,Vremea,La Nation Roumaine, etc. Participă la conferințelegrupului "Criterion" și este cooptat în comitetul de redacție al revistei, apoi va face parte, sub conducerea sociologuluiDimitrie Gusti, din comitetul de direcție alEnciclopediei României, proiectul debutând în 1938.
Debutul are loc în 1931 cu volumul de poezii „Eulalii”. Personalitatea stilistică a acestei poezii stă deopotrivă ca și a colegilor de generațieEmil Gulian șiSimion Stolnicu, sub zările autohtone barbiene și sub fantasticul misterios și tragic al luiEdgar Allan Poe.[3] Cuvântul gustat și visat al acestor tineri triumviri poetici este eleat. De altfel, Simion Stolnicu își intitulează unul dintre volume: „Pod eleat”. Eleații Parmenide, Zenon și Melissos susțineau unitatea, imobilitatea și imuabilitatea existentului, considerând iluzorie multiplicitatea, mișcarea și devenirea. Ridicarea așadar în „nadirul latent” vine la Dan Botta pe mai multe căi. Corsican după mamă, el va avea nostalgia coloniei Eleea, aflată în aceeași geografie mediteraneană cu locurile natale ale aceleia ce i-a dat viață. Pe lângă volumul de versuriEulalii, a publicat, în timpul vieții, două volume de eseuri. Postum au apărut patru volume deScrieri. Pe lângă opera originală, este și autor al unor traduceri din literatura universală: poeziile luiEdgar Allan Poe și romanul "Oile Domnului" (A Lã e a Neve), al scriitorului portughezFerreira de Castro.
Înclinarea „cu program” spre vechea Eladă – dovadă între altele complementaritatea studiilor universitare făcute! – este învățată prin marii lirici romantici germani (Hӧlderlin,Novalis), pe de o parte, iar pe de alta de la idealismul târziu al lui Nietzsche.Îndemnul de a avea comportare eroică în fața vieții, înfruntând iraționalismul prin creația artistică pură este dat, însă, de „Existența tragică” a lui D.D. Roșca.
Poetul are imaginația fantastă, tensiune reală în conductele capilare ale poemelor, nostalgia aproape parnasiană spre armonie universală, exaltând ideea perfecțiunii. O confesiune așezată drept succintă prefață la poeziile sale este cu adevărat eroică în crezu-i: „Dar chiar dacă pământul ca fi o stea incandescentă, un munte în flăcări și tot farmecul vieții ca fi pierit, visurile poeților îl vor învălui într-o ceață. Și ceea ce va rămâne etern și indescifrabil (subl. n.) – muzele și zâmbetul zeilor”. În această sintagmă se află întregul crez al lui Dan Botta despre artă, ce trebuie să fie „eternă și indescifrabilă”, cu alte cuvinte, „eleată”. Sub protecția misterioasă a Marelui Anonim blagian, am fi înclinați să rostim la prima concluzie, dacă nu ne-am aminti celebra polemică din epocă asupra paternității metaforei de „spațiu mioritic”... Cu un asemenea ideal al perfecțiunii cristaline, poemele lui Dan Botta poartă o răceală nordică în chihlimbarul ușor parnasian sub care sunt propuse: „Drumurile mediane,/ Plaiuri și savane,/ Lande monotone,/ Lirice Oenone/ Duceți-mi la vale/ Albele ovale”. Deși poet adevărat, subtilul cărturar greșește, sub vraja barbiană tocmai în limbaj, neexagerând în patinarea acestuia pe loc, precumBarbu Brezianu în „Zăvor fermecat”, dar exagerând, totuși. Drumurile devin...”mediane”, ținuturile sunt „lande” etc. Fondului eladic, la care se ajunge prin puritățile eleatului, Dan Botta îi suprapune cultura spirituală a vechii Thracii.
În eseul „Limite” afirmă: „Pantheismul concepției thracice străbate până în fundurile ei, ca o lumină de miracol, poezia noastră populară”. În „Poezie și cântec” el atrage atenția asupra faptului că „poporul românesc reprezintă (...) o seminție care, în toate formele vieții, manifestă omogenitatea cea mai strictă, o perfectă unitate etnică, lingvistică, spirituală”.Întreaga sa eseistică este o vastă călătorie cărturărească, ea urmărind „Ridicarea la izvoare, permanența mitului, integrarea omului în univers, corespondența directă dintre om și lume” („Spiritul munților”).Dramaturgia lui Dan Botta, „Comedia fantasmelor”, „Alkertis”, „Deliana”, „Soarele și luna”, „Sărmanul Dionis”, este greu de transpus scenic. Alegorii, parabole, elanuri lirice și epică totodată, în care se găsesc personaje și atmosferă de folclor românesc împletit cu mitologia – toate acestea, cum pot prinde chip cărunt în realitatea imediată?
Fără a fi dat o operă perfectă, de austeră maturitate, pe măsura aspirațiilor. Dan Botta ne-a lăsat, totuși o operă purtând nostalgia perfecțiunii. Poezia (între piscul barbian și pӧesc), eseistică (cu accente de filosofia culturii ce aduc aminte de Mircea Eliade), teatru (asemănător cu acela de mai târziu al lui Radu Stanca), toate converg sub aceeași cupolă, având o structură „mediană”.
Ca traducător, în 1956, Dan Botta a dat o excepțională traducere a „Baladelor villonești”, ediție prefațată de Tudor Arghezi.
Adept al ideologiei legionare,[4] colaborator al revistei legionare "Sfarmă-Piatră",[5] Botta fondează în 1941 revista „Dacia” împreună cuOctavian Tăslăuanu șiEmil Giurgiuca.[6]
