DOS (DiskOperatingSystem) este unsistem de operare single-tasking (o singurăaplicație rulată simultan), single-user (un singur utilizator posibili) bazat pe linia de comandă.
Au existat mai multe variante de DOS, cum ar fiDR-DOS,ROM-DOS, siFreeDOS. Dar cea mai populară variantă a fost MS-DOS. Până la aparițiaWindows 95 a fost cel mai popular sistem de operare pe arhitecturax86.[necesită citare]
Atunci când firam IBM a vrut să facă modelul 5150, au avut nevoie de un sistem de operare. Crezând că firma Microsoft deține sistemul de operareCP/M au vrut să îl licențieze de la Microsoft, darBill Gates le-a spus că CP/M este de fapt deținut de către firmaDigital Research. IBM a încercat să licențieze CP/M de la Digital Research, dar cele două firme nu au putut ajunge la o înțelegere. În același timp, firmaSeattle Computer Products dezvolta un sistem de operare asemănător cu CP/M deoarece la vremea aceea, CP/M nu era compatibil cu procesorul pe care Seattle Computer Products voia să-l folosească. Acest sistem s-a numit inițialQDOS(Quick andDirtyOperatingSystem) din cauze asemănărilor cu CP/M, dar a fost redenumit în 86-DOS. IBM s-a întors la Microsoft și au întrebat dacă nu puteau face ei un sistem de operare. Bill Gates a acceptat, a cumpărt 86-DOS pentru pentru 50000 dedolari americani, și l-a redenumit înMS-DOS(MicroSoftDiskOperatingSystem). Într-un an, au fost vândute licențe de MS-DOS către peste 70 de firme.
Sistemul original (1.0) nu suportadirectoare,discuri dure,dischete de 3,5țoli (sau dischete de 5,25 țoli cu densitate ridicată), și se baza pe încărcare de pe casetă audio în sistemul original.
Cu toată evoluția ulterioară (adăugarea suportului pentru directoare, spre exemplu), MS-DOS a devenit, la sfârșitul anilor '80, un sistem depășit. Calculatoarele aveau mai mult de 1 MB de RAM, necesitând un drivere speciale pentru a putea accesa mai multă memorie și programare foarte atentă pentru a putea accesa memoria, utilizatorii doreau multi-tasking (să ruleze mai multe aplicații deodată) - lucru realizat în manieră ingenioasă de programatori, prin folosirea abuzivă a mecanismului de încărcare driveri, în programe "Terminate and stay resident" care asigurau o formă foarte rudimentară demulti-tasking coordonativ, iar sistemele aveau tot mai multe componente și periferice, necesitând driveri greu de instalat și folosit. Creșterea popularitățiiinterfețelor grafice și a programelorWYSIWYG (ce vezi pe ecran este și după tipărire), pentru care DOS nu era pregătit, în calculatoare precumMacintosh (pentru careMicrosoft a fost unul din cei mai importanți furnizori de software în anii '80) sauAmiga a fost însă principalul motiv al înlocuirii DOS. Prima încercare de a aduce o interfață grafică sistemelor DOS a fostGEM, dar a fost un eșec. Încercările inițiale ale Microsoft au fost de asemenea eșecuri -Windows 1 și2, interfețe grafice care rulau "deasupra" DOS nu au impresionat utilizatorii.OS/2, un alt sistem de operare, conceput de IBM și Microsoft la sfârșitul anilor '80, a ratat și el, în parte din cauza condițiilor stricte de licențiere spre terți, în parte datorită cerințelor mari de sistem (inclusiv un grad foarte ridicat de compatibilitate cu IBM care ducea la eliminarea "clonelor" și "compatibilelor"), dar și din cauza lipsei de interes din partea Microsoft. De-abiaWindows 3 (un hibrid pe 16 biți cu memorie protejată, rulând parțial deasupra DOS - adică se comporta pentru DOS ca orice program obișnuit - dar având propriilesyscall-uri, propriidriveri și un fel denucleu propriu) a fost un pas înainte pentru utilizatorii sistemelor x86.
Popularitatea seriei Windows 3.0 (continuată de 3.1 și 3.11, tot hibrizi bazați pe 3.0) a dus la dezvoltarea linieiWindows 9x, un sistem pe 32 de biți complet multi-tasking, dar în continuare parțial hibrid și a linieiWindows NT, un sistem complet nou. Astfel, MS-DOS nu a dispărut complet decât după eliminarea Windows ME, la apariția Windows XP (bazat pe Windows 2000 și NT). În Windows 95, 98 si Me, MS-DOS este folosit cabootloader, și pentru utilizarea driverilor și syscall-urilor inmod real. DOS era folosit și ca interpretor standard de comenzi (Command Prompt), și ca mediu inițial de instalare. Ultima versiune de DOS, integrată in Windows Me a fost MS-DOS 8.00 în 2000. Ultima versiune disponibilă separat (fără Windows) a fost MS-DOS 6.22, în 1994.
DOS este folosit astăzi într-o nișă redusă de aplicații - ca sistem embedded (încorporat în aplicații industriale) și în sisteme existente care încă nu au fost înlocuite (sisteme legacy). În aplicații industriale însă, continuă să piardă teren în fața sistemelor moderne precumBSD,GNU/Linux sauQNX, care oferă mai multe avantaje (multi-tasking,POSIX) cu un impact minim, iar în sistemele legacy este înlocuit odată cu uzura fizică sau morală a sistemelor (un exemplu de sistem legacy înlocuit recent[când?] sunt aplicațiile oferite deMinisterul Finanțelor contribuabililor pentru calculul diverselor taxe și impozite, care au fost portate recent de pe MS-DOS pe Windows sau peweb[necesită citare]).
În versiunile de Windows derivate din Windows NT (2000,XP,Server 2003,Vista,Server 2008,7,Server 20128,8.1,10,11), DOS nu mai există, dar interfața cu linia de comandă are comenzi cu sintaxă similară (deși este completată cu un număr de comenzi suplimentare). Programele de DOS rulează cu un grad limitat de compatibilitate pe versiunile de Windows derivate din Windows NT pe 32 de biți(folosindNTVDM) și deloc în cele pe 64 de biți. Pentru rularea aplicațiilor MS-DOS (jocuri vechi, programe vechi încă utile, sisteme-muzeu etc.) se pot folosi emulatoare cum ar fiDosBox[1] care oferă un sistem DOS virtual, special pentru aceste nevoi (inclusiv încetinirea procesorului pentru jocuri vechi). Dacă se dorește un sistem MS-DOS perfect fidel, se poate instala o copie într-o mașină virtuală[1].
La inițializarea sistemului, se citește ora și data curentă dinBIOS (în cazul în care acestea nu există sau nu au fost setate, utilizatorul este întrebat data și ora curentă), urmat de procesareaCONFIG.SYS (un fișier prin care se puteau inițializa driveri, precum driverii de memorie, de CD-ROM etc.), după care se proceseaza AUTOEXEC.BAT (execută un script batch pre-definit). După acestea, sistemul prezintă utilizatorului linia de comanda (prompt-ul) - de format [Partiție curentă][:][Directorul curent][simbolul promptului, adică >] - exemplu :
C:\>
În versiunile mai vechi care nu suportau directoare se arăta doar litera discului și simbolul promptului:
A>
Sistemele MS-DOS mai noi de 3.0 nu au o rutină predefinită de închidere. La închiderea sistemului, se apasă pur și simplu butonul de stingere de pe carcasă. Sistemele mai vechi de 3.0 ofereau comanda park, pentru poziționarea capului de citire a hard-discului într-o poziție sigură, după care se acționa butonul de curent. După 3.0, tehnologia hard-diskurilor a făcut această operațiune nenecesară.
Nucleu : Monolitic (cu posibilitatea "ocolirii" lui prin folosirea întreruperilor de BIOS și a call-urilor directe), Single Tasking, Single User, 8/16 biți
Management de memorie : maxim 640 KB în mod standard, extindere cu drivere speciale. Nu există suport pentrumemorie virtuală
Interfață : Exclusiv linie de comandă (foarte rudimentară comparativ cu liniile de comandă de astăzi, și chiar cu cele din perioadă - fără autocompletare, cu pipe-uri si redirecționări foarte reduse). Unele programe care rulau peste DOS (cum ar fi GEM sau Windows) aveau o interfață grafică.
Număr de utilizatori : Foarte popular la sfârșitul anilor '80, începutul anilor '90, astăzi de importanță istorică (și nișe - aplicații industriale, emulare și aplicații legacy, dar și acestea în scădere)
Predecesori :CP/M,QDOS,CP/M86, anumite influențe dinUNIX prinXENIX (directoare, numele unor comenzi)
