Samuel Johnson, unul dintre cei mai influenți scriitori și critici ai secolului al XVIII-lea
Critica literară este studiul, discuția, evaluarea și interpretarea formală a textelorliterare. Ca activitate conexăistoriei șiteoriei literare, poate lua forma unor cronici de întâmpinare, articole (pentru uzul unui public mai larg),eseuri, studii sau cercetări universitare. ConformJohns Hopkins Guide to Literary Theory and Criticism, critica literară poate fi considerată chiar drept aplicație a teoriei literare.
În aproximativ aceeași perioadă cu teatrologul indianBharata Muni, autor al tratatuluiNatya Shastra,Aristotel impune înGrecia antică disciplina poeticii prin lucrarea saPoetica. Prin noțiuni precumcatharsis șimimesis, importanța și influența lui Aristotel se prelungesc până în ziua de azi. Un rol marcant l-au avut și criticile aduse dePlaton înRepublica poeziei (văzută ca imitație de grad secund).
Horațiu a fost cel mai de seamă scriitor critic al Romei antice. Lucrarea saArs Poetica, în ciuda titlului, nu este un tratat sistematic al artei poeziei ci mai degrabă un set de linii directoare despre ce trebuie făcut pentru a avea succes în poezie. Alți critici importanți din Antichitate au fostLongin (sec. I d.H.) șiPlotin (sec. al III-lea d.H.).
ÎnEvul Mediu european, operele erau evaluate mai ales după valoarea lor morală. Autorii clasici nu erau luați ca modele morale din cauzapăgânismului lor, iar operele lor erau evaluate mai mult pentru sfaturile retorice decât pentru valoarea lor literară. Teorii ale poeziei, ca de exempluPoetria luiJean de Garlande (sec. al XIII-lea), discutau probleme tehnice și alegerea potrivită a stilului. Scrierile în limba maternă nu fuseseră luate în serios înainte caDante Alighieri să fi scrisDe vulgari eloquentia (lucrare neterminată) în 1307.
În timpul Renașterii, criticilor din Antichitate li s-a dat din nou atenție, ceea ce poate fi văzut înPoetica luiIulius Caesar Scalinger (1484-1558) și înDiscorsi a luiTorquato Tasso.
În Anglia, primul comentator care a scris critică literară a fostThomas Campion (1557-1620), cu lucrarea saObservations on the Art of English Poesie (1602), în care lăuda supremația metrului clasic. A primit un răspuns din partea luiSamuel Daniel (1563-1619) în lucrareaA Defence of Rhyme (1603), în care lăuda supremația măsurii și a accentului limbii engleze.Philip Sydney a scrisThe Defence of Poesie (scrisă între 1579-80, dar tipărită în 1595), o analiză a tipurilor poetice bazat pe practica clasică.George Puttenham (1529-1590) a scris critică literară elisabetană în lucrarea saThe Arte of English Poesie (1589), în care propunea, printre altele, nume englezești pentru figuri retorice împrumutate din greacă, de exempluthe over reacher în loc dehiperbolă. El i-a numit peSir Thomas Wyatt și peHoward Surrey (1517-1547) ca fiind primii poeți rafinați, după încercările mai discordante ale luiJohn Skelton (1460-1529).
