Creative Commons (CC) este oorganizație non-profit dedicată lărgirii domeniului de creații disponibile tuturor, în mod legal, atât pentru a fi utilizate ca atare, cât și pentru a constitui o parte a altor creații. Creative Commons a creat o serie de licențe pentrudrepturi de autor, cunoscute ca [[licențe Creative Commons], fără obligații populației, pentru a lăsa autorii deopere creative să comunice ce drepturi vor să păstreze și la care vor să renunțe pentru beneficiul populației sau al altor creatori.
Situl Creative Commons permite titularilor de drepturi de autor să ofere publicului o parte din drepturile pe care le au și să-și păstreze cealaltă parte, printr-o multitudine de mecanisme, printre care eliberarea lucrărilor îndomeniul public sau sub licențe deconținut liber. Intenția avută în vedere este aceea de a evita barierele pe care le pun legile drepturilor de autor în calea liberei circulații a informațiilor.
Proiectul furnizează o serie de licențe libere pe care titularii drepturilor de autor le pot alege atunci când doresc să-și publice lucrările peInternet. Sunt furnizate de asemenea servicii prin care sunt descrise lucrările și licențele corespunzătoare, și astfel se facilitează prelucrarea și localizarea automată a lucrărilor. Proiectul furnizează și contract al Copyright-ului Fondatorilor, care își propune să restabilească efectele inițiale ale legii dreptului de autor dinSUA, așa cum au fost ele gândite de fondatorii Constituției americane.
Toate aceste eforturi, și numai, au ca scop contracararea a ceea ce Laurence Lessig, președintele comitetului de conducere al Creative Commons, numește „dominanta și tot mai îngrăditoarea cultură a permisiunilor”, o cultură în care orice utilizare a unui material protejat de copyright trebuie făcută numai în urma acordului explicit al titularului. Lessig susține că firmele de distribuție a diverselor lucrări au ajuns să domine cultura modernă prin crearea, menținerea și extinderea monopolului asupra produselor culturale, ca de exemplu muzica și filmele destinate maselor. Creative Commons, spune el, oferă o alternativă la aceste restricții.
Licența Creative Commons a fost precedată de licențele „Open Publication” șiGNU pentru documentație liberă (GFDL). Licența GFDL a fost gândită inițial pentru a fi aplicată la documentația pentrusoftware, dar astăzi cuprinde și proiecte de altă natură, precumWikipedia. Licența „Open Publication” este în mare măsură ieșită din uz, iar fondatorul ei recomandă ca noile proiecte să nu o mai folosească. Ambele licențe conțineau părți opționale care, în opinia criticilor, le făceau mai puțin libere.
GFDL diferă de CC prin cerința ca lucrările la care se aplică să fie distribuite într-un format „transparent”, care să nu aparțină cuiva și nici să nu fie confidențial.
Creative Commons își are centrul laSan Francisco și a fost lansată în 2001. Primul set de licențe CC a fost publicat la 16 decembrie 2002. În 2004 proiectului i-a fost acordat premiul „Golden Nica Award” de cătrePrix Ars Electronica, la secțiunea „Net Vision”.
Licențele Creative Commons au fost scrise din perspectiva sistemului legal din Statele Unite, ceea ce face ca formularea lor să nu se cupleze suficient de bine cu legile altor țări. Există posibilitatea ca, folosind modelul SUA indiferent de legile locale, licențele să devină neaplicabile. Pentru a evita astfel de probleme a fost pornit proiectuliCommons, menit să ajusteze formularea din punct de vedere legal a licențelor CC în acord cu legile fiecărei țări. Îniulie 2006 versiunile corespunzătoare unui număr de 32 de țări au fost definitivate.Creative Commons Worldwide. Versiunea pentru România a fost aprobată în 2 septembrie 2008, dând astfel posibilitatea de licențiere a operelor printr-una dintre cele șase licențe "Creative Commons" adaptate la legea română, fiind acceptabilă întreaga serie de licențe adaptate (versiunea 3.0 de la Atribuire (BY) până la Atribuire-Necomercial-Fără Modificări (BY-NC-ND))[4]
În primul an de existență Creative Commons nu a primit critici majore. Recent însă au fost exprimate plângeri ce vizează valoarea și obiectivele organizației. Atitudinea critică se referă în principal la lipsa unui standard minim al licențelor, la inutilitatea unor asemenea licențe, la riscul de a reduce drepturile utilizatorilor sau la subminarea drepturilor de autor.
Licențele CC sunt aplicate de aproximativ 7 milioane de pagini de internet. Proiectele cele mai cunoscute sunt listate mai jos. Trebuie precizat că nu tot materialul de pe aceste situri este disponibil sub o licență CC.
Pentru a descoperi materiale disponibile sub o licență CC există numeroase motoare de căutare și cataloage, printre care:
|
|---|
|
| Concepte | |
|---|
| Declarații | |
|---|
| Strategii | |
|---|
Proiecte și
organizații | |
|---|
| După țară | |
|---|
| Altele | |
|---|
|
