Țările din răsăritul cortinei (așa-zisatabără muncitoare în limbajulproletcultist, saulumea comunistă în limbajul apusean) sunt marcate cu roșu. Țările din apusul și sudul cortinei (așa-zisatabără imperialistă în limbajul proletcultist, saulumea liberă în limbajul apusean) sunt marcate cu albastru. Țările nealiniate sunt marcate cu gri deschis - când aveau un regim liberal, cu gri închis sau gri-roz - când aveau un regim comunist.
În1904 istoriculNicolae Iorga scrie înSămănătorul nr. 37, anul III:„gubernia Basarabiei? Noi cunoaștem această gubernie ca o perdea neagră care ne cade înaintea ochilor la această veste, între atâtea, despre război” (este vorba de războiul ruso-japonez și de cenzura rusească atunci instituită, care împiedica comunicațiile între Basarabia și Vechiul Regat). În1919 termenul de "cortină de fier" este clar folosit cu sensul de „barieră impenetrabilă” întrelumea comunistă și celelalte state, de către scriitorul rus Vasili Rosanov în cartea saApocalipsa vremii noastre:„Scârțâind și gemând, o cortină de fier coboară asupra istoriei ruse : piesa a luat sfârșit”. Din1920 a început să fie asociat cu limita vestică aUniunii Sovietice, odată cu publicarea cărțiiThrough Bolshevik Russia de cătreEthel Snowden(d), o feministă socialistă britanică. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, sintagma a fost utilizată de ministrul român de externe,Grigore Gafencu, într-o telegramă trimisă luiWinston Churchill în ziua de 2 iulie (după ocuparea Basarabiei șiBucovinei de Nord de către Sovietici):„O cortină de fier s-a prăbușit de-a curmezișul țării noastre și nu mai reușim să prindem nicio știre despre ce se întâmplă dincolo”.[1] În ziua de 23 februarie1945, când trupele sovietice înaintau în Estul Germaniei, ministrul german al propagandei,Joseph Goebbels, apoi ziua de 2 mai ministrul de externeLutz Schwerin von Krosigk(d) vorbesc la radioGroßdeutscher Rundfunk de o „cortină de fier care înaintează inexorabil spre Vest".[2] Însă "cortina de fier" nu a intrat în limbajul curent decât în urma celebrului discurs de la Fulton (Missouri, S.U.A.) al premierului britanicWinston Churchill din5 martie1946, în care a spus că:„De la Stettin, la Marea Baltică, până la Trieste, la Marea Adriatică, o cortină de fier s-a coborât de-a curmezișul continentului European”.
Alianța americano-sovietică din timpul celui de-al Doilea Război Mondial se răcise deja considerabil când Churchill rostea aceste cuvinte, iar în câțiva ani ea avea să dispară complet, lăsând locul unei intense dușmănii între cele douăsuperputeri (Statele Unite șiUniunea Sovietică), ce avea să definească Războiul Rece.
Europa a fost împărțită în două marisfere de influență: americană (în Vest) și sovietică (în Est). Unsprezece țări au rămas neutre, dintre care opt liberale, una comunistă și două teocrate.
Țările din tabăra comunistă au fost următoarele (în ordine alfabetică):
^Grégoire Gafenco,Préliminaires de la guerre à l'Est, Éditions Egloff et L.U.F., Fribourg și Paris, 1944. și"Ultimele zile ale Europei", Fribourg - Paris, Egloff - LUF, 1946, 252 pagini.
^În articolulLe Père du « Rideau de Fer » din revista francezăHistoria nr. 375, februarie 1978, p.2, aceste discursuri sunt luate drept primele utilizări ale sintagmei.
